Linkuri accesibilitate

23.12.1989 Studioul special al „Actualității românești” – Departamentul de stat american recunoaște FSN (Nestor Rateș)


Neculai Constantin Munteanu, 2019.

23.12.1989 Actualitatea românească - studio special cu N.C.Munteanu/Nestor Rateș
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:48:36 0:00
Link direct


Nicolae Constantin Munteanu: În timp ce Dvs. ascultați buletinul nostru de știri, am dat o fugă până în birou și, cu uimire am constatat, pe culoare, că sunt afișate mai multe, cum să spun, afișe, portrete, tablouri, dacă vreți să le luați așa, pe care scrie: „Căutați!”, „Prindeți!”, „Arestați!”. Și dedesubt, portretul lui Nicolae Ceaușescu, cu un număr de pușcăriași. Între timp, acest portret a devenit caduc, deoarece Tovarășul a fost căutat, a fost prins, a fost arestat. De asemeni, ieri mai era un alt afiș, era de fapt coperta revistei Newsweek, cu titlul „Ultimul stalinist”. Să sperăm că, odată cu Nicolae Ceaușescu, se va stârpi definitiv sămânța asta otrăvită, care ne-a otrăvit viața timp de peste 25 de ani. Avem acum o corespondență de la Nicolae Balotă, din Paris. S-o ascultăm împreună.”

Nicolae Balotă: „Vă vorbește Nicolae Balotă, de la Paris. În după-amiaza zilei de astăzi, a avut loc pe marea esplanadă de la Trocadero, care domină Parisul, locul tuturor manifestațiilor pentru drepturile omului, o demonstrație organizată de Liga Drepturilor Omului, pentru a sărbători eliberarea României, dar și pentru a sublinia necesitatea ajutării imediate a poporului român. A fost o impunătoare defilare a mii de români. Am coborât spre Sena, am trecut pe lângă turnul Eiffel, feeric luminat, și ne-am îndreptat spre Ambasada Română. Și iată, miracol, porțile acestei ambasade, ferecate ermetic de multe zile, cu personalul baricadat, surzi de atâtea ori la strigătele de indignare ale manifestanților români și francezi, ce se adunau zi de zi sub ferestrele clădirii, s-au deschis azi după-amiază. Ambasadorul Petre Gigea, în fața redactorilor Televiziunii franceze, a citit cu greutate, într-o franceză foarte aproximativă, declarația de adeziune a membrilor Ambasadei la Comitetul Salvării Publice, declarație penibilă, deși ne dă satisfacție, e vorba de un diplomat improvizat care nu înțelegea sau se prefăcea că nu înțelege întrebările redactorului televiziunii, nici măcar aceea dacă recunoaște că guvernarea pe care a slujit-o fusese direct dictatorială. O manifestație care s-a terminat, deci chiar în localul Ambasadei. De pe placa Ambasadei s-au eliminat cuvintele „Republica Socialistă”, spre satisfacția manifestanților. Demonstranți și ziariști ai televiziunii au putut vizita saloanele Ambasadei Române, de pe pereții căreia se mai vedeau locurile fotografiilor Conducătorului. „Douăzeci și cinci de ani de dictatură feroce în România”, mărturisea penibil ambasadorul. Un spectacol mai înălțător e următorul: asistăm la o solidarizare fără de seamăn a opiniei publice, a întregii comunități naționale franceze pentru ajutarea României: medicamente, alimente, bani, se fac mari colecte, anunțate prin radio, televiziune. Asociațiile caritative participă de asemenea din plin la această acțiune. Se pretinde însă ajutarea imediată a României. Unul din comentatorii televiziunii cei mai prestigioși propunea adineauri să se constituie rapid chiar brigăzi internaționale de ajutare a poporului român, chiar în lupta cu grupările teroriste. Și pentru că vorbim de Televiziunea franceză, s-au deplâns azi, printre atâtea victime ale teroriștilor securiști, două victime franceze, Jean-Loius Calderon, care a murit în Piața Palatului, și Jacques Langevine, grav rănit la Timișoara. Printre demonstranți a fost și profesorul Jean-Marie Goulmont, decan al Universității din Tours, cunoscut autor și un bun prieten al nostru, al românilor. El a declarat următoarele: ...”

Continuăm cu Geneva, Vladimir Krasnoselschi.

