1991 și strategii de recuperare a controlului partidului asupra opiniei publice.
Să ne amintim: cetăţenii RSS Moldovenească aveau dreptul să călătorească liber în România de la începutul anului 1990.
Un interviu cu Anatol Ţăranu, acum 20 de ani.
Ideea centrală consta în justificarea părintelui fondator al comunismului, a acţiunilor sale din Octombrie 1917 şi a fundamentelor ideologice ale comunismului.
Se cerea Parlamentului adoptarea neamânată a Declaraţiei de independenţă, fără de care nu se putea adopta o nouă Constituţie.
În mai 1991, pentru mulţi, Uniunea Sovietică nu mai exista realmente, dar alţii trăiau într-o lume a lor, paralelă, şi totul părea să meargă în continuare pe vechi.
Proiectul noului statut al PCM nu făcea referire la independenţa RSS Moldova, ci opera doar cu expresia „suveranitate de stat”.
Important de subliniat sînt urmările declaraţiei de la Novo-Ogariovo: Moldova obţinea dreptul formal de a-şi decide singură viitorul, să adere sau nu la noul Tratat unional.
Procesul de eliminare a rolului conducător al PCM în societate a fost unul anevoios şi care a continuat până la dispariţia de facto a URSS, în august 1991.
Intre acţiunile ilegale ale autorităţilor separatiste se evidenţia hărţuirea celor care au trecut la alfabetul latin, cărţile în limba română cu litere latine şi utilizarea alfabetului latin fiind considerate crime îndreptate împotriva „aşa-numitei prietenii a popoarelor”.
Masă rotundă la Moscova, 9-10 aprilie 1990.
Convinşi că PCM nu e capabil să se democratizeze...
Acum 20 de ani, disidentul Alexandru Şoltoianu lansa ideea de repatriere a moldovenilor.
Preşedintele URSS a fost dezinformat de către serviciile secrete despre pregătirea unei presupuse lovituri de stat.
Iniţiatorii Platformei Democratice a PCM criticau partidul din cauza că acesta doar mima schimbarea şi acceptarea sistemului pluripartid.
Referendumul din RSS Moldova a fost declarat nul, întrucât la acesta nu participasere 70% din alegători, deci majoritatea absolută a cetăţenilor cu drept de vot.
Încarcă mai mult
