Linkuri accesibilitate

Emilian Galaicu-Păun

Cea de-a IX-a ediţie a Festivalului „Primăvara europeană a poeţilor” de la Chişinău (7 – 9 mai curent) a întrunit scriitori din nouă ţări, cea mai numeroasă delegaţie constituind-o desantul liric din România (Stere Bucovală, Magda Cârneci, Daniel Corbu, Valeriu Stancu, Eugen Suciu, George Terziu), urmată de Franţa (Linda Maria Baros, Yekta), Azerbaidjan (Farid Huseyn), Belgia (Andy Fierens), Cehia (Mircea Dan Duţă), Germania (Christian W. Schenk), Israel (Luba Feldsher) şi Rusia (Evgheni Stepanov), la care se adaugă, fireşte, şi autorii din Basarabia (Alex Cosmescu, Margareta Curtescu, Nicolae Dabija, Silvia Goteanschii, Maria Şleahtiţchi, Arcadie Suceveanu). Faţă de alţi ani – ai „vacilor (puţin mai) grase” –, numărul poeţilor invitaţi s-a cam subţiat, semn că „vremurile sărace” îşi spun şi ele cuvântul, doar că valoarea unui festival nu stă în cantitatea participanţilor, ci în calitatea textelor.

După deschiderea solemnă de marţi seara, din incinta Muzeului de Artă, ziua de miercuri 8 mai a început cu lecturi în licee şi universităţi – o dublă sărbătoare pentru elevi & studenţi: să celebreze Ziua Europei, pe de-o parte, şi totodată să întâlnească pe viu mai mulţi „tenori” lirici de pe Bătrânul Continent (ca să nu mai spunem că, pe durata întâlnirilor, programul de cursuri a fost suspendat). Echipa noastră – belgianul Andy Fierens, poet de limbă neerlandeză, basarabenii Eugenia Bulat, Dumitru Crudu şi subsemnatul – a fost aşteptată la Liceul „Onisifor Ghibu”, cu profil artistic, din sectorul Buiucani al capitalei. Merită povestit cum am ajuns, trei din patru. La 10.30 l-am luat pe Andy Fierens de la hotelul „Dacia”, iar Dumitru Crudu ne-a propus s-o tăiem pe jos, pe scurtătură. Ceea ce am şi făcut – odată ajunşi la Universitatea de Medicină, iată-ne în faţa gardului de sârmă a Parcului dendrologic, pe care pur şi simplu l-am sărit (nu e un autodenunţ!) şi ne-am urmat calea prin cel mai frumos parc din Chişinău, spre încântarea oaspetelui nostru.

La celălalt capăt, odată ieşiţi din micul paradis verde, primul om pe care l-am întâlnit în maxi-taxiul ce ne ducea spre liceu a fost pictorul din Sankt Petersburg ce revine în fiece vară la baştină Mihai Ţăruş, un adevărat poet al nuanţării infinite în pânzele sale, pe care puţin a lipsit să nu-l luăm cu noi. Cât despre întâlnirea propriu-zisă, aceasta a fost memorabilă atât pentru noi – căci elevii ne-au pregătit un concert, cu dansuri, cântece din gură şi instrumentale, lecţii deschise de engleză, versuri etc., etc. – , cât şi pentru liceeni, care au asistat bouche bée la performance-ul lui Andy Fierens (recitând în neerlandeză şi engleză), dar şi la recitalurile celor trei poeţi basarabeni, în română şi – dat fiind că volumul Eugeniei Bulat a fost tradus şi în italiană – în limba lui Dante.