Vladimir Krasnoselschi: „Revin cu amănunte la corespondența anterioară. Vă prezint în primul rând textul integral al Apelului Comitetului Internațional al Crucii Roșii (CICR):

„Comitetului Internațional al Crucii Roșii este deosebit de preocupat de faptul că mii de persoane și-au găsit moartea în teribilele înfruntări care fac ravagii în România. Tiruri trase orbește rănesc nevinovați. Au loc execuții sumare. Răniții nu sunt cruțați în spitale, iar cei care îi îngrijesc cu generozitate sunt luați ca țintă. Pentru a evita ca violența să nu dea naștere la violențe încă și mai atroce, CICR, instituție neutră și independentă, face un apel insistent la toți combatanții să facă tot ce este posibil pentru a protegui populația civilă, a respecta răniții, bolnavii și toți cei care le vin în ajutor să înceteze orice execuție arbitrară, să trateze răniții cu omenie și să respecte emblema protectoare a Crucii Roșii. Pentru a-și îndeplini mandatul umanitar, CICR cere combatanților să-i ușureze accesul la spitale și la locurile unde se află răniți. Totodată, CICR cere cu insistență să aibă acces la prizonieri, pentru a le putea acorda protecție. Cu sprijinul tuturor societăților naționale de Cruce Roșie și de Semilună Roșie, care sunt gata să pună imediat la dispoziție echipe medicale și ajutoare de urgență, CICR este gata să susțină structurile medicale ale țării, în momentul de față depășite, și să facă totul pentru a veni în ajutorul victimelor conflictului.”

Până aici, textul Comitetului Internațional. Două puncte trebuie reținute din conținutul său, așa cum ni s-a afirmat din sursele autorizate ale Națiunilor Unite. Primul punct: apelul are două direcții precise. Pe de o parte, Comitetul pentru Salvarea Națională, care, cu ajutorul Armatei, sperăm să răspundă la chemare. Dar nu mai puțin importantă este cealaltă direcție, a teroriștilor contrarevoluționari. Predarea lor cât mai rapidă îi va pune în situația de prizonieri, a căror protecție este garantată de convențiile internaționale și de prezența Crucii Roșii la fața locului. Cu cât mai repede se vor preda, cu atât mai repede vor obține această protecție. Cât privește ajutoarele, vă semnalez că vor sosi în zilele următoare, cuprinzând noi echipe medicale și zeci de tone de material sanitar, toate de proveniențe diferite, daneză și finlandeză, elvețiană și norvegiană. Dar România mai cunoaște și alte nevoi urgente. Trecut-au oare mesajele adresate în acest sens de sau către Ministerul de Externe de Organizația Mondială a Sănătății și Fondul de Ajutorare în caz de catastrofe? Comunicațiile Ministerului de Externe au fost asigurate până acum de Securitate, ce s-a remediat în această privință? Și pentru a evita eventuale sabotaje, s-a făcut oare apel la oameni competenți și onești, ca Mircea Răceanu, director în Ministerul de Externe, pe care tiranul îl acuzase de spionaj și trădare, aruncându-l în pușcărie? În numele democrației pe care vrea s-o instaureze în România, facem apel la Comitetul de Salvare Națională să răspundă prin fapte la aceste întrebări. Vladimir Krasnoselski, Geneva.”

„Agenția Xinhua anunță că Ambasada Chinei din București că a fost lovită de gloanțe, probabil rătăcite pe acolo. Însă, evident, China speră să aibă aceleași bune relații și cu noua conducere de la București. Și cu asta revenim la Paris, de unde ne transmite Matei Cazacu.”

