Linkuri accesibilitate

Politigraf

Politigraf: Vlad Plahotniuc revine în politică înainte de vreme

VP revine în politică, dar pică testul cu Politigraful (VIDEO SATIRIC, data primei publicări - 22.12.2015)
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:00:50 0:00

La autosuspendarea din PD, Vlad Plahotniuc afirma că va rămâne retras „până la clarificarea anchetei în cazul BEM”

Vlad Plahotniuc a renunțat la autosuspendarea din funcția de prim-vicepreședinte al Partidului Democrat și a revenit în partid ca să participe la tentativa de formare a unei majorități numeroase. Dar testul cu Politigraful arată că omul de afaceri controversat revine deschis în politică în mod prematur, încălcându-și promisiunea făcută la autosuspendarea din PD, pe 15 octombrie, că o să rămână retras „până la clarificarea anchetei în cazul BEM”. Sunteți de acord cu această constatare? Citiți articolul și votați în sondajul din stânga.

Vlad Plahotniuc, care a intrat prima dată în politică în 2009, și-a anunțat revenirea în Partidul Democrat și la conducerea acestuia într-un mesaj postat pe pagina sa de Facebook în noaptea de duminică spre luni. El a scris că vrea să participe la eforturile de formare a unei majorități suficient de numeroase și pentru instalarea unui nou guvern acum, și pentru alegerea noului șef al statului, în martie viitor. Această majoritate ar trebuie să sprijine în Republica Moldova „o terapie de șoc, care să o scoată din criza în care se află, atât economic și social, cât și politic”.

Plahotniuc explică în mesajul de pe Facebook că a fost îndemnat de „mai mulți parteneri externi, oficiali veniți să discute situația politică din țara noastră, dar și membri ai corpului diplomatic” să se implice pentru a pune în practică soluții anticriză, care să asigure o guvernare stabilă.

Dar sub acest mesaj de pe Facebook, s-a păstrat cel publicat pe 15 octombrie, când Vlad Plahotniuc anunța că se autosuspendă din funcția de prim-vicepreședinte al PD și din partid în general și spunea că va sta în afara politicului așa încât „ancheta în cazul BEM să fie în afara oricăror suspiciuni legate de eventuale influențe externe instituțiilor de drept”. Publicăm alăturat imagini cu cele două mesaje, în stânga paginii, sub ilustrație.

Anunțul autosuspendării lui Vlad Plahotniuc din PD
Anunțul autosuspendării lui Vlad Plahotniuc din PD

Autosuspendarea lui Plahotniuc avea loc în ziua arestării fostului premier Vlad Filat sub acuzația de luare de mită și abuz în cazul devalizării Băncii de Economii. „Nu am avut niciodată vreo implicare în acest caz, dar consider că e important ca în acest moment să fac acest demers, pentru a nu lăsa campaniile de manipulare să afecteze activitatea instituțiilor de drept, dar și imaginea partidului din care fac parte”, scria Plahotniuc. El promitea că autosuspendarea o să dureze „până la clarificarea anchetei în cazul BEM”. În noul mesaj despre revenirea în politică, Vlad Plahotniuc nu mai spune nimic despre această anchetă.

Testul cu Politigraful arată că, revenind în politică acum, Vlad Plahotniuc își încalcă afirmația din 15 octombrie. Revenirea este prematură, pentru că ancheta bate pasul pe loc și nu a adus claritate deocamdată în cazul furturilor din bănci și implicării prezumtive a lui Vlad Filat.

Președintele CSJ se „miră” astăzi de propriile argumente din trecut contra instanțelor specializate

Președintele CSJ se „miră” astăzi de propriile argumente din trecut contra instanțelor specializate
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:58 0:00

Președintele Curții Supreme de Justiție, Mihai Poalelungi, promovează în ultimele luni și săptămâni înființarea unei Judecătorii Anticorupție. Magistratul aflat aproape la final de mandat sprijină crearea unei instanțe specializate noi. Dar tot el criticase instanțele specializate în 2012, când au fost lichidate judecătoriile economice. Atunci, Mihai Poalelungi susținea că „sistemul trebuie să fie cât mai simplu”. „De ce ne creăm probleme ca apoi, eroic, să scăpăm de ele?”, spunea magistratul de la care se așteptau eforturi de curățare a justiției din interior. Astăzi, el crede că, dimpotrivă, instanțele specializate sunt utile și trebuie create. Utilitatea unei Judecătorii Anticorupție ar crește și mai mult dacă ședințele ei ar fi transmise online ca să aibă „impact în societate”. Testul cu Politigraful arată că poziția președintelui CSJ este inconsecventă și nu poate întări încrederea oamenilor că liderii justiției știu ce fac ca să asaneze acest domeniu la modul real, nu doar pentru camerele online. Citiți articolul și votați în sondajul din stânga.

Mihai Poalelungi are astăzi câteva argumente în favoarea creării unei judecătorii specializate pentru examinarea în primă instanţă a cauzelor de corupţie şi celor conexe.

Vorbind la o emisiune a postului Realitatea TV la începutul lunii, el a spus că o asemenea instanță specializată poate schimba percepția societății despre capacitatea justiției de a combate corupția. Astăzi, percepția este negativă.

În primul rând, percepția negativă s-ar crea din cauza tergiversării dosarelor de corupție. Actualmente, majoritatea dosarelor de corupție se judecă în municipiul Chișinău, unde instanțele obișnuite ar fi și așa supraaglomerate. „Când cauza este tergiversată sau amânată de multe ori, societatea aude despre aceasta și nu există impactul necesar în societate, chiar dacă sentința se pronunță și hotărârea este adoptată super legal”, spune Poalelungi. O Judecătorie Anticorupție, crede el, ar grăbi judecarea acestor dosare.

În al doilea rând, spune Mihai Poalelungi, o Judecătorie Anticorupție ar trebui să poată dispune întemnițarea inculpaților imediat ce se pronunță o decizie de condamnare în prima instanță, fără să mai aștepte deciziile definitive. S-ar preveni fuga unor inculpați, care este astăzi un alt factor major care dăunează imaginii justiției în societate, a mai spus președintele CSJ, la Realitatea TV, reluând argumente asemănătoare lansate cu câteva zile mai devreme într-un interviu cu portalul anticoruptie.md. „Chiar mă miră, de ce unii se împotrivesc. Ce e aici rău?”, se întreabă Mihai Poalelungi în acest interviu.

El pune accentul pe schimbarea imaginii pe care o are societatea despre justiție. O Judecătorie Anticorupție ar avea un mare rol de jucat. Ea ar trebui să aibă „5 – 7 judecători” selectați „de către Consiliul Suprem al Magistraturii cu rigori deosebite”, eventual în urma testării lor cu poligraful, așa încât „oamenii să creadă, să aibă încredere în acești judecători”. Apoi, ședințele unei Judecătorii Anticorupție ar trebui să fie transmise video pe internet ca „societatea să vadă procesele de judecată”.

Judecătoria Anticorupție ca primă instanță ar mai trebui însoțită de instanțe specializate de apel și de recurs. Acestea fie sunt instituții noi, fie colegii speciale afiliate Curții de Apel Chișinău și Curții Supreme de Justiție.

Dar propunerile de astăzi ale lui Mihai Poalelungi ar crea un sistem pe care tot el îl criticase în 2012, când a sprijinit lichidarea judecătoriilor economice.

”Conform practicii europene, în ţările mici nu sunt judecătorii specializate”, declara atunci magistratul, într-un interviu pentru portalul Adevărul. El tocmai preluase funcția de președinte al CSJ, la revenirea de la Strasbourg, unde petrecuse 4 ani ca judecător la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. „În opinia mea, cu cât avem mai puţini funcţionari de stat, cu atât e mai bine pentru popor”, spunea proaspătul președinte al CSJ, de la care se aștepta reformarea justiției moldovene din interior. „Sistemul trebuie să fie cât mai simplu. Din start am fost împotriva judecătoriilor economice, deoarece au existat dificultăţi chiar de la înfiinţarea lor. De ce ne creăm probleme ca apoi, eroic, să scăpăm de ele? (…) Chiar şi în teza mea de doctorat m-am expus împotriva instanţelor economice”, spunea Mihai Poalelungi.

Într-un alt interviu acordat Ziarului de Gardă în 2012, el s-a alătura corului general al politicienilor și experților care spuneau că judecătoriile economice s-au transformat în focare de corupție. Acolo se concentrau litigiile comerciale și economice în care se aflau în dispută sume mari. Argumentul era: cum să-i ceri integritate unui judecător cu salariu de câteva mii de lei (la acea vreme; între timp salariile judecătorilor au fost triplate) care judecă în procese de milioane?

