Linkuri accesibilitate

Stela Moldovanu: „La Tokio au mers 40 de cămăși reconstituite după ii vechi” (VIDEO)


Directoarea salonului MolDeco, iniţiatoarea unei expoziţii de bluze tradiţionale, a fost la începutul lunii în Japonia la prezentarea a 40 de cămăşi autentice, dintre care cinci au fost din Chişinău.

Europa Liberă: Dna Stela Moldovanu, ați fost în Japonia cu o expoziție de ii. De unde și până unde credeți că japonezilor ar trebui să le placă hainele astea – dați-mi voi o apreciere așa – total diferite decât chimonourile japoneze? Femeile din Japonia se îmbracă până pe sub gât, sunt foarte „împachetate” și când acolo, iile astea frivole, transparente, sudice, primăvăratice, cu parfum senzual... Ați contat pe diapazonul acesta de percepție?

Stela Moldovanu despre ia românească la Tokyo
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:20:47 0:00

Stela Moldovanu: „A fost o întâmplare fericită să se întâlnească galerista care a făcut invitația pentru ca iile acestea să fie expuse în Tokio cu Ioana Corduneanu, inițiatoarea Comunității „Semne cusute” la Muzeul Țăranului Român din București, și în momentul în care a văzut...”

Europa Liberă: Deci, femeia din Japonia s-a întâlnit cu Ioana la București?

Stela Moldovanu: „Da, da! Și în momentul în care a văzut și a descoperit, de fapt, ce înseamnă iile, că nu sunt doar simple bluze, atunci a venit invitația să vină ele la Tokio. De fapt, noi am expus ia autentică românească, mai puțin transparentă...”

Europa Liberă: ...mai din tort, așa...

Stela Moldovanu: „...mai puțin vaporoasă, mai din pânză din asta de cânepă, de in, mai consistentă, dar ideea este că s-au întâlnit foarte interesant două femei care fac broderie, pentru că galerista Mikiko Yamanashi este, de fapt, o doamnă care din 1971 se ocupă de broderie, broderie suedeză. S-a întâmplat așa că ea a lucrat împreună cu Centrul Cultural Suedez pentru niște proiecte de promovare a broderiei suedeze, a editat cărți, a făcut emisiuni TV și a tot lucrat pentru cursuri de broderie suedeză, asta însemnând și niște expoziții ulterioare în Europa și în Japonia. Și de asta, de fapt, tehnicile au interesat-o, în primul rând, și intrând în discuție a înțeles că dincolo de tehnică mai este multă semnificație și asta a fost probabil cel mai mult...”

Europa Liberă: Broderia suedeză diferă mult de cea românească?

Dincolo de tehnică mai este multă semnificație...

Stela Moldovanu: „Broderia suedeză diferă mult, pentru că în broderia românească pe ii sunt tehnici extrem de multe, diverse, diferite; suedeză însemnând ceva ce se practică și în zilele de astăzi pentru a accesoriza anumite, nu știu, genți sau pernuțe, sau chestii de decor din interior. Nu era vorba doar de broderie pentru vestimentație. Or, ce făcea această doamnă era mult mai simplu decât ceea ce a văzut pe ie și asta a interesat-o, asta a fost pentru ea...”

Europa Liberă: Deci a copleșit-o ia ca material expresiv, estetic?

Stela Moldovanu: „Ca realizare... A copleșit-o diversitatea asta de tehnici, pentru că într-un centimetru pătrat pe ie poți să vezi multe, diferite tipuri de puncte.”

Europa Liberă: Semnele cusute. Se întâlnesc cumva ieroglifele japoneze cu aceste semne?

Stela Moldovanu: „Cel mai frecvent semn este vârtelnița la români, svastica aceea pe care o cunoaștem noi și același simbol e pe templele japoneze budiste. Acesta este, probabil, unul din cele mai universale simboluri.”

Europa Liberă: Asta-i limba în care vorbește Dumnezeu?

Stela Moldovanu: „De fapt, sunt cele patru anotimpuri, circuitul naturii, renașterea, deci toată această vâltoare a vieții care e de fapt.”