Matei Cazacu: „Câteva mii de peroane au manifestat sâmbătă seara la Paris, răspunzând la apelul mai multor organizații, ca Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului în România, Liga Franceză pentru Apărarea Drepturilor Omului, SOS Rasism, Liga Comunistă Revoluționară, Uniunea Mondială a Românilor Liberi ș.a. Ora 18, esplanada Palatului Trocadero, numită „a drepturilor omului”, este plină de manifestanți care strigă: „Ceaușescu asasin!”, „Libertate pentru români!”, „Staliniști asasini!”, „Jos cu staliniștii!”, „Trăiască Comuna de la București!”, „Jos dictatura!”. Pe banderolele și pancartele manifestanților se putea citi: „Libertate în România!”, „Ajutați România!”, „SOS pentru cei 83 de copii ostatici în România!” Aluzie la copii români adoptați de familiile franceze, despre a căror soartă nu se știe nimic. Se mai puteau vedea diferite pancarte indicând organizațiile care strâng și transportă ajutoare în România, steaguri negre ale anarhiștilor, steaguri tricolore, franceze și române. Ici și colo, lumânări aprinse, chipuri reculese, figuri îndurerate. Alături de ele, cetățeni francezi veniți să-și exprime solidaritatea cu România, să condamne crimele Securității de la Timișoara, Sibiu, Brașov și București. Alain Krivine, președintele Ligii Comuniste Revoluționare, troțkistă, și Harlem Dezir, președinte al Asociației SOS Rasism cheamă la un moment de reculegere în amintirea victimelor din România, după care fac un apel la datoria morală, de ingerință a țărilor democratice în afacerile interne ale României, sub forma unui ajutor, sub toate formele, chiar și militar. Manifestația pornește apoi înspre Ambasada română, unde alte sute de oameni, cei mai mulți români, purtând steaguri tricolore și lumânări aprinse sunt deja masați. Ion Ghica, responsabil al Secției franceze a Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, și alți vorbitori invită pe români la un moment de reculegere în amintirea victimelor din țară și fac un apel la rațiune și la calm. În prezența operatorilor Televiziunii franceze și ai diferitelor posturi de radio, o delegație a manifestanților este admisă în incinta Ambasadei de către ambasadorul Petre Gigea, care declarase cu puțin înainte în fața presei franceze adeziunea personalului diplomatic la revoluția democratică din țară. Toate portretele lui Ceaușescu au dispărut din Ambasadă, devenită Ambasada României, iar nu a RSR, cum era până acum. Până și placa de tablă cu stema RSR a fost scoasă de pe fațada clădirii din strada Saint-Dominique. Manifestația s-a desfășurat într-o atmosferă de reculegere, plină de demnitate. Oameni de toate vârstele, tineri și bătrâni, refugiați recent sau de mai multă vreme, mulți dintre ei care nu îndrăzniseră niciodată să participe la acțiunile de protest ale coloniei române, s-au regăsit în această seară, într-o remarcabilă comuniune de simțire și de gânduri, o dovadă de maturitate politică și civică. Corespondență din Paris, de Matei Cazacu”

„Mesaj către intelectualii români

Institutul Român de Cercetări și Biblioteca Română din Freiburg im Brasgau, Republica Federală Germană, își exprimă solidaritatea cu revoluția democratică din România și hotărârea de a veni în ajutorul concetățenilor noștri prin toate mijloacele care ne stau la îndemână. Suntem alături de toți frații noștri care au răsturnat regimul de teroare al lui Ceaușescu și al Securității, alături de muncitorii, intelectualii și țăranii care se luptă pentru instaurarea democrației, pentru libertatea de expresie și de gândire. Cea mai veche și mai prestigioasă instituție culturală a exilului se declară gata de a colabora cu intelectualii români pentru a pune capăt rupturii dureroase dintre noi, pentru repunerea în circulație a valorilor culturii și civilizației române. Trăiască România liberă și democratică! Trăiască poporul român stăpân pe soarta sa!

Președintele Institutului, Matei Cazacu

Directorul Institutului Iancu Ioan Bidian.”

„Aici Radio Europa Liberă. O emisiune specială, care poate fi ascultată la această oră în benzile de 25, 31, 41, 49 și 75 de metri. Mi se comunică tocmai că și-a închis emisiunea Radio Cluj, care a anunțat că declară ziua de 24 decembrie 1989 zi de doliu național.”

Raluca: Este ajunul Crăciunului și poate să mai spunem o dată că și locuitorilor orașului Geneva li s-a cerut să aprindă o lumânare în geam în acest Ajun de Crăciun, ca un simbol al spiritului care animă acum poporul român, un gest de solidaritate emoționant.

„Între timp, mă uit pe monitoarele noastre, pe computere, ne sosesc editorialele ziarelor americane. Raluca, sună foarte bine, dar Baltimore Sun titrează astăzi: „Zi de speranță în România”. Și, cu mare satisfacție, aș zice, ziarele americane, Los Angeles Times, de exemplu, înregistrează că „Albania este acum ultimul reprezentant al stalinismului”.

Raluca: Da, și încă un titlu pe aceeași linie. New York Times, îl am și eu aici, în față, își intitulează editorialul „În sfârșit și România”.