”În opinia mea, lichidarea acestor instanţe constituie o decizie corectă”, spunea Mihai Poalelungi, Ziarului de Gardă, în 2012. De altfel, corupţia din cadrul judecătoriilor economice a avut o influenţă directă şi asupra situaţiei din cadrul instanţelor de drept comun. Corupţia se molipseşte destul de repede”.

Nu este limpede ce ar împiedica pătrunderea corupției în Judecătoria Anticorupție propusă acum de Mihai Poalelungi.

Dar care este istoria acestei propuneri și contextul în care a apărut?

Propunerea a fost lansată formal de Centrul de Reformă în Sistemul Judecătoresc (CRSJ), în 16 iulie. Această organizație afiliată Asociaţiei Judecătorilor din Moldova a fost creată în 20 mai de mai mulți judecători, care au spus că vor să promoveze reforma din interior și să colaboreze cu societatea civilă. La lansarea unde au fost de față între alții Mihai Poalelungi și președintele democrat al Parlamentului Andrian Candu, CRSJ a anunțat că organizează și o dezbatere publică de o lună pe tema unor reforme noi în justiție. Dezbaterea s-a încheiat la 18 iunie, cu un set de inițiative legislative trimise Ministerului Justiției.

CRSJ și setul său de inițiative au apărut în vreme ce la guvern s-a blocat din primăvară un alt pachet legislativ anticorupție. Sprijinit de donatori ca Uniunea Europeană și Statele Unite, pachetul blocat fusese elaborat în perioada guvernului Leancă pe baza Strategiei de Reformă a Sectorului Justiției pentru anii 2011-2016. El prevede între altele reformarea Comisiei Naționale de Integritate (care verifică declarațiile de avere ale demnitarilor, inclusiv ale magistraților) pentru a i se întări independența și extinde competențele.

Multe din inițiativele CRSJ vin pe contrasens, după părerea unui grup de 17 organizații neguvernamentale mai vechi, care au publicat o opinie separată. Printre critici se numără Centrul de Resurse Juridice, Amnesty International Moldova, Transparency International Moldova, Asociația „Promo-LEX”, Centrul Analitic Independent „Expert-Grup”, Institutul de Politici Publice, Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale „Viitorul” și altele.

Nadejda Hriptievschi, directoare de programe la Centrul de Resurse Juridice, a comparat inițiativele CSRJ cu o contrareformă, care avansează rapid, în timp ce pachetul coordonat cu Uniunea Europeană trenează.

Pe de altă parte, Mihai Poalelungi spune că Strategia de Reformă a Sectorului Justiției „nu este o dogmă” și că „trebuie să fie adaptată la viața reală”. În emisiunea postului Realitatea TV, președintele CSJ a acuzat organizațiile critice de „rea credință”. „Nu-mi plac oamenii care tot timpul sunt împotrivă ca Baba Cloanța” fără să propună alte soluții, a spus Mihai Poalelungi. „Îmi pare stranie și atitudinea partenerilor internaționali în acest sens că sunt promovate unele ONG-uri și sunt lăsată fără suport alte ONG-uri”, a mai spus el.

Ideea înființării judecătoriilor anticorupție a fost preluată oficial de Guvernul Streleț la sfârșitul lunii septembrie. Un plan de acțiuni pentru îndeplinirea programului de guvernare (îl publicăm atașat, în stânga paginii, sub ilustrație) prevede crearea instanțelor judecătorești anticorupție specializate în trimestrul II al anului 2016. Ministerul Justiției condus de ministrul democrat Vladimir Cebotari a transformat-o deja intenția într-un proiect de lege, pe care l-a publicat pe site-ul său.

Vlad Gribincea, preşedintele Centrului de Resurse Juridice, spune că experții societății civile sunt nedumeriți de rapiditatea avansării acestei idei, care nu a fost suspusă consultărilor. El spune că specializarea judecătorilor în cauze anticorupție este necesară, dar crearea unei singure instanțe specializate la Chișinău – nu, pentru a evita concentrarea dosarelor de corupție într-un singur loc, în mâinile acelorași judecători, așa cum a fost și în cazul judecătoriilor economice.

În loc de aceasta, Gribincea crede că judecătorii instanțelor obișnuite trebuie specializați prin rotație în judecarea dosarelor de corupție. „Dacă vom avea o singură instanţă în ţară, care va fi la Chişinău ce se va întâmpla cu dosarele ce se examinează în raioane? De exemplu, un caz de corupţie a avut loc la Briceni. Pentru examinarea lui în instanţă la Chişinău va fi nevoie să fie aduși toţi martorii, procurorii, avocaţii etc. În plus, legislaţia actuală prevede că toate cazurile, inclusiv şi cele de corupţie mare se examinează la locul comiterii faptei”, spune Gribincea.

El mai susține că numărul dosarelor de corupție este mic, câteva sute de dosare pe an, din totalul de aproximativ 10 mii. Crearea unei Judecătorii Anticorupție și unor structuri specializate de apel și recurs ar fi costisitoare.

Vladislav Gribincea mai folosește argumentul României, care a devenit în ultimii ani o campioană a lupte împotriva corupției. „Acolo nu există astfel de instanţe. Problema nu este în examinarea cazurilor de corupție în judecată. Nu este o diferenţă mare în examinarea unei cauze obişnuite şi a unei de corupţie. Problema mare a cauzelor de corupţie este investigarea, cum sunt documentate aceste cazuri”.

Acesta este contextul în care a apărut propunerea de creare a judecătoriilor anticorupție și criticile la adresa ei. Disputa autorilor ei, judecătorii, cu experții societății civile o să mai dureze.

Președintele CSJ al cărui prim mandat expiră în februarie 2016 a îmbrățișat și promovează ideea judecătoriilor specializate, deși, atunci când își începea mandatul, instanțele specializate, cu judecători speciali i se păreau nepotrivite. „Noi, ceilalți judecători, pentru ce existăm? Dacă nu facem faţă cerinţelor, atunci să fim eliberaţi din funcţii”, spunea Mihai Poalelungi în 2012. Testul cu Politigraful arată că poziția președintelui CSJ este inconsecventă. Aceasta nu poate întări încrederea oamenilor că liderii justiției știu ce fac ca să asaneze acest domeniu.

Președintele CSJ se „miră” astăzi de propriile argumente din trecut contra instanțelor specializate

Președintele CSJ se „miră” astăzi de propriile argumente din trecut contra instanțelor specializate
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:58 0:00

Valeriu Streleț și-a încălcat promisiunea că Guvernul va aproba reforma CNI în 16 septembrie

Valeriu Streleț şi-a încălcat promisiunea că Guvernul va aproba reforma CNI la 16 septembrie
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:39 0:00

Testul cu Politigraful arată că nu este primul asemenea caz, dar primul ministru învață din propriile greșeli: a anunțat amânarea reformei fără să mai numească o dată exactă când se va reveni la ea.

Guvernul a amânat pentru a doua oară, în 16 septembrie, aprobarea unui pachet de legi anticorupție vizând reforma Comisiei Naționale pentru Integritate (CNI), prin care se urmărește între altele sporirea independenței și extinderea competențelor celor care verifică declarațiile de avere ale demnitarilor. Premierul Valeriu Streleț a explicat amânarea prin faptul că această reformă trebuie adoptată într-un pachet mult mai amplu de „resetare a sistemului anticorupție” moldovean, care nu a fost încă elaborat până la capăt. Dar premierul Streleț și-a încălcat propria promisiune făcută cu opt zile mai devreme, când a spus că reforma CNI „va fi votată în Guvern pe data de 16 septembrie” și că pentru aceasta „există voință politică”. Testul cu Politigraful arată că primul ministru a învățat din propriile greșeli”: anunțând amânarea, el a promis că Guvernul o să „revină la acest subiect”, dar … n-a mai spus când anume. Citiți articolul și votați în sondajul din stânga.

Reforma CNI „va fi votată în guvern, cele trei proiecte, pe data de 16 septembrie și va fi trimisă spre Parlament”, declara Valeriu Streleț la 8 septembrie, într-o emisiune de dezbateri a televiziunii publice (minutul 22’20’’ a înregistrării), răspunzându-i lui Arcadie Barbăroșie, directorul Institutului de Politici Publice.

Primul ministru vorbea la Moldova-1 la numai două zile după ampla demonstrație care a avut loc sub geamurile Guvernului la îndemnul Platformei Civice DA și la care zeci de mii de oameni au protestat față de furturile din bănci și corupție.