Europa Liberă: Cine a fost la expoziție și cum a reacționat?

Stela Moldovanu: „Eu am fost foarte onorată în această expoziție să fiu susținută de dl ambasador Bumacov și întreaga reprezentanță a Ambasadei Republicii Moldova în Japonia. A fost de asemenea dna ambasadoare a României în Japonia la invitația organizatorilor.”

Europa Liberă: Deci, asta la vernisaj?

Stela Moldovanu: „Da, la vernisaj.”

Europa Liberă: Dar din public, oameni ordinari?

Stela Moldovanu: „Oameni ordinari... A fost pentru mine o adevărată surpriză cu o zi înainte să întâlnesc absolut întâmplător pe stradă o doamnă cu care am început să comunic și ea m-a întrebat cu ce ocazie sunt la Tokio. I-am zis că am venit pentru o expoziție și zic: „Uite, mâine se deschide expoziția. Dacă aveți plăcere, vă invit să veniți la vernisaj”. Și doamna a venit. A fost surprinzător cât de uimită a fost de diversitatea pieselor expuse, m-a întrebat de o sumedenie de ori cum poți asta realiza manual, pentru că asta a fost cea mai mare uimire a lor, nu credeau că aceste cămăși sunt realizate manual, li se părea că este imposibil să creezi cu mâna. Pentru că japonezii în general - a fost pentru mine o surpriză - vorbesc destul de greu engleza. Tot ceea ce exprimau era un gen de „Wow!”, uimire pe fața lor... Deci nu încăpea în mintea lor cum pot fi făcute toate aceste detalii cu mâna în zilele noastre de către femei active. Au rămas surprinse și de faptul că cămășile nu sunt lucrate de bunicuțe, dar de fete destul de tinere, de femei care au familie. Adică a fost totul destul de surprinzător, poate chiar mult mai surprinzător decât în România, de exemplu, pentru că este ceva comun sau în oricare altă țară. Ei au o predilecție aparte pentru meticulozitate, nu știu... Amintiți-vă de origami sau de kirigami, care este tehnica asta de perforare a hârtiei foarte, foarte mărunt, specifică pentru japonezi. Ei au o afecțiune aparte pentru detaliile meticuloase.”

Europa Liberă: Exact acum, în martie, a fost și expoziția de păpuși japoneze și acolo se poate vedea meticulozitatea lor.

Stela Moldovanu: „Da, se poate vedea meticulozitatea lor și atenția la detalii, pentru că asta foarte mult acolo contează.”

Europa Liberă: Ați atins problema asta cu generația tânără care-i pasionată de ie și de valorificarea, revalorificarea tradițiilor. Azi-dimineață ascultam un interviu cu Tudor Zbârnea, care, între altele, spunea că trebuie să avem multă grijă, că valorificăm trecutul, tradiția, așa, cam cu plugul, cam cu hapca și printre piese autentice se mai strecoară și lucruri contrafăcute. Dvs., care vă ocupați acum de ii, cum stabiliți unde e marginea autenticului, unde este exagerarea modernistă?

Stela Moldovanu: „Este cumva la nivel intuitiv să observi care ie este adevărată și care este falsă. De ce zic intuitiv?”

Europa Liberă: Dar nu se poate învăța asta?

Nu credeau că aceste cămăși sunt realizate manual...

Stela Moldovanu: „Ba da, se poate învăța. Și ceea ce facem noi prin grupurile noastre „Măiestria” este, de fapt, să învățăm ce este o ie adevărată, autentică, dar pentru omul simplu este la nivel de subtilitate, că nu vrea și nu are interes să se adâncească în acest domeniu. Dacă pui alături o ie autentică și una de artizanat, imediat îți dai seama, pentru că cea autentică vorbește și prin culori, și prin armonia dintre detalii, prin croiul care este perfecționat, adus la perfecțiune sute de ani de femeia româncă.”

Europa Liberă: Deci, artizanal nu înseamnă numaidecât autentic?