„Și cu asta, trecem la Berlin, de unde un ascultător de al nostru a avut o convorbire cu Bucureștiul, pe care a înregistrat-o pe bandă:

„- Cornelia, un moment, aș vrea să te rog următorul lucru...

- ...spune!

- Astăzi este 23 decembrie și este ora 10 și ... sau la voi e unsprezece și...

- ...unsprezece și șapte minute...

- ...așa, spune-mi, te rog, acuma, așa cum ai vorbi la radio, mie, unde stai tu?

- Eu stau în spatele Circului...

- ...e în regulă. Spune-mi, te rog acum, dacă deschizi ferestrele, din ce direcție auzi și vezi și ce anume, descrie.

- Blocul meu e așezat exact perpendicular față de televiziune, eu sunt, ți-am zis, spre nord și spre sud...

- Bun, spune-mi în ce direcție vezi și auzi...

- ....din direcția nord, exact nord,

- Adică?

- La aeroport, exact unde este aeroportul...

- ... la Otopeni... și se vede din București...

- ...păi, da sunt la etajul șapte și se vede...

- Și ce se vede?

- ... (nu se înțelege)

- Se văd așa niște dâre luminoase în aer?

- Se aud tunuri... și se văd automate... de la mitraliere, automate... și mai se aude ceva și la Sala Palatului...

- Spune, te rog, și la Sala Palatului e... la Televiziune în momentul ăsta nu e lupte?

- Televiziunea e vizavi de mine și nu se aude... dar asta nu înseamnă că...

- Bun, mulțumesc, ți-o dau înapoi pe Marieta.

- Aoleu! ...

- Stai așa, spune acuma, Cornelia!

- Vai de mine, asta este... se trage pe Televiziune...

- Pe Televiziune?

- Și de la Televiziune înapoi... uau! Ce trag tare! Și de la Televiziune se trage...

- În ce direcție se trage?

- Se trage spre mine, încoa’...

- Înspre Circ?

- Da! Nu, nu spre Circ, este în direcția asta, dar e dinspre fabrici, Pipera și-astea... mi-e și frică...

- De la Televiziune?

- Din partea Televiziunii, de acolo! Și înapoi...

- Și înseamnă că dinspre Pipera spre Televiziune se trage acum, în momentul ăsta?

- Nu, acuma de la Televiziune spre Pipera.

- Da, dar înainte a fost invers?

- Da, da!

- Și ei răspund?

-...lung de tot... de la Televiziune... peste blocuri, sunt complete, așa... de la Televiziune se trage, clar... și de la Piața Victoriei, că acolo e .... e arhiva care o apără ăștia... ăia vor să fure Arhiva și o păzește Armata... la Piața Victoriei...

- Spune, și acuma...?

- Da, da, tot timpul...

- Și se aud și bubuituri?

- Bubuie tot timpul! Și se vede...

- Bun, ți-o dau pe Marieta.”

„Această convorbire a fost înregistrată cu aproximativ o oră în urmă, deci, ea, în ciuda dramatismului ei, s-ar putea să nu mai fie actuală la această oră. Vă anunț că mâine părintele Felecan, parohul bisericii ortodoxe din Munchen, dorește să anunțe că în ajunul Crăciunului, în cadrul slujbei liturgice de la 11.30, se va face un parastas pentru toți cei care și-au dat viața pentru libertatea României. Vă reamintesc că acum ascultați Europa Liberă, emisiunea noastră specială, care poate fi auzită la această oră în benzile de 25, 31, 49 și 75 de metri. Mă uit în regie, avem un alt anunț? Nu avem niciun mesaj la această oră. Așteptăm, în câteva minute, corespondentul nostru la Washington, Nestor Rateș ne va spune ceva despre o declarație a Departamentului de Stat, dacă nu mă înșel.