”- Este voința politică a Parlamentului?”, era întrebat primul ministru în emisiunea televizată și răspundea:

„-Este voința politică.”, (publicăm fragmente audio din discuție alăturat, în stânga paginii sub ilustrație).

Dar la 16 septembrie, Guvernul a amânat aprobarea pachetului de reformare a CNI și întregului mecanism de depunere și verificare a declarațiilor de avere ale demnitarilor, compus din trei proiecte noi: Legea privind CNI; Legea privind declararea averilor și intereselor personale; un set de amendamente de ajustare a legislației conexe.

Amânarea de la 16 septembrie nu a fost prima (publicăm alăturat, sub ilustrație, un calendar al reformei CNI amânate). Aprobarea pachetului a mai fost amânată de două ori de către fostul Guvern Gaburici, la 16 iunie, în ultima ședință dinaintea demisiei. Amânarea a fost cerută și obținută de vicepremierul pentru integrare, democratul Victor Osipov (găsiți aici mai multe amănunte, iar aici detalii ale reformei și comentarii despre motivele amânării ei).

Ambasadorul european, Pirkka Tapiola, a declarat imediateste „foarte dezamăgit”, spunând că Uniunea Europeană consideră această reformă „o prioritate fundamentală” de către depinde „asistenţa noastră”. „Regret foarte mult că nu s-a votat. Este important ca această lege să ajungă cât mai curând în Parlament”, declara ambasadorul Tapiola.

În debutul ședinței guvernului din 16 septembrie, premierul actual Valeriu Streleț, a anunțat cea de-a doua amânare, explicând că reforma CNI trebuie să avanseze doar împreună cu reforma Centrului Național Anticorupție (CNA) și a Procuraturii Generale. Ședința de Guvern avea loc pe fundalul unui protest al celor rămași în Piața Marii Adunări Naționale, dar mult mai puțini față de demonstrația din 6 septembrie.

”Am convenit cu conducerea Parlamentului ca să privim ca un proces complex câteva aspecte care vin să reseteze sistemul anticorupție în Republica Moldova”, a spus primul ministru (găsiți declarația declarația aici la minutul 6’28’’și publicată în versiune audio - publicăm fragmente audio din discuție alăturat, în stânga paginii sub ilustrație).

Valeriu Streleț numea printre elementele acestui „sistem complex” reforma CNA și Procuraturii Generale, precum și crearea unor instanțe de judecată specializate în cazuri de corupție așa încât „să obținem un sistem anticorupție resetat care să dea un randament maxim în perioadele viitoare care ne așteaptă”.

Nu este limpede ce l-a făcut pe primul ministru să renunțe la promisiunea aprobării reformei CNI făcută la 8 septembrie sau de ce elementele de „resetare a sistemului anticorupție” nu puteau fi adoptate și avansa separat.

”Asta este situația la moment la acest subiect vom mai reveni”, spunea primul ministru. Numai că, de data aceasta, primul ministru nu a mai spus când anume.

Nu este primul caz când primul ministru face promisiuni cu dată exactă și le încalcă. Politigraful l-a mai depistat o dată recent.

Dar acum testul cu Politigraful arată că Valeriu Streleț învață din greșeli. La amânarea adoptării reformei, Valeriu Streleț a promis că guvernul o să „revină la acest subiect”, dar, de data aceasta, nu a mai spus …când anume.

Valeriu Streleț şi-a încălcat promisiunea că Guvernul va aproba reforma CNI la 16 septembrie

Valeriu Streleț şi-a încălcat promisiunea că Guvernul va aproba reforma CNI la 16 septembrie
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:39 0:00

Andrian Candu a umflat prea tare „rândunica” anticorupție

Andrian Candu a umflat prea tare „rândunica” anticorupție
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:40 0:00

Andrian Candu a umflat prea tare „rândunica” anticorupție

Andrian Candu a umflat prea tare „rândunica” anticorupție
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:40 0:00

Așteptările inflamate de declarația spicherului până la „DNA trece Prutul” se dezumflă înapoi la ”„expert auxiliar pe termen scurt”.

Spicherul democrat Andrian Candu a spus că „o primă rândunică” anticorupție din România va sosi la Chișinău săptămâna viitoare, în urma îndemnurilor „ca DNA să treacă Prutul”. Ulterior, Candu a sugerat că declarația i-a fost înțeleasă greșit, a blamat presa pentru „speculații” și a promis clarificări marțea viitoare. Dar Politigraful a aflat deja că „rândunica” nu este altceva decât un „expert auxiliar pe termen scurt”, angajat de Delegația UE la Chișinău, care nu va sta în Republica Moldova decât două luni. În mandatul său nu se spune nici că „va revizui dosarele care sunt în investigație la CNA”, după cum a afirmat președintele Parlamentului. Politigraful ajunge la concluzia că Andrian Candu a umflat un eveniment ordinar și a făcut din țânțar armăsar, pentru a spune ceea ce ar vrea să audă publicul, inclusiv protestatarii din centrul Chișinăului, care cer de șase zile „Jos Hoții”. Sunteți de acord cu această concluzie? Citiți articolul și votați în sondajul din stânga.

„Aș vrea să vă fac un anunț”, a spus Andrian Candu, joi, când a prezentat la o conferință de presă prioritățile Parlamentului pentru sesiunea de toamnă-iarnă, printre care se numără iarăși planuri de reformă anticorupție.

„Săptămâna viitoare, pe data de 15 septembrie, în sfârșit cu aprobarea și suportul Uniunii Europene, în Republica Moldova vine un procuror din România cu experiență de DNA”, a spus Candu, vorbind la numai câteva sute de metri de Piața Marii Adunări Naționale, unse se scandează de la 6 septembrie „Jos Hoții!”.

Oficialul moldovean nu a precizat dacă este un procuror care mai lucrează la DNA, sau a lucrat în trecut. Dar a spus că acesta „va sta alături de CNA și de instituțiile care trebuie sa lupte împotriva corupției, va revizui chiar si dosarele, care sunt în investigație la CNA”. Invocând „ceea ce s-a menționat în trecut și pe rețelele de socializare, și în societate - DNA să treacă Prutul”, Candu a conchis că „o primă rândunică va fi deja săptămâna viitoare”. Găsiți alăturat, sub ilustrație, înregistrarea audio a declarației făcute joi de spicherul Candu.

Imediat, oficialul moldovean a obținut în presă titluri ca acestea:

Candu: DNA trece Prutul”, „Andrian Candu: DNA face primul pas peste Prut. Este prima rândunică”, „Andrian Candu: Prima rândunică DNA va trece Prutul săptămâna viitoare”, „Un procuror român anticorupţie vine să activeze în Moldova”.

Dar vineri, presa a început să publice și reacții ale DNA, faimoasa Direcția Națională Anticorupție de la București, care a condus lupta contra marilor corupți în România în ultimii ani.

Livia Săplăcan, purtătoarea de cuvânt a DNA, ne-a declarat că „informaţia potrivit căreia un procuror cu experienţă din DNA selecţionat de UE se va deplasa la Chişinău pentru a expertiza dosarele CNA nu se confirmă”. „Despre foştii procurori ai DNA, nu le cunoaștem activitatea și proiectele”, a spus Livia Săplăcan.

Într-un răspuns dat Politigrafului, se mai spune că „DNA îşi exprimă disponibilitatea, în limitele prevăzute de legea din România, să colaboreze cu partenerii din Republica Moldova, organizând conferințe, seminare, având ca obiect schimbul de experiență, schimbul de bune practici¨. Dar Livia Săplăcan a sugerat că asemenea solicitări nu au venit deocamdată din partea Chișinăului. „În momentul în care asemenea demersuri s-ar materializa, reprezentanţii mass media ar fi înştiinţaţi”, a spus Săplăcan.

În realitate, la Chișinău este așteptat un expert selectat de Delegația UE, în cadrul unui proiect de Asistență Tehnică. Într-un răspuns dat Politigrafului de Delegație se spune că va avea statut de „expert auxiliar (non-key expert) pe termen scurt”, iar misiunea lui va dura „aproximativ două luni”. Delegația

confirmă că expertul al cărui nume nu se precizează a avut într-adevăr „experiență profesională anterioară ca procuror în Direcția Națională Anticorupție a României”. Dar din răspuns se înțelege limpede că expertul nu lucrează în prezent ca procuror la DNA.