Stela Moldovanu: „Artizanal este o chestie foarte largă, pentru că artizanal înseamnă în linii generale ceea ce se creează manual, de o persoană care lucrează manual, dar, totodată, artizanal are și o conotație de kitsch, de kitschos, cel puțin în domeniul despre care vorbim noi, pentru că o ie care se vinde, de exemplu, chiar și cu 5 mii de lei este o ie cusută în maximum o lună de zile, or o ie autentică se coase cel puțin șase luni, nouă luni, un an de zile. Eu, de exemplu, la ia cu care am mers la Tokio am lucrat un an de zile, câteva ore pe zi și atunci tu nu poți să-i pui un preț de 5 mii de lei. Diferența este și în realizare, dar și în valoarea ei propriu-zisă, și în valoarea ei estetică în general.”

Europa Liberă: Cunoaștem o producătoare de ii moderne, și nu toată lumea le acceptă, mai ales când se uită la prețuri.

Stela Moldovanu: „Vorbim de Valentina Vidrașcu?”

Europa Liberă: Da, Valentina Vidrașcu.

Stela Moldovanu: „Ceea ce face Valentina Vidrașcu este un pas înainte. Ea duce ia mai spre viitor. Nu putem vorbi despre ia autentică alături de ceea ce face dna Valentina Vidrașcu. Ea a preluat croiul iei, în rest, materialele sunt de cea mai înaltă calitate – mătase, dantele importate din Franța, deci materialele propriu-zise sunt foarte, foarte fine, dar nu este lucru manual acolo.”

Europa Liberă: Deci nu putem spune că e autentică? Este o adaptare?

Stela Moldovanu: „Bine, este autentică în sensul că este adevărată, cusută de un designer și este unicat.”

Europa Liberă: Păi asta vreau să spun: tradiția românească a iei acolo este respectată? D-ta personal accepți genul acesta de prelucrare a tradiției?

Stela Moldovanu: „Ca să ne întoarcem la expoziția din Tokio. La Tokio au mers 40 de cămăși autentice, create după izvoade din Muzeul Țăranului Român și Muzeul Etnografic „Astra” din Sibiu, adică bucăți vechi, care nu puteau fi expuse în mod normal, pentru că erau deteriorate. Fetele au lucrat ca să le reconstituie și asta a mers la Tokio - 40 de cămăși reconstituite după ii vechi. În afară de asta, au mers 50 de cămăși lucrate astăzi pentru a fi vândute, dar ii lucrate, subtilizate, aduse la modernitate, cu un croi modern; ie pe care poți s-o porți în fiecare zi la blugi, fără să-ți fie jenă. Deci, o ie care este deja o altă etapă, pentru că ceea ce vrem noi să facem prin grupul „Măiestria” este să aducem în față ce înseamnă o ie autentică și mai departe să inspirăm femeile să creeze pornind de la tradiție, folosind câteva semne. Nu este neapărat să faci toată altița bătută, să lucrezi la ea patru luni de zile, poți să faci câteva semne, dar ele să fie inspirate din autentic și să păstrezi croiul sau poate chiar să improvizezi și la nivel de croi, dar să mergi cu o ie a secolul XXI înainte, pentru că noi nu putem să ne oprim la ceea ce a fost în 1900 și... sau în 1800 nu știu cât, atunci când reginele erau foarte inspirate de portul popular și l-au ridicat la rang de haină de gală la curțile regale. Și ceea ce face dna Valentina este să ducă ia mai departe într-un anumit stil care este ireproșabil, este stilul ei, o individualizare perfectă. Deci, orice altceva ce face copiind-o pe Valentina Vidrașcu nu este decât o copie.”

Europa Liberă: Mai este Casa Cristea care promovează iile. Sunt autentice aceste lucrări?