Cireaşa de pe tort a fost chiar… tortul aniversar (de cuvinte, apoi şi de dulciuri!) în onoarea lui Andy Fierens, care-şi sărbătoreşte pe 8 mai cea de-a 43-a aniversare. L-am întrebat apoi dacă i s-a mai întâmplat să-i cânte, de ziua de naştere, elevi în trei limbi (engleză, germană şi română) „La mulţi ani!”, iar reacţia lui a fost promptă (cu o sclipire de bucurie în ochi): „Dat fiind că textele mele sunt ceva mai slobode de gură, mi s-a întâmplat să fiu dat afară din vreo şcoală belgiană în chiar mijlocul recitalului…”

Închei aici, pe-o notă ridicată (la propriu, în aceeaşi seară ieşeanul Daniel Corbu ridicând deasupra capului trofeul de laureat al Marelui Premiu; laureaţii ultimelor ediţii se numesc: Liviu Ioan Stoiciu, Lucian Vasiliu, Nichita Danilov, Ioan Es. Pop ş.a.), ridicându-i la fileu prietenului din Anvers care ştie ca nimeni altul că „la vie est belge”, spre a se face auzit & aplaudat:

Andy FIERENS

plan b

uscătorul de păr precum un pistol

la tâmpla mea

e un lup rău şi astmatic

nimic nu mă poate atinge port o piele antiglonţ

dar peste tot pe unde mă duc

graurii stau aşezaţi pe cablurile electrice

asemenea unei partituri de marş funebru

cu rigurozitatea unui recordman îmi antrenez

la fiecare patru secunde ultimul meu suflu

în ce sertar oi fi pus planul meu b?

de ce tot mutăm lucrurile de la locul lor?

am rătăcit totul

din strâmbătura mea se face-o zeamă chioară

aşezaţi-vă!

spectacolul începe

(Nu mi-ar ajunge degete de la mâini să-i număr pe toţi prietenii mei din lumea literelor române plecaţi – vreau să cred – nu în lumea umbrelor, ci chiar în Lumină, majoritatea din ei înainte de vreme. În memoria fiecăruia aprind, de Paştele Blajinilor, câte o lumânare în chip de poem, textele făcând parte dintr-un amplu Poemelnic în curs de apariţie la Editura Cartier, sub titlul Apa.3D)

Priveghi

Acum şi

ochii tăi,

Alexandru

Muşina

(1954 – 2013),

vor spori

albastrul

de Voroneţ.

M.M.

Într-o palmă

strâng

linia vieţii,

într-alta

o lamă

punând[u-şi]

semnul „=”

-ităţii de-a

curmezişul.

– Ghici în

care mână,

Mady Marin

(1956 – 2003)?

Mort beat

1.

Nu-i aşa,

frate de cruce

Ioan Flora

(1950 – 2005),

că roua de

dimineaţă

taie greaţa?

2.

Şapte ani – şi gata,

Gheorghe Crăciun

(1950 – 2007),

ţi se-ntoarce pe

dos stomacul

de câine al

mormântului!

Mutatis mutandis

Asta da,

solidaritate

de breaslă –

în ultimii ani

Eugen Cioclea

(1948 – 2013)

cerea mereu

de mâncare

şi i s-a dat

din când

în când

de băut.

Diptic fumat

1.

…fără

Alexandru Vlad

(1950 – 2015)

aceasta CHIAR

nu este o pipă!

2.

Om de viaţă,

moartea l-a dat

peste cap –

acum Al. Vlad

trage pe nas

tămâie de pipă

şi bea tutun

de cădelniţă.

Carte de bucate

Ce mâncare

de peşte

e poezia

ştiu doar

amatorii

de fugu

plimbându-şi

dumicatul

pe pielea

unor sushi-

girls, atât

că poetul

le scrie pe

dinlăuntru –

profanii

mor prin

indigestie,

Emil Brumaru

(1939 – 2019)

par delicatesse…

Greenpeace / Pax aeterna

În ziua

în care

până şi

cimitirele

vor deveni

vegetariene,

nu noi, ci

morţii

noştri

iubiţi

ne vor

scoate

de Paştele

Blajinilor

la iarbă

verde.

Încarcă mai mult

XS
SM
MD
LG