La o zi de la declarația despre „rândunică”, Andrian Candu s-a plâns, vineri, de „speculații” din partea presei. În precizările de vineri, spicherul moldovean a afirmat în mod eronat că ar fi spus de la bun început că rândunica ar fi un „expert tehnic”, cu suportul Uniunii Europene”.

Candu a insistat și vineri asupra afirmației de joi că expertul „va revizui chiar și dosarele, care sunt în investigație la CNA”.

Dar în răspunsul dat de Delegația UE nu se menționează așa ceva. „Sarcinile expertului vor consta în acordarea consultațiilor tehnice și expertizei, urmate de recomandări în privința aspectelor procedurale și legale legate de activitatea beneficiarului (CNA și Procuratura Generală”, se spune în răspunsul dat Politigrafului de Delegația UE la Chișinău.

În urma acestei analize, Politigraful ajunge la concluzia că spicherul Andrian Candu a făcut o afirmație ambiguă și confuză, încercând să spune ceva ce ar fi pe placul protestatarilor adunați în centrul Chișinăului. Testul cu Politigraful arată că spicherul a făcut din țânțar armăsar și a obținut titluri bombastice în presă. La sosirea expertului la Chișinău așteptată săptămâna viitoare, sunt așteptate și precizările promise de Andrian Candu, inclusiv despre accesului expertului la dosarele aflate în cercetare la CNA.

Anatol Șalaru a eșuat în explicarea sprijinului din 2013 pentru concesionarea aeroportului

Anatol Șalaru a eșuat în explicarea sprijinului din 2013 pentru concesionarea aeroportului
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:56 0:00

Politicianul liberal a spus că Aeroportul Internațional Chișinău „aducea pierderi”, dar, în realitate, aeroportul a fost profitabil tot timpul, de la 2009 încoace.

Fostul ministru liberal al Transporturilor, Anatol Șalaru, spune că a sprijinit în luna mai 2013 concesionarea Aeroportului Internațional Chișinău, pentru că aeroportul aducea pierderi. „Am fost pentru concesionarea aeroportului și am zis atunci că orice instituție de stat care aduce pierderi trebuie concesionată”, a declarat politicianul liberal, devenit între timp ministru al Apărării. În realitate, atunci când a fost concesionat, aeroportul era una din companiile de stat profitabile. A înregistrat profituri timp de mai mulți ani consecutiv, chiar în perioada în care Anatol Șalaru a fost ministru al Transporturilor și după. Testul cu Politigraful arată că explicația politicianului liberal nu este valabilă și reprezintă o încercare de a duce publicul de nas. Sunteți de acord cu această concluzie? Citiți articolul și votați în sondajul din stânga.

Într-o declarație făcută postului Pro TV Chișinău, Anatol Șalaru a precizat că ”a fost o greșeală” numai felul cum a fost concesionat aeroportul investitorilor ruși de la firma Avia Invest, pentru că ”nu s-a făcut liber, nu s-a făcut deschis”. ”Au fost invitate la licitație numai firmele care trebuiau să câștige”, a spus Șalaru.

Decizia de concesionare a aeroportului a fost luată în ultima zi de mandat al Guvernului în exercițiu Filat II, pe 30 mai, 2013. Decizia a fost pregătită de Ministerului Economiei, condus pe atunci de democratul Valeriu Lazăr, iar Anatol Șalaru, ca ministru al Transporturilor, a sprijinit-o. În apărarea poziției sale de atunci, Șalaru spune că aeroportul trebuia concesionat pentru că aducea pierderi iar „o administrație privată este mai bună”.

Însă, datele Agenției Proprietății Publice (le publicăm în stânga paginii, sub ilustrație, dar pot fi găsite și la www.date.gov.md), precum și datele Ministerului Finanțelor (www.mf.gov.md) arată că Aeroportul Internaţional Chişinău a înregistrat în ultimii șase ani un profit cumulat de circa 130 de milioane de lei. În anul 2009, profitul aeroportului a fost de 13,3 milioane de lei, în anul 2010 – de 54,8 milioane de lei, în anul 2011 – de 7,88 milioane de lei, în anul 2012 – de 16,14 milioane de lei, în anul 2013 - de 28,27 milioane de lei. În 2014, după transmiterea majorității activelor concesionarului Avia Invest, s-a obţinut un profit de 9,4 milioane de lei din ceea ce a mai rămas din întreprindere.

Profitul aeroportului a oscilat mult de-a lungul anilor, în funcție de operațiunile financiare ale întreprinderii, inclusiv rambursarea unor împrumuturi. Rentabilitatea sa este discutabilă, dar, din 2009 încoace, aeroportul nu a încheiat în pierdere niciun an.

Chiar și în nota de argumentare a Hotărârii de Guvern Nr. 321 din 30.05.2013 cu privire la aprobarea concesionării activelor Î.S. „Aeroportul Internaţional Chişinău” şi a condiţiilor concesionării acestora nu se spune nicăieri că întreprinderea ar genera pierderi.

Cum și din ce motive s-a ajuns, în acest caz, la concesionare?

Problema aeroportului nu era aceea că ar fi adus pierderi, cum spune Anatol Șalaru și nici aceea că nu ar fi avut profit. Problema a fost că profitul era prea mic pentru a se putea face investiții în modernizarea absolut necesară a aeroportului, mai ales că statul îi lua 50% din profit sub formă de dividende.

Situația era bine cunoscută și înțeleasă de autorități. Un prim proiect de modernizare a aerogării a fost realizat între 1998 și 2001 dintr-un împrumut de 12 milioane de dolari luat de întreprindere de la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD – 9 milioane) şi de la Guvern (3milioane).

Din 2006, întreprinderea a inițiat noi negocieri cu BERD şi cu Banca Europeană de Investiții (BEI) în privința unui nou credit pentru a moderniza infrastructura aeroportului.

S-a negociat un împrumut de 47,25 milioane de euro din care se preconiza să fie renovate pista de decolare, căile de rulare și peronul, să fie procurat echipamentul specializat de aerodrom, să fie extinsă capacitatea terminalului de pasageri existent sau să fie construit un al doilea terminal.

Negocierile au decurs cu succes, iar contractele de finanțare au fost semnate cu BERD și BEI în decembrie 2008.

Lucrurile s-au împotmolit la selectarea antreprenorului care să efectueze lucrările. Conform contractelor, tenderul urma să aibă loc în trimestrul IV din anul 2009-trimestrul I din 2010, iar lucrările trebuiau să înceapă din trimestrul II al anului 2010.

Concursul a fost organizat însă cu întârziere de un an. La prima etapă, au fost selectate trei companii: Strabag AG din Austria, Cacgc & Catic Beijing JV din China şi Lagan Construction Limited din Marea Britanie.

La ultima etapă au rămas Strabag AG şi Cacgc & Catic Beijing JV, iar câştigătoare a fost desemnată compania austriacă. Dar chinezii au contestat rezultatul, iar Judecătoria Economică de Circumscripţie Chişinău a stopat semnarea contractului între întreprinderea de stat „Aeroportul Internaţional Chişinău" şi firma austriacă. Instanța a anulat rezultatele evaluării companiilor ce au fost selectate să participe la ultima etapă a concursului pentru a realiza lucrările de reabilitare a pistei.

Acesta a fost contextul în care, după mai multe amânări, Guvernul a renunţat la soluţia cu împrumutul de la BERD şi BEI, hotărând să dea aeroportul în concesiune. Decizia de principiu a fost luată în vara lui 2012, iar pregătirii ei a fost pusă în sarcina Ministerului Economiei

Oficiali din Ministerul Economiei și-au întemeiat propunerea de concesionare pe critica acordului cu BERD-ul, susţinând că instituţia financiară europeană ar fi inclus costuri exagerate pentru lucrările de modernizare.

”În total, doar pentru restabilirea pistei aeroportului trebuia să se cheltuie 45-50 de milioane de euro. Cu aceeaşi sumă, compania UK Komaks (acţionarul companiei Avia Invest care a câştigat licitaţia de concesiune), s-a angajat să modernizeze şi să extindă nu doar pista, dar şi terminalul, parcările auto etc.”, a declarat vice-ministrul Economiei, Tudor Copaci, în august 2013. ”Din punct de vedere economic, propunerile concesionarului sunt cu mult mai bune şi convenabile ţării noastre decât cele oferite de BERD“, a mai spus oficialul, justificând alegerea Avia Invest, o companie cu acționari ruși, care îl alegea ulterior pe controversatul om de afaceri Ilan Shor ca președinte al Consiliului său de Administrație.