Stela Moldovanu: „Da, Casa Cristea face ie autentică, doar că ea a mai simplificat croiul, pentru ca să poată fi purtată mai lejer. În general, ia autentică este destul de greu de purtat din considerentul că atunci când ea era purtată se foloseau o grămadă de alte accesorii la poale, fustă, după care fotă, după care un brâu ca s-o facă perfectă, exact așa cum se îmbracă chimonoul. Deci, o grămadă de accesorii sub chimono, ca el să arate așa cum arată. Astăzi noi purtăm ia în alt mod, nu mai purtăm brâiele astea care ne înfășoară de câțiva metri sau fotele și de asta ceea ce face Casa Cristea este cu adevărat ie inspirată din autentic, dar cu croi mult mai simplificat, cu pânză mai transparentă ca să arate cumva mai lejer. Probabil că la nivel de artizanat Casa Cristea este totuși model de artizanat care se inspiră frumos din autentic.”

Europa Liberă: Și Casa Cristea este cumva și o sursă de venit pentru femeile care stau și cos?

Stela Moldovanu: „Da, da, cu siguranță! Și asta este bine. De exemplu, noi în grupul „Măiestria” n-am ajuns încă la etapa când să ne săturăm să coasem pentru noi, ca să vrem să vindem iile noastre.”

Europa Liberă: Și pentru soții dvs...

Stela Moldovanu: „Da, și pentru soții și copii noștri. Eu am deja comandă de la Leo. Eu îi zic: „Tu ai să porți cămașa lui tata când ai să fie mare”.”

Europa Liberă: Precizăm, băiatul Dvs. de șase ani?

Stela Moldovanu: „Da. El a zis: „Nu, eu vreau să am o cămașă când sunt mic”. Și iată așa sunt obligată să-i cos și lui. Ideea este că noi, deocamdată, nu ne-am săturat să coasem pentru noi, vrem să mai aflăm încă ceva legat de tehnici, legat de anumite...”

Europa Liberă: Deci îi artă pură, deocamdată, nu-i comerț?

Stela Moldovanu: „Deocamdată îi artă pură, da, da, dar probabil că asta va fi ceva de viitor, probabil că o să încerc să adun niște femei care vor vrea să coase la comandă, pentru că sunt deja destul de multe cereri. Or, lumea își imaginează că ceea ce fac eu este business cu ii, dar asta de fapt e cu totul altceva, deocamdată.”

Europa Liberă: A existat un val de întoarcere la rădăcini, la folclor, la tradiții, la dans popular, la rânduielile de la nuntă. Credeți că pendulul acesta se va opri, va merge mai departe? Care este percepția Dvs.?

Stela Moldovanu: „Eu cred că și la nivel global lumea se întoarce spre rădăcini ca să caute cumva să se fixeze, să se verticalizeze, dacă doriți, să înțeleagă rostul lor. Și asta mi se pare foarte important – să înțelegi de unde vii, să înțelegi ce are la rădăcini poporul tău, ca să poți să mergi mai încrezut în viitor.”

Europa Liberă: Dar nu-i pe contrasens cu iPhone-ul și cu globalizarea, și cu internetul?

Stela Moldovanu: „Noi astăzi folosim tehnologiile pentru ca să putem mult mai ușor să descoperim tradițiile, or imaginați-vă înainte...”

Europa Liberă: Adică nu-i o contradicție în asta?

Stela Moldovanu: „Nu-i o contradicție. Este un instrument. Ceea ce avem noi astăzi – iPhone, cu care poți să faci imediat poze, să transmiți nu știu cui, să faci un grup, să organizezi evenimente imediat anunțând mii de oameni, asta este un instrument foarte util, pe care noi îl folosim. Nu cred că este o contradicție, este mai degrabă un instrument foarte util și o ușurare a unor lucruri. Imaginați-vă că înainte femeia cosea o ie timp de un an de zile, o scotea la Paști pentru prima dată s-o arate, după care o lăsa acasă, undeva în dulap și nimeni nu avea posibilitate s-o copieze. Și de asta avem acum o diversitate atât de mare de modele de ii. Astăzi noi ce facem? Vedem o poză, imediat am făcut și noi un zoom, am descifrat modelul și coasem. Asta se face copy-paste. Ceea ce vrem noi să facem mai departe este să înțelegem cum s-a făcut atunci și să mergem mai departe la etapa de creare, de inventare. Poate chiar și unele semne noi – de ce nu? –, poate chiar și, nu știu,niște logouri care mai departe să devină ceva tradițional și poate peste 100 de ani autentic o să fie altceva decât este acum.”

