Linkuri accesibilitate

Trei manipulări oficiale active în R. Moldova (Dan Dungaciu/ Adevărul)


Ziare de la Bucureşti

Revista presei românești.

Expertul Dan Dungaciu semnează o analiză în cadrul proiectului LARICS despre trei manipulări oficiale active în Republica Moldova. (Analiza e difuzată pe blogurile „Adevărul”) Prima manipulare se referă la lupta acerbă dintre Plahotniuc și Igor Dodon. În realitate, între cei doi relația e foarte bună. A doua: autoritățile sunt foarte ocupate cu investigarea „furtului miliardului” de dolari. „În realitate, eforturile sunt spre camuflarea, nu spre identificarea vinovaţilor”. A treia este chestiunea transnistreană, în care se practică jocul la două capete. Fermitatea puterii de la Chișinău e discutabilă și, oricum, durează puțin. Dar marea problemă este rezoluția recent adoptată la Națiunile Unite, despre care s-a spus că ar cere retragerea trupelor rusești din Transnistria. Nu e așa, în rezoluție se vorbește de „forţe militare străine“, nicidecum de cele rusești. „Nu e vorba despre retragerea completă şi necondiţionată a trupelor ruse, ci (...) doar despre retragerea trupelor din aşa zisul Grup Operativ al Federaţiei Ruse şi a muniţiilor de pe teritoriul Republicii Moldova”. E o plecare care legitimează, crede Dungaciu. În consecință, rezoluția ONU reprezintă mai degrabă „paşi înapoi nu doar de la documentele internaţionale asumate anterior, dar şi de la propria legislaţie a R. Moldova”.

Concluziile întâlnirii din 16 iulie, de la Helsinki, dintre Donald Trump și Vladimir Putin sunt în continuare descifrate în fel și chip. Pe site-ul Contributors, Dorin Popescu merge pe ideea că acea întrevedere nu a produs, de fapt, nimic concret. Cei doi lideri s-au aflat până la sfârșit pe poziții diferite în chestiunile discutate, dovadă și absența unei declarații comune. S-a preferat varianta conferinței de presă comune, în care fiecare și-a prezentat propria poziție. Analistul se oprește insistent la ceea ce se știe deocamdată despre tema ucraineană, cu acea propunere a lui Putin de referendum în raioanele de est ale Ucrainei, în Donbass adică, pe baza modelului de referendum desfășurat în Crimeea.

„Este îngrijorător că președintele american nu a respins pe loc această inițiativă, care pare a se situa în siajul politicii ruse de a justifica și permanentiza noile realități geopolitice create prin forță militară, încălcarea dreptului internațional și războaie hibride în regiunea extinsă a Mării Negre. Reacția slabă a președintelui american poate încuraja și alimenta totodată preocupările și îngrijorările Kievului”. Dorin Popescu spune că în Statele Unite s-ar fi remarcat „conduita președintelui american”, care „a generat impresia că Statele Unite nu au, la Casa Albă, un lider eficient și credibil, care poate juca geopolitici câștigătoare la nivel mondial”. Cum Donald Trump trece drept o personalitate imprevizibilă, după reacțiile prea soft, nu sunt excluse totuși pozițiile hard.

În „Adevărul” la secțiunea bloguri, Iulian Chifu inventariază motivele de dezamăgire ale lui Vladimir Putin după Helsinki. Unul s-a conturat chiar în timpul întâlnirii, când președintele american s-a dovedit prudent și rezervat pe tema Crimeea și Ucraina de Est. Asta după gafa de a fi declarat că Crimeea este de fapt a Rusiei pentru că oamenii de acolo vorbesc rusește. În subtext, miza lui Putin este „validarea internaţională a stării de fapt şi anexarea Doneţkului şi Luhanskului”. Un referendum ar oferi în același timp, susține analistul, o metodă „acceptabilă” la Washington ca Rusia să continue cu anexarea altor teritorii de la statele din jur.

XS
SM
MD
LG