Astăzi, guvernul Streleț examinează posibilitatea rezilierii contractului de concesiune cu Avia Invest, în urma recomandărilor Centrului Național Anticorupție (CNA). CNA a spus că nu sunt atrase investiții din afară în modernizarea aeroportului, că cele care se fac provin din profiturile obținute de aeroport și că o parte din banii aeroportului au fost direcționați spre clubul de fotbal Milsami Orhei al lui Shor.

Acesta a fost contextul ”economic”, dar concesionarea aeroportului a avut și un context politic pronunțat. Guvernul Filat II a adoptat decizia din 30 mai 2013 la finele unei crize guvernamentale, începută în ianuarie la izbucnirea scandalului vânătorii din Pădurea Domnească. A fost o criză în care fostul premier liberal-democrat Vlad Filat se certase cu prim-vicepreședintele Parlamentului, democratul Vlad Plahotniuc, demițându-se ulterior între ei cu sprijinul comuniștilor.

Cei doi s-au împăcat în luna mai, creând o nouă coaliție de guvernare din care liberalii lui Mihai Ghimpu nu mai făceau parte. În ultima zi a Guvernului Filat II în exercițiu, decizia de concesionare a aeroportului era adoptată la pachet cu o altă decizie controversată, cea de cedare a unei părți mari din acțiunile Băncii de Economii, ajunse tot la investitori ruși, reprezentați tot de Ilan Shor.

Partidul Liberal și liderul acestuia, Mihai Ghimpu, au criticat aspru ambele tranzacții. Dar fostul ministru liberal al Transporturilor, Anatol Șalaru, promovat în funcția de ministru al Apărării după revenirea liberalilor în coaliția de guvernământ a sprijinit concesionarea și nu și-a explicat convingător poziția de atunci.

Afirmația sa că aeroportul trebuia concesionat pentru că aducea pierderi nu are nimic în comun cu realitatea. Testul cu Politigraful arată că reprezintă o încercare de a duce publicul de nas.

Anatol Șalaru a eșuat în explicarea sprijinului din 2013 pentru concesionarea aeroportului

Anatol Șalaru a eșuat în explicarea sprijinului din 2013 pentru concesionarea aeroportului
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:56 0:00

Valeriu Streleț a descris drept „promisiuni deșarte” propriile promisiuni făcute agriculturilor

Valeriu Streleț a descris drept ”promisiuni deșarte” propriile promisiuni făcute agriculturilor
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:02:01 0:00

Primul ministru s-a răzgândit la trei zile după ce le-a promis agricultorilor că restanțele la subvențiile pe anul trecut le vor fi achitate până la 1 septembrie.

Cum recâștigi încrederea cetățenilor dacă ești politician și ai pierdut-o? Le faci o nouă promisiune, renunți la ea peste trei zile și îi cerți tot pe cetățeni că te-au crezut pe cuvânt. La 21 august, premierul Valeriu Streleț le-a promis unor lideri ai fermierilor că „producătorii agricoli vor primi restanțele la subvenții pentru anul trecut până la 1 septembrie”. Dar la 24 august, premierul Streleț s-a răzgândit și le-a spus agricultorilor că guvernul o să mai vadă, că trebuie să rectifice mai întâi legea bugetului, că rectificarea nu se poate face decât după convorbiri cu FMI (care abia încep la sfârșitul lui septembrie și care nu se știe cât vor dura). „Fără promisiuni deșarte și presiuni”, a spus de data aceasta Valeriu Streleț. Testul cu Politigraful arată că primul ministru și-a dat o apreciere exactă: le făcuse agricultorilor „promisiuni deșarte”. Sunteți de acord cu această concluzie? Citiți articolul și votați în sondajul din stânga.

Premierul Valeriu Streleț a spus de mai multe ori că va face „tot posibilul pentru a recăpăta încrederea cetățenilor” irosită de guvernele precedente, iar ultima dată a făcut această afirmație la o întâlnire cu un grup de lideri agricoli de la Căușeni, vineri, 21 august. Întâlnirea a avut scopul să-i convingă pe agricultori să renunțe la un protest în centrul Chișinăului la care intenționau să-și revendice subvențiile restante.

Presa nu a fost de față la întâlnire dar, potrivit unui comunicat de presă al guvernului, premierul Streleț a promis că „producătorii agricoli vor primi restanțele la subvenții pentru anul trecut până la 1 septembrie”. Fermierii au renunțat la protest, spunând că „dialogul este o soluție mai productivă decât să iasă cu tractoarele în Piața Marii Adunări Naționale”, după cum sunt citați în același comunicatul guvernamental. Chiar mai mult decât atât, ei ar fi afirmat că „susțin acțiunile Guvernului, condus de Premierul Valeriu Streleț”.

Dar până luni, 24 august, totul s-a schimbat. Premierul a mai avut o întâlnire cu agricultorii și le-a vorbit pe un ton cu totul diferit. „Suntem deschiși pentru cooperare, dar fără promisiuni deșarte și presiuni”, este citat Streleț într-un comunicat guvernamental despre a doua întâlnire. „În septembrie vom avea negocierile cu Fondul Monetar Internațional, după care vom rectifica bugetul pentru 2015 și vom identifica sursele de unde pot fi luați acești bani”, mai este citat șeful cabinetului de miniștri.

Convorbirile cu FMI urmează să înceapă la 22 septembrie, când la Chișinău este așteptată o misiune a Fondului. Nu se știe cu ce se vor încheia negocierile de la care guvernul așteaptă un nou program de colaborare cu FMI și noi ajutoare. Apoi, nu se știe nici cât va mai dura până la rectificarea bugetului.

Am alăturat cele două comunicate guvernamentale care se contrazic. Le publicăm în stânga paginii. Vă invităm să deschideți documentul, să numărați câte deosebiri găsiți între afirmațiile din cele două comunicate, iar apoi să le împărtășiți în Forumul de sub acest articol.

Dar ce s-a întâmplat între cele două întâlniri ale premierului cu liderii agricultorilor și cum s-a transformat peste week-end intenția de achitare a restanțelor în ”promisiuni deșarte”?

O reacție a Ministerului Finanțelor sugerează că primul ministru a făcut promisiunea fără să cunoască în detaliu nici procedura (inclusiv că este nevoie de rectificarea legii bugetului), nici situația la zi cu acumulările bugetare.

Cererile de subvenții sunt trimise de agricultori prin intermediul Agenției de Intervenție și Plăți pentru Agricultură (AIPA) și „sunt finanţate către agenţii economici pe măsura încasării veniturilor la bugetul de stat”, se spune într-un comunicat difuzat de Ministerul Finanțelor.”

Premierul Streleț nu este primul care face „promisiuni deșarte” agricultorilor, iar promisiunea făcută de el în 21 august nu este prima care s-a izbit de poziția implacabilă a Ministerului Finanțelor: nu sunt bani.

Cel mai recent, a promis cam același lucru directorul AIPA, Petru Maleru. El a spus, la 19 iunie, că a început procesul de stingere a datoriilor pentru anul 2014 și că acest obiectiv se va realiza „până la finele săptămânii viitoare”, adică până la finele lunii iunie 2015. Promisiunea nu a fost îndeplinită, iar AIPA a dat vina pe Ministerul Finanțelor.

Cât de mari sunt restanțele pentru anul trecut, cât de mari sunt solicitările de subvenții pe anul acesta și cât de mare este fondul din care ar trebui acoperite?

Suma fondului pentru subvenționarea agriculturii prevăzută pentru anul 2015 este de 610 milioane de lei. Dar din acest fond trebuie achitate atât subvențiile pentru anul acesta, cât și restanțele pentru anul trecut.

Potrivit AIPA, din 2014 au rămas restanțe de 230 de milioane de lei. Până la 24 august, au fost emise ordinele de plată pentru numai 170 milioane de lei. Pentru primele opt luni ale anului curent, AIPA a primit de la agricultori solicitări de subvenții în valoare de 300 milioane de lei.

Dacă s-ar achita toate restanțele pentru anul trecut și ar fi satisfăcute solicitările pe anul acesta primite până acum, în fondul destinat agriculturii ar mai rămâne disponibile 80 de milioane de lei.

Dar nu toți cei îndreptățiți, au depus încă dosare pentru a primi subvenții.

Aliona Mandatii este președinta Asociației Exportatorilor de cereale și deține mai multe terenuri și plantații agricole. Ea spune că nu a depus solicitare pentru plata de subvenții, chiar dacă are nevoie pentru a continua dezvoltarea afacerii.