Voce neidentificată: „Câteva date despre principalele personalități militare care au fost numite astăzi, cu ocazia reorganizării Ministerului Apărării Naționale. Ați fost anunțați, de altfel, nu?, că Nicolae Militarul a devenit general-colonelul Nicolae Militarul, este noul ministru al Apărării, cei doi adjuncți ai săi fiind generalul Gușă, șeful Marelui Stat Major al Armatei și generalul Stănculescu. Generalul Militaru, cariera sa politică începe să se contureze în 1968, când a devenit membru al Consiliului Național al Frontului Unității Socialiste. A fost deputat din parte circumscripției electorale Gurahonț, în aceeași perioadă, și în 1969 a devenit pentru o relativ lungă perioadă membru supleant al CC al partidului. Reales, în 1974, ca membru supleant, în același an în care, prin decret prezidențial, a fost promovat la rangul de general-colonel. A fost comandant al Armatei a II-a Române și, între alte însărcinări, și comandant al garnizoanei orașului București. În 1984 a fost exclus din CC al partidului, în care era membru supleant la acea dată. Generalul Victor Stănculescu, general-maior, promovat general-locotenent în 1979, a fost numit în 1981 ca ministru-adjunct al Apărării și, în 1985, prim-viceministru al Apărării, între alte însărcinări ocupându-se de industria militară. O notă interesantă, anul acesta, în iulie, Radio Budapesta anunța că și-a petrecut o vacanță în Ungaria, la invitația lui Ferentz Carpati, ministrul ungar al apărării. Și încă 2-3 date despre generalul Ștefan Gușă, promovat general-maior în august 1984, prim-viceministru al Apărării Naționale și șef al Statului Major din 1986. În 1987 a devenit membru plin al CC al Partidului. Și iar, anul acesta, probabil știți foarte bine, a fost reales membru al CC, reprezentând județul Buzău.”

„Recapitulând multele întâmplări de astăzi, să fixăm faptul că azi, la București, din partea Consiliului Provizoriu al Frontului Salvării Naționale, Ion Iliescu a anunțat arestarea lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu. Mai târziu s-a anunțat și arestarea altui frate al lui Ceaușescu, de asemeni Nicolae, locotenent-general. Ion Iliescu a făcut cunoscut că foștii dictatori ai României vor fi judecați. Nu s-a precizat dacă familia Ceaușescu și colaboratorii lor au fost surprinși, arestați la un loc. După cum se știe, Nicu Ceaușescu și generalul de securitate Tudor Postelnicu au fost arestați încă din cursul nopții trecute. În cuvântarea sa, Ion Iliescu a spus că trupele de securitate rămase credincioase lui Ceaușescu s-au dedat la acțiuni de o cruzime fără precedent. Iliescu a precizat că numărul securiștilor ceaușiști nu este mare, însă că sunt instruiți pentru acțiuni teroriste sau antiteroriste și că declanșează atacuri în zonele locuite, folosindu-se de orice fel de mijloace. Încă un amănunt important pentru această zi, imediat după încheierea cuvântării lui Ion Iliescu, Radio București a anunțat că toți deținuții politici din România au fost eliberați.

Raluca: „Neculae, avem semne din partea regiei, că corespondența de la Washington pare să fi sosit. Nestor Rateș, înțelegem că este vorba de o declarație a Departamentului de Stat.”

Nestor Rateș: „Exprimă sprijin pentru Frontul Salvării Naționale, pe care îl consideră noul Guvern Provizoriu al României. Declarația relevă că acest guvern s-a format ca răspuns la cererile poporului de a se proceda la schimbări democratice și a se pune capăt regimului dictatorial al lui Ceaușescu. Amintind promisiunea Frontului Salvării Naționale de a asigura trecerea de la dictatură la democrație, inclusiv organizarea de alegeri libere în aprilie 1990 și faptul că elemente ale Securității prelungesc vărsarea de sânge, care a provocat de acum mii de morți, Declarația continuă, citez: „Statele Unite sprijină noul guvern român și angajamentul său de a efectua reforme democratice. Considerăm Frontul Salvării Naționale a fi manifestarea voinței democratice a poporului român și-i chemăm pe toți românii să-l susțină. Statele Unite mai cer tuturor românilor să depună armele și să înceteze tragica vărsare de sânge din România”. Declarația relevă că SUA au oferit deja ajutor umanitar și caută căi de a furniza de urgență asistență medicală suplimentară. De asemenea, Guvernul american se consultă cu aliații săi și cu alte țări, inclusiv Uniunea Sovietică, asupra evoluției situației. Statele Unite, afirmă Declarația în încheiere, cheamă comunitatea internațională să dea sprijinul ei moral și politic cauzei democrației în România. Suntem informați că ambasadorul american în România, dl Alan Green Jr. a acordat postului de radio București un interviu, în care a exprimat speranța că poporul român va ieși victorios în lupta pentru democrație. El a promis ajutor umanitar din partea Statelor Unite, îndată ce situația se stabilizează suficient, pentru a se stabili împreună cu Guvernul român care sunt nevoile reale. Nestor Rateș, Washington.”

Nicolae Constantin Munteanu: „23 decembrie 1989. Banda Ceaușeștilor și a acoliților lor a fost arestată, în așteptarea judecății pe care o merită. Deținuții politici au fost eliberați. De asemeni, Uniunea Sovietică a recunoscut Frontul Salvării Naționale. Într-o declarație a Agenției TASS a afirmat că Guvernul Sovietic sprijină eforturile Frontului Salvării Naționale pentru restabilirea calmului și ordinii în România. Se adaugă că poporul sovietic este alături de poporul român în lupta acestuia pentru libertate, democrație și demnitate națională. La București este ora 24 și 39 de minute. Raluca...

Raluca: „Da, uite, citesc tocmai un articol în ziarul The New York Times, care începe așa: „Ce an, ce săptămână, ce vineri, când s-a deschis Poarta Brandenburg și tot vineri, când confruntați cu o violență oribilă, românii l-au alungat pe Ceaușescu de la putere”.

Nicolae Constantin Munteanu: Să amintim că astăzi, vineri, la Poarta Brandenburg, germani din Est și din Vest s-au reunit într-un miting uriaș de solidarizare cu poporul român, cu lupta poporului român pentru eliberare, pentru o viață mai bună și mai demnă, cum se spunea până mai acum câtva timp.

Raluca: Suntem confuzi, să ne fie permis... astăzi e sâmbătă, ieri a fost vineri...

Nicolae Constantin Munteanu:La noi în studio e încă vineri...

Raluca: La noi e sâmbătă...

Nicolae Constantin Munteanu: În România e deja duminică!

Raluca: Și în România e deja duminică. Lasă-mă să citez câteva fraze din acest articol...

Nicolae Constantin Munteanu: Te rog.

Raluca: Reacționarul Ceaușescu... Întâi vorbește de revoluțiile pașnice din celelalte țări est-europene, pentru care acordă credit exemplului oferit de Mihail Gorbaciov și continuă spunând că reacționarul Ceaușescu, prin contrast, și-a găsit exemplul în masacrul din Piața Tienanmen. Și mai precizează un lucru și anume că rar mânia poporului a fost atât de îndreptățită ca în acest caz.

Nicolae Constantin Munteanu: Nu doar că a fost îndreptățită, dar spaima lui Ceaușescu în balconul Comitetului Central a fost, iarăși, un moment mai mult decât rar. Hăituiala la care a fost supus până a fost prins, cred că este o plată, nu suficientă desigur, dar o plată importantă pentru toate câte ni le-a făcut poporului și țării.

Raluca: Mica Albanie stalinistă a rămas ultimul bastion al tiraniei unui singur partid în partea răsăriteană a Europei. Propun, deocamdată, în așteptarea altor mesaje, cred că nu sunt, să dăm câteva minute de muzică.

* * *

Raluca: Ne propunem să încercăm, după o zi atât de încărcată, după o săptămână atât de încărcată și de încununată de bucurie, prin anunțul arestării unei bune părți a familiei Ceaușescu, ne propunem, deci, repet și accentuez, să prezentăm o perspectivă sau pur și simplu să ne facem gânduri asupra zilelor care vor urma evenimentelor atât de spectaculoase din această săptămână, spectaculoase, repet, pentru întreaga opinie publică și pentru toți comentatorii din întreaga lume politică internațională. În zilele care urmează, probabil se va lupta și prima grijă va fi aceea de a câștiga această luptă cu cât mai puține victime posibil. În orice caz, prima grijă va fi aceea de a câștiga această luptă. Care ar putea fi proiectele de început ale conducerii temporare și care ar fi șansele? Pentru că totuși România, de atâția ani, teoretic, cel puțin, ar fi trebuit să-și piardă îndemânarea în ale democrației, or, de exemplu, hotărârea Timișoarei, astăzi, de a recunoaște Consiliul provizoriu de la București, și a altor orașe, pare un lucru dătător de speranță. Să ne gândim că Polonia, unde acest proces de reformă a început acum 10 ani, ultima fază a procesului polonez, să ne gândim că abia acum o săptămână medievistul Broneislaw Geremek, deputat în parlament în momentul de față, a subliniat că este important ca noile forme, structuri democratice să fie introduse la nivel local. Ceea ce dovedește că, deși în Polonia presiunea a venit de jos, restructurarea totuși, prima fază a ei, s-a făcut totuși sus. S-a făcut sus, și nu la nivel local. Și a subliniat că viitorul reformelor poloneze va depinde de felul în care se rezolvă situația peste tot în țară, adică la toate nivelurile. Cred că nu e suficient să ai un ministru de externe care nu este comunist sau să deții majoritatea în parlament, dacă de sus în jos societatea depinde în continuare de vechiul aparat, de aceleași structuri, de aceiași oameni. Or, în România, nefiind posibilă trecerea treptată la reformă, nefiind posibil compromisul, sub nicio formă, nefiind posibilă nici măcar existența reală a unui Partid Comunist care ar fi presupus fracțiuni mai dogmatice, mai liberale, mai reformiste, cu care să poți discuta, cu care să accepți o formulă de tranzit a la Carol Gross sau Igor Grant, care s-ar putea lăuda totuși astăzi și poate pe bună dreptate că meritul lui, dacă o avut vreun merit, indiferent cât de oportunist a fost în trecut, dacă a avut un merit, l-a avut pe acela de a evita baia de sânge la care am asistat și asistăm în România. De aceea vorbeam și întrebam, există, teoretic, ar trebui să spunem, după atâția ani de oprimare totală, teoretic ar trebui să nu mai existe această dexteritate. Și totuși se pare că există, pentru că la noi lucrurile se întâmplă într-un fel altfel decât în celelalte țări. În ce măsură altfel?

Nicolae Constantin Munteanu: Deocamdată, altfel este în primul rând prin proporțiile tragediei și asta a făcut ca, dintr-odată, românii să-și descopere virtuți pe care le credeau uitate, adică curajul, adică demnitatea, adică capacitatea de a se întrajutora, adică capacitatea de a fi uniți și mereu împreună.

Raluca: Și poate capacitatea sacrificiului activ, spre deosebire de capacitatea sacrificiului pasiv în care excelau...

Voce neidentificată: Și e un câștig important acest gen de solidaritate, care ne-a animat brusc și i-a animat pe cei din țară, e poate câștigul cel mai mare pe care ni l-a adus această tragedie. Pentru că este o tragedie, plecarea Ceaușescului s-a făcut cu vărsare de sânge, cu oameni nevinovați care au murit. Și poate că cel mai important câștig este acest gen de solidaritate. Evident, dificultățile nu au fost preîntâmpinate completamente prin această solidaritate, pentru că autoritățile, Consiliul provizoriu al FSN au încă multe de rezolvat, și imediat, și rapid, începând cu aprovizionarea și cu asigurarea cu cele necesare traiului imediat, au încă de luptat pentru lichidarea bandelor care mai activează pe ici-colo, au încă de luptat cu un număr important de prejudecăți, au încă de liniștit spiritele, de ajutat să depășească acest moment de impas.

Voce neidentificată: Cred că pentru moment este greu de judecat. România, atât cât știm în clipa de față, neputând fi încadrată în vreunul din modelele de dezvoltare pe care le-am urmărit în ultimele luni, fie ele cel polonez sau cel ungar, maghiar, fie cele de evoluție politică mai rapidă, cum s-a întâmplat în Cehoslovacia sau Germania de Est. Este clar că trecerea de la o dictatură, de la un stat dictatorial la un stat parlamentar, la un stat de drept va pune mari probleme. Aparatul de partid continuă să existe în țară.

Raluca: Dar poate nu? Să vedem zilele următoare...

Voce neidentificată: Totul este incert...

Raluca: S-ar putea întâmpla la fel ca în Polonia sau chiar în Cehoslovacia, sau în Germania răsăriteană, sau în Ungaria... De sus în jos sau de jos în sus, saltul mi se pare uriaș și neașteptat...

Voce neidentificată: Saltul este uriaș, dar căderea, revenirea pe picioare...

Raluca: Nu va fi ușoară...

Voce neidentificată: Să sperăm că va fi ușoară, dar pe de altă parte, va fi dificilă. În România nu există nicio grupare ca Solidaritatea, nicio grupare ca Forul Cetățenesc în Cehoslovacia sau Noul For în Germania. Pentru moment, suntem în fața unei platforme-program, care grupează, practic, principalele revendicări, doleanțe democratice, care au fost exprimate în ultimele șase luni, în toate țările din estul Europei.