Europa Liberă: Când vorbeam despre semnele cusute, am impresia că există și semne protectoare, semne încifrate acolo. De exemplu, Dvs. când ați cusut cămașa pentru soțul Dvs. sau o s-o coaseți pentru fiul Dvs. de șase ani, o să încifrați acolo și anumite semne, există și coduri așa, ascunse?

În fiecare ie autentică există un cod descifrabil...

Stela Moldovanu: „Exact! Acesta și este farmecul iei, că în fiecare ie autentică există un cod descifrabil. Cel puțin, atunci când femeia și-a ales acest model, l-a ales pentru că are un anumit sens. Or, eu am început să cos cămașa soțului meu după un model din Muzeul Etnografic de la noi. Era o bucățică de pânză într-o vitrină la muzeu, am fotografiat-o și am început pe baza acest ornament să-mi creez propriul tipar și doar cosând la ea am descoperit sensurile, am început s-o studiez, după care am descoperit un sens pentru mine care probabil că nu era valabil pentru femeia care l-a cusut anterior, dar pentru mine asta a fost o revelație. Am descoperit trei punctișoare acolo, într-un romb care este format din două părți egale, deci rombul însemnând fertilitate, belșug, jumătate însemnând jumătate eu, jumătate el, soțul meu, iar între aceste jumătăți erau trei punctișoare și eu le-am descifrat că aceștia sunt trei copii ai noștri și a fost o revelație cu adevărat, deci eu am rămas mască la un moment dat, pentru că mi-am dat seama de ce am ales, probabil că în subconștient, dar până la urmă am găsit semnificație în tot ceea ce coseam eu. Și eu cred că această semnificație este uneori aleasă conștient, iar alteori aleasă inconștient și dacă tu îți pui ceva acolo, asta așa și este.”

Europa Liberă: Deci, cineva ne ghidează. Ultima întrebare: în veacul nostru grăbit când nimeni nu are timp, ne plângem, cum găsești dumneata sau cum ai sfătui lumea să găsească timp pentru asemenea îndeletniciri nu doar folositoare, dar, iată, și liniștitoare probabil, tămăduitoare?

Stela Moldovanu: „Trebuie să ai o dorință să afli ceva nou, dacă este nou pentru tine. Pentru mine broderia a fost ceva absolut firesc de când mă țin minte, din școală, pentru că eu am făcut tot felul de tehnici, am experimentat, am făcut și croșetă. Era pentru mine curios să văd: dar asta pot să fac, dar asta pot să fac? Și am o grămadă de chestii realizate de mine care stau prin dulapuri, care stau înrămate, care stau dăruite oamenilor din jurul meu. Și atunci când am descoperit că eu pot, prin tehnica pe care o dețin deja, să fac ceva mai mult, am ajuns la ie.”

Europa Liberă: Da, dar, între timp, trei copii, soț, business, nu știu ce, mașină la service?

Stela Moldovanu: „Dacă vrei, găsești timp. Pentru cămașa care este acum la Tokio eu am lucrat dimineața de la 5 la 7, pentru că alt timp nu aveam. Mă trezeam dimineața și până se trezeau ai mei, eu două ore aveam liber la cusut. Seara nu puteam, pentru că trebuia să dedic timpul familiei sau trebuia să-l adorm pe Leo, că-i citesc înainte de culcare și atunci cumva în timpul acesta de 24 de ore poți să găsești, dacă dorești. Dacă crezi că nu ai timp, nici nu-l ai. Eu așa cred.”

Europa Liberă: Atunci îl cheltui pe Facebook și internet. Mulțumim și abia de așteptăm să ne trimiteți și niște poze pe care să le încorporăm cu titlu de reportaj din Japonia.

Stela Moldovanu: „Neapărat! Mulțumesc și eu pentru invitație!”

XS
SM
MD
LG