„Am stopat programul de investiţii din cauza incertitudinii, spune Mandatii, pentru că sistemul funcționează în felul următor: dacă vrei să faci o investiție, mai întâi trebuie să o faci iar apoi să ceri subvenția de la stat. Ca să faci investiția trebuie să te împrumuți, la bancă. Dar autorităţile achită subvenţia cerută cu o întârziere majoră, dacă o achită în general. Riști să nu poți rambursa împrumutul la timp. În plus, pentru o întârziere de câteva zile la plata taxelor sau contribuţiilor sociale, Fiscul îţi poate pune sechestru pe conturi. Aceasta în timp ce tot statul nu îşi onorează angajamentele”, spune Aliona Mandatii.

Nu este limpede câți agricultori se află în situația ei și câți vor mai solicita subvenții anul acesta. Dar la proteste organizate în primăvara acestui an, agricultorii cereau un fond de subvenționare de până la 1,2 miliarde de lei, de două ori mai mare decât cel prevăzut de autorități.

În urma acestei analize, Echipa Politigrafului constată că premierul Valeriu Streleț nu este singurul care promite agricultorilor achitarea subvențiilor restante pentru 2014. Dar este singurul care a renunțat la promisiuni la numai trei zile după ce le-a făcut. Testul cu Politigraful arată că primul ministru însuși a dat o aprecierea exactă când și le-a descris drept „promisiuni deșarte”.

Valeriu Streleț a descris drept ”promisiuni deșarte” propriile promisiuni făcute agriculturilor

Valeriu Streleț a descris drept ”promisiuni deșarte” propriile promisiuni făcute agriculturilor
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:02:01 0:00

Igor Dodon cel din 2015 nu-i de acord cu Igor Dodon cel din 2007

Igor Dodon cel din 2015 nu-i de acord cu Igor Dodon cel din 2007
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:46 0:00

Politigraful plasează poziția lui Igor Dodon între indicațiile: „Una-i politica internă și alta-i cea externă” și „Cine spune ăla e”.

Liderul socialiștilor, Igor Dodon, spune că închiderea multor școli sătești, case de copii și instituții medicale, precum și concedierea multor angajați bugetari se numără printre rezultatele „catastrofale pentru țară” ale guvernării din ultimii șase ani. „Ați optimizat/închis școli, spitale, case de copii”, le-a spus liderul opoziției socialiste politicienilor puterii pe 30 iulie, în Parlament, înainte de votul prin care Alianța pentru Integrare Europeană și-a instalat noul guvern. Dar Igor Dodon a trecut sub tăcere faptul că ”optimizarea” este chiar ideea sa, pe care a promovat-o pe când era ministru comunist al Economiei și Comerțului. Echipa Politigrafului consideră că fostul ministru a uitat în mod intenționat acest lucru, pentru că așa îi convine. La testul cu Politigraful, poziția lui Igor Dodon oscilează între indicațiile: „Una-i politica internă și alta-i cea externă” și „Cine spune ăla e”. Sunteți de acord cu această concluzie? Citiți articolul și votați în sondajul din stânga.

Vorbind în Parlament înainte de recentul vot pentru nou guvern, liderul opoziției socialiste a prezentat o listă mult mai lungă de eșecuri ale „creaturii teribile” după cum a numit alianța liberal-democraților, democraților și liberalilor venită la putere în 2009. Dar optimizarea/închiderea unor instituții bugetare pe care le-a reproșat-o Igor Dodon politicienilor puterii actuale este o idee lansată în 2007 de ministerul Economiei și Comerțului condus tot de Igor Dodon.

„Concepția optimizării numărului angajaţilor din sectorul bugetar” elaborată și promovată de Ministerul Economiei și Comerțului a fost aprobată în februarie 2008 printr-o hotărâre a guvernului comunist Tarlev. Prezentând Concepția la Guvern și apoi Parlament, ministerul spunea că, în decurs de trei ani (2008 – 2010), urmau să fie disponibilizați 10 mii de angajați bugetari, în principal din domeniile învățământului și asistenței sociale. Cu banii economisiți trebuia să fie majorate salariile angajaților bugetari rămași, așa încât să fie atinse ținte de salarizare aprobate anterior, iar cheltuielile totale să nu depășească 10% din Produsul Intern Brut.

„Deşi cheltuielile de personal în sectorul bugetar sînt impunătoare şi în raport cu produsul intern brut depăşesc nivelul atins în celelalte ţări din regiune, nivelul salarizării angajaţilor din acest sector este mult mai redus decît în sectorul real. Cauza principală a acestei situaţii este cota ridicată a angajaţilor în sectorul bugetar care constituie circa 25% din numărul total al salariaţilor din economia naţională”, se spune în Concepția sprijinită de Igor Dodon.

Printre căile de punere în practică a „optimizării”, Concepția numea „crearea şcolilor de circumscripţie” și ”organizarea transportului elevilor” din satele mici unde școlile trebuiau închise. Concepția mai prevedea „reducerea cu 50% a numărului de copii ce locuiesc separat de mediul familial” prin transformarea caselor de copii în instituții rezidențiale de tip familial și prin „închiderea treptată a instituţiilor care, din diferite motive, nu pot fi restructurate”. În domeniul sănătății, concepția cerea între altele „optimizarea statelor de personal ale centrelor de medicină preventivă municipale şi raionale”.

Dar propunerea lui Igor Dodon a fost considerată periculoasă de către Serviciul de Informații și Securitate. Fostul director al SIS și actualul deputat comunist Artur Reșetnicov l-a avertizat pe președintele comunist de atunci Vladimir Voronin că inițiativa ”şi-a găsit o critică dură atît din partea angajaţilor din sferele bugetare supuse reducerii, cît şi în rîndurile opoziţiei, susţinute din exteriorul ţării”.

Într-o notă trimisă de SIS președintelui Voronin în martie 2008 și desecretizată ulterior se spune că inițiativa „este dezagreată şi discutată pe larg sub aspect critic şi de neacceptare în păturile largi ale populaţiei”. „Nu excludem că pe viitor problema disponibilizării angajaților bugetari la inițiativa Ministerului Economiei și Comerțului poate fi utilizată și de alte forțe politice, în deosebi de cele ale opoziției, pentru a aduce noi critici în adresa conducerii de vârf a statului”, se mai spune în nota SIS.

Prevederile Concepției elaborate de Igor Dodon s-au regăsit într-o serie de strategii ale guvernelor care au urmat guvernării comuniste după 2009, inclusiv reducerea numărului de școli din localitățile mici și crearea școlilor de circumscripție. Dar nici una din aceste strategii nu-și propunea ca obiectiv primordial și declarat reducerea numărului de angajați bugetari.

Echipa Politigrafului ajunge la concluzia că liderul socialiștilor, Igor Dodon, le reproșează politicienilor Alianței pentru Integrarea Europeană în 2015 că au făcut exact ceea ce el propunea să se facă în 2007/2008: „închiderea școlilor, spitalelor, caselor de copii”. La testul cu Politigraful, poziția lui Igor Dodon oscilează între indicațiile: „Una-i politica internă și alta-i cea externă” și „Cine spune ăla e”.

Igor Dodon cel din 2015 nu-i de acord cu Igor Dodon cel din 2007

Igor Dodon cel din 2015 nu-i de acord cu Igor Dodon cel din 2007
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:46 0:00

Premierul Streleţ idealizează prețul curentului electric din România

Premierul Streleţ idealizează prețul curentului electric din România
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:54 0:00

Premierul Streleţ idealizează prețul curentului electric din România

Premierul Streleţ idealizează prețul curentului electric din România
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:54 0:00

„Să nu lăsăm realitatea să ne strice povestea” și „Vrabia mălai visează”.

Premierul Valeriu Streleț a spus în primele sale interviuri după învestire că prioritatea noului guvern și a sa personală este să ”pună în practică toate strategiile de interconectare” a rețelelor electrice moldovene la cele românești, pentru că în România energia este ieftină și se va putea importa la prețuri mai mici. Streleț a spus că un KWh costă în România, la producător, ”sub 3 eurocenți”, adică mult mai puțin decât la centrala de la Cuciurgan, de unde se importă actualmente. Dar afirmația premierului este inexactă. Echipa Politigrafului ajunge la concluzia că Valeriu Streleț gândește în direcția corectă, pledând pentru conectarea la sistemul energetic românesc: diversificarea surselor oferă putere de negociere mai mare Republicii Moldova și o ajută să diminueze dependența de livrările din est. Însă premierul aduce argumente greșite despre costul energiei românești și creează așteptări nejustificate din partea consumatorilor moldoveni. Testul cu Politigraful îi plasează afirmațiile între indicațiile ”Să nu lăsăm realitatea să ne strice povestea” și ”Vrabia mălai visează”. Sunteți de acord cu această concluzie? Citiți articolul și votați în sondajul din stânga.