Raluca: Și aici iarăși mi se pare că totul se petrece într-un ritm mult mai rapid. Dar mult mai rapid. Chiar eliberarea deținuților politici, care a avut loc într-o zi. De câți ani de negocieri a fost nevoie în unele țări pentru a se ajunge la ideea alegerilor libere, care suna ca o blasfemie în răsăritul Europei până în anul acesta?!

Nicolae Constantin Munteanu: Și care e primul punct în programul...

Raluca: Și care e primul punct în prima zi a conducerii temporare din România, care anunță repede, unii au fost de părere că e prea repede, anunță alegeri libere pentru martie, dar nici nu..

Pentru aprilie...

Raluca: Pentru aprilie, cehii sunt în martie... dar în momentul ăsta, îmi pare just, nici nu-și puteau spune „mai stăm să ne organizăm și vom face alegeri libere în decembrie, viitor”. Ce să organizăm? Țara este dezorganizată, trebuie făcută imediat, adică nu poți, ca în Germania răsăriteană, nu poți să ... Era o comentatoare la televiziunea germană, care fusese dezamăgită atunci când opoziția est-germană a spus: „nu, nu vrem alegeri libere acum, pentru că nu suntem organizați, noi nu avem birouri, nu avem oameni, nu avem structuri clare.” Și comentatoarea vest-germană, cred că era istoric, politolog, ceva de genul ăsta, a spus: „unde s-a mai pomenit așa ceva, să câștigi o revoluție spunând: stați puțin, vom veni peste un an să răsturnăm monarhia?” Nu se poate! De fapt, nu așa ar trebui să facă, normal. Că a fost posibil în aceste țări și că a fost dezirabil și, probabil, a asigurat acea stabilitate, atât de dorită, nu numai de Moscova, dar și de Washington, în orice caz, în cazul României, România poate face o excepție de la această regulă și cred că își poate permite. Pentru că nu i se cere să respecte aceleași reguli pe care celelalte țări est-europene au trebuit să le respecte. Sunt discuțiile pe care le putem continua la infinit. Poate... Avem mesaje noi?

Voce neidentificată: Dacă mă lași să continui o singură frază, sigur nici nu se pune problema de a i se cere României să respecte sau să nu respecte. Problema este, efectiv, că suntem deocamdată numai în fața unui program-platformă, care trebuie aprobat de un parlament, pentru a căpăta o bază juridică, și aș aminti totuși că România a fost guvernată prin decrete prezidențiale atâta timp, atâția ani, încât nu cred că acuma vor fi suficiente decrete, alte decrete prezidențiale, chiar dacă vin din partea unui guvern provizoriu. Pentru a pune, într-adevăr, pe baze noi structurile din țară e nevoie, efectiv, de un parlament nou, de grupări sau partide politice noi, va fi nevoie de o întreagă etapă de restructurare.

Nicolae Constantin Munteanu: E nevoie și de legi noi, care să înlocuiască puzderia de legi pe care Ceaușescu ne-a lăsat-o în urmă și care s-au combătut unele pe altele, și reinstaurarea cu adevărat a unui stat de drept, cu instituții de drept, cu instituții democratice reale, nu cu cele fantomatice, care au existat până acuma și care s-au suprapus unele peste altele până la nebunie, până la delir. Rapiditatea cu care actuala conducere a reușit să-și impună acest plan de zece puncte este însă pe măsura brutalității cu care această rupere s-a efectuat. A început vinerea trecută la Timișoara și o săptămână, exact o săptămână mai târziu, autorul tuturor mârșăviilor din ultimii douăzeci și ceva de ani, autorii, de fapt, au fost toți strânși și își așteaptă judecata. Să sperăm că va fi o judecată dreaptă și aspră, așa cum o merită și în proporție cu suferințele pe care le-au creat poporului român. Prieteni, ne apropiem de sfârșitul emisiunii...

Raluca: Înainte de a sfârși, lasă-mă să mai spun un singur lucru, chiar un cuvânt, că această rapiditate este și un motiv de optimism.

Nicolae Constantin Munteanu: Să sperăm. Ultimul cuvânt l-a avut Raluca, ca întotdeauna doamnele au ultimul cuvânt. Noi vă mulțumim pentru atenția cu care ne-ați urmărit. Revenim cu „Studioul special” la ora patru. Până la viitorul buletin de știri – muzică.

(Transcriere: Lian Grâu)

XS
SM
MD
LG