Valeriu Streleț a vorbit despre prețul mic al energiei electrice pe piața românească într-un interviu cu ediția online a publicației Adevărul, precum și într-o emisiune a postului Publika TV pe 31 iulie, chiar în ziua în care au intrat în vigoare tarifele majorate în Republica Moldova.

”Costurile estimative le cunoaștem, etapele de implementare nu sunt atât de lungi ca durată, este necesară doar o voință politică pronunțată clar și acțiuni prompte, pentru a scăpa de această dependență, pentru că altfel o să ne sugrume”, a spus Streleț la Publika TV, referindu-se la interconectarea cu rețelele românești. ”Noi nu putem plăti prin niște scheme frauduloase 6,8 cenți pentru un KWh, pe când costul energiei în rețelele statului vecin e sub 3 eurocenți, de la producător”, a spus primul ministru în acest prim interviu de la învestitură. ”Știm foarte bine care este rolul acestor tarife, care influențează nu doar veniturile populației dar într-o extrem de mare măsură – industria. Totul se produce cu energie și asta intră în costuri, asta înseamnă competitivitate mult mai joasă a mărfurilor noastre, capacități de export limitate. De aceea, vom ataca cu multă insistență această problemă și vrem să o punem în practică”, a promis premierul Streleț.

Primul ministru a amestecat prețul energiei electrice ”la producător” în România cu tariful plătit de populație și industrie. Dar acestea sunt foarte diferite.

În privința prețului ”la producător”, Valeriu Streleț nu a explicat pe ce surse se bazează afirmația că în România este ”sub 3 eurocenți” per KWh. Tranzacțiile cu energie electrică în România sunt înregistrate de ”Operatorului pieței de energie electrică și de gaze naturale”, OPCOM, iar datele acestuia arată altceva. Chiar în ziua în care vorbea primul ministru, prețul mediul al așa numitei ”piețe pentru ziua următoare” a fost de 175,04 lei per MWh. Convertit în euro la cursul de schimb al zilei relevante, aceasta înseamnă 3,97 eurocenți per KWh, sau cu cel puțin 32% mai mult decât a afirmat Valeriu Streleț.

Este adevărat că, așa cum arată datele OPCOM, prețul energiei electrice a coborât sub 3 eurocenți în lunile aprilie și mai. Dar a urcat din nou în iunie, când prețul mediu a fost de 32,92 de euro per MWh, adică 3,292 de eurocenți per KWh. Prețul mediu din ultimii doi ani a fost și el peste cel indicat de premierul Streleț, anume de 34,66 euro per MWh în 2014 și 35,34 în 2013.

Dar prețul la producător nu este același lucru cu tariful plătit de consumator, deși premierul Streleț le-a amalgamat în declarația de la Publika TV.

Între prețul la producător și tariful plătit de consumator există o mare diferență. Tariful include multe adaosuri, inclusiv cheltuielile de transport și distribuție, taxe pentru energie, taxa pe valoare adăugată, unde e cazul și altele.

Potrivit datelor Comisiei Europene pentru primul trimestru al anului 2015, tariful pentru consumatorii casnici în România a fost de 13,17 eurocenți/1KWh, adică de aproape 4 ori mai mult decât prețul la producător. Pentru consumatorii industriali, a fost de 8,96 eurocenți/1KWh, dar acest tarif nu include taxele (vezi figurile 33 și 34 la linkul de mai sus).

Pentru comparație, actualul tarif pentru populație în Republica Moldova chiar și după majorare este mai mic: 10,5 eurocenți în zonele acoperite de Gas Natural Fenosa; 10,9 eurocenți în cele acoperite de RED Nord; 11,3 eurocenți în zonele acoperite de RED Nord Vest.

Chiar dacă importatorii moldoveni ar găsi pe piața românească energie electrică la producător sub 3 eurocenți/1KWh, nu este limpede cât de mare poate ajunge tariful final pentru consumatorii moldoveni. Dar este limpede că un asemenea tariful ar trebui să includă și recuperarea cheltuielilor pentru construcția unui sistem viabil de interconexiune între cele două sisteme energetice.

”Astăzi, chiar dacă România ne-ar da pe gratis energia electrică, nu avem condiţii tehnice pentru a o importa, pentru că sistemele noastre energetice funcționează în regimuri diferite”, spune Vladimir Berzan, vice-directorul pentru ştiinţă al Institutului de Energetică al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. ”Cele trei linii electrice de 110 kV existente, care asigură interconexiunea cu sistemul energetic românesc, au o capacitate mică şi ar necesita crearea unor insule energetice în Republica Moldova, pentru a se putea asigura importul. Chiar și așa, volumul de energie ce ar putea intra din România ar asigura numai 15-20% din consumul moldovean”, spune savantul.

Primul ministru Streleț n-a precizat pentru ce fel de soluție tehnică de interconectare optează el, spunând în interviul publicat de Adevărul că a cerut toate informațiile, că le examinează și că guvernul va avea în curând un plan de acțiuni concret.

Vladimir Berzan citează un studiu realizat în martie anul acesta de experți ai Băncii Mondiale, care au ajuns la concluzia că soluția optimă este un regim asincronic de import a energiei electrice din România în Republica Moldova, cu două linii de 330 de kV și două stații back to back, care mai trebuie construite. Studiul citat de Berzan estimează în acest caz tariful la 15-15,5 cenți americani per KWh (aproximativ 13,71 eurocenți), incluzând recuperarea investițiilor, pe o perioadă de 15-20 de ani. În mod surprinzător, este un tarif foarte apropiat se tariful mediu de astăzi pentru consumatorii casnici din România.

Revenind la prețul la producător al energiei electrice pe piața românească, acesta a scăzut într-adevăr în ultimii ani, când România și-a sporit spectaculos capacitățile de producere eoliene. Energia electrică produsă de vânt a ajuns să constituie la un moment dat aproximativ 20% din ofertă în România, iar pe piață a apărut un surplus.

Dar specificul centralelor eoliene este că ele generează energie atunci când bate vântul și nu generează atunci când vântul nu bate. Curentul electric nu poate fi stocat în cantitate mare. Așa încât oferta pe piață oscilează enorm în funcție de condițiile climaterice, dacă bate vântul sau nu. Respectiv, oscilează și prețurile. Pentru a amortiza oscilațiile, este nevoie de alte surse care să suplinească deficitul, când apare. Dar construcția unor centrale termice noi este costisitoare. În afară de aceasta, construcția centralelor eoliene a fost încurajată și subvenționată masiv în România. Dar acum guvernul este nevoit să tempereze avântul, descurajând investiții noi și face deja pași în această direcție. Prin urmare, se anticipează că prețul energiei electrice la producător pe piața românească poate reîncepe o creștere stabilă.

Fără îndoială, interconectarea cu rețelele românești, implicit cele europene, este justificată, inclusiv sub aspect economic, cel care ne interesează în acest articol. Ar însemna diversificarea surselor pentru a scăpa de dependență din est, care ”o să ne sugrume”, vorba premierului Valeriu Streleț. Mai multe surse oferă putere de negociere mai mare pentru cumpărător, care se poate traduce în prețuri mai mici. Însă Republica Moldova are nevoie mai întâi de construcția sistemului de interconectare, care implică investiții și timp.

Prin urmare, echipa Politigrafului ajunge la concluzia că premierul Valeriu Streleț gândește în direcția corectă, dar aduce argumente greșite și creează așteptări nejustificate din partea consumatorilor moldoveni. Afirmația despre 3 eurocenți per KWh pe piața românească nu are la bază informații publice relevante și idealizează costul energiei în România. Când Republica Moldova va avea posibilități tehnice să importe din România (dacă le va avea în mandatul guvernului Streleț) s-ar putea să găsească pe piața de acolo o realitate diferită. Dacă actualele tarifele pentru consumator în România pot fi un indiciu, atunci nici cele din Republica Moldova nu vor fi mai mici. Testul cu Politigraful plasează afirmațiile lui Valeriu Streleț între indicațiile ”Să nu lăsăm realitatea să ne strice povestea” și ”Vrabia mălai visează”.

Vlad Filat cere acum ceea ce a lăsat baltă când era prim-ministru: un nou program cu FMI

Vlad Filat cere acum ceea ce a lăsat baltă când era prim-ministru: un nou program cu FMI
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:58 0:00

Vlad Filat cere acum ceea ce a lăsat baltă când era prim-ministru: un nou program cu FMI

Vlad Filat cere acum ceea ce a lăsat baltă când era prim-ministru: un nou program cu FMI
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:58 0:00

În 2012, guvernul Filat eșua în aducerea transparenței cerute de FMI în sectorul bancar. Trei ani și un miliard de dolari mai târziu, liberal-democratul vrea din nou program cu Fondul.

În urma unei analize, echipa ”Politigrafului” a ajuns la concluzia că poziția lui Vlad Filat față de relația cu FMI a fluctuat în ultimii ani în funcție de interesele de moment ale politicianului sau de circumstanțe necunoscute, pe care acesta nu le face publice. Testul cu Politigraful arată că poziția lui Vlad Filat oscilează între indicațiile: „Interesul poartă fesul, Demagogia – pălăria” și Vara (2015) nu-i ca Iarna (2012-13). Sunteți de acord cu această concluzie? Citiți articolul și votați în sondajul din stânga.

„Vă vorbesc nu din auzite sau din citite, ci din experiență proprie, deloc ușoară”, le spunea jurnaliștilor Vlad Filat, la 9 iulie, descriind colaborarea cu FMI din perioada când era prim ministru.

Liderul principalului partid al pe atunci plănuitei alianțe de guvernământ spunea că negocierea „imediată” a unui nou program de colaborare cu FMI trebuie să fie prioritatea noului guvern. Liberal-democratul a repetat îndemnul în Parlament, pe 30 iulie, la învestirea guvernului Streleț, care a și trimis o solicitare la FMI.

Republica Moldova se confruntă cu dificultăți la acumularea veniturilor bugetare și acoperirea cheltuielilor, după ce mai mulți donatori au oprit ajutoarele, considerând iresponsabilă finanțarea bugetului moldovean „pe ușa din față, în timp ce sume mari de bani publici se pierd pe ușa din spate prin fraude și corupție în sectorul bancar, după cum s-a exprimat directorul de țară al Băncii Mondiale, Alex Kremer.

În aceste condiții, un program nou cu FMI ar fi „vital” pentru Republica Moldova, ar fi „un certificat de sănătate necesar unei ţări ca să ofere credibilitate pentru restul partenerilor de dezvoltare ce acordă finanțare”, a spus Vlad Filat.

El a invocat „experiența proprie”, numai că această experiența arată că tocmai guvernul condus de Vlad Filat admitea pierderea „certificatului de sănătate”, la sfârșitul lui 2012 începutul lui 2013.

La sfârșitul lui 2012, guvernul Filat rata finalizarea cu succes a programului de colaborare cu FMI aflat în derulare la acea vreme și renunța la ajutoare de aproximativ 76 milioane de dolari pentru că nu-și îndeplinise angajamentele. Unul din angajamentele cheie neîndeplinite era să aducă transparență în sectorul bancar, pentru a putea fi cunoscuți și monitorizați adevărații proprietarii ai băncilor moldovene.

În consecință, colaborarea Republicii Moldova cu FMI s-a diminuat treptat, întrerupându-se în primăvara lui 2013.

Vlad Filat nu a explicat public cauzele nereușitei de a aduce transparența în sectorul bancar, în condițiile negociate cu FMI.

FMI, la rândul său, nu a renunțat niciodată la această cerere. Dar de atunci și până astăzi s-a adăugat încă una: să se elucideze furturile petrecute între timp, mai ales la Banca de Economii (BEM) și să se găsească soluție în privința BEM, așa încât banca furată să nu mai reprezinte o amenințare pentru întregul sistem financiar moldovean.

Fără îndeplinirea acestor solicitări, un nou program de colaborare este puțin probabil. În plus, experții FMI cu care s-a aflat în contact fostul premier Chiril Gaburici au recomandat privatizarea BEM. Dar Vlad Filat nu este de acord nici de data aceasta cu punctul de vedere al FMI. A cerut, dimpotrivă, ca BEM să fie naționalizată.

În noiembrie 2012, guvernul Filat cerea unei misiuni FMI să amâne „cu câteva luni” încheierea programului de colaborare de trei ani, pentru că nu reușise „din cauze tehnice” să „introducă toate „ajustările necesare pentru atingerea obiectivelor programului” în valoare de 500 de milioane de dolari.

Printre „cauzele tehnice” se număra eșecul „adoptării amendamentelor legislative în vederea transparenței depline și dezvăluirii celor care dețin controlul în ultimă instanță asupra băncilor”.

În februarie 2013, urma să aibă loc o nouă misiune pentru a verifica „îmbunătățirea transparenței în sistemul bancar”, despre care FMI spune că este „imperativă în fața riscurilor care apar în sistemul financiar și recentelor tentative de preluare a băncilor”. Dar în lipsa progreselor, misiunea era amânată, FMI repetându-și cererile față de autorități, dar anunțând la scurt timp că programul cu Republica Moldova va fi închis, fără ca aceasta să mai primească ultima tranșă de ajutoare de aproximativ 76 de milioane de dolari.

„Riscurile” din sistemul financiar semnalate de FMI se refereau la atacurile raider asupra băncilor, care au afectat Moldova Agroindbank, Victoriabank şi Banca de Economii și care au rămas neelucidate. Dar ceea ce urma să se întâmple depășea cu mult proporțiile atacurilor raider.

Presa a speculat că, la sfârșitul lunii mai, guvernul Filat care fusese între timp demis, dar rămas cu împuterniciri de guvern în exercițiu adopta o hotărâre prin care statul își micșora cota de acțiuni la BEM în favoarea unor investitori din Rusia. Decizia a fost reconfirmată în cursul verii de următorul guvernul plenipotențiar, guvernul Leancă, la pachet cu concesionarea Aeroportului Internațional Chișinău tot unor investitori ruși. Cedarea acțiunilor a fost prezentată ca soluție de recapitalizare a băncii și salvare a ei de la colaps.

Tranzacția prin care pachetul de acțiuni ale statului la BEM se micșora de la 56% la 33% a ieșit la iveală abia în toamna lui 2013.

După întreruperea programului de colaborare cu Republica Moldova, FMI și-a trimis o misiune de monitorizare post-program, în septembrie 2013, care constata „diluarea cotei guvernului” la banca de Economii. FMI spunea că, în ciuda acestui lucru, „guvernul trebuie să asigure o reprezentare puternică în consiliul BEM pentru a asigura apărarea interesului public”.

Un an mai târziu, guvernul Leancă ajungea la concluzia că BEM a fost stoarsă de lichidități și este în pragul colapsului, împreună cu Banca Socială și Unibank. Guvernul adopta, în secret, în preajma alegerilor parlamentare din noiembrie 2014 decizia de garantare a ajutoarelor de aproape 10 miliarde de lei pe care Banca Națională urma să le acorde și le-a acordat celor trei bănci. Decizia a fost desecretizată și dată publicității abia în aprilie anul acesta. Următorul guvern, guvernul Gaburici, a garantat alte asemenea ajutoare, ridicând suma totală garantată de guvern la aproape 15 miliarde de lei.

Aceste ajutoare vin din rezervele Băncii Naționale și sunt numai garantate de buget. Autoritățile n-au decis încă dacă le transformă în datorie publică, care va trebuie rambursată de contribuabili. Dar instituțiile financiare internaționale consideră că aceasta va fi soluția. Un studiu al FMI din luna mai anticipa că datoria publică moldoveană va înregistra anul acesta o creștere spectaculoasă.

Fostul ministru de finanțe Veaceslav Negruță, proaspăt director de programe la organizația Expert Grup, estima într-un studiu luna trecută că Republica Moldova poate rata anul acesta ajutoare de câteva miliarde de lei, sau aproape 10% din veniturile bugetare, dacă nu ajunge la un acord cu FMI. „Pentru orice ţară în tranziţie, cu o economie în dezvoltare, înseamnă foarte mult să aibă un acord cu FMI”, a spus Europei Libere, Veaceslav Negruță, care a fost ministru de finanțe în guvernele Filat și guvernul Leancă din septembrie 2009 până în iulie 2013. „Este important mai ales în felurite situații de criză, când un asemenea acord îi oferă guvernului o foaie de parcurs, îl leagă de un plan anti-criză pe care trebuie să-l implementeze”, a spus Negruță.

Chiar dacă a fost realizat doar parțial, fostul program de colaborare cu FMI, a contribuit în mod esențial la întărirea stabilității bugetare a Republicii Moldova, după cum estima chiar fostul premier Vlad Filat. Într-un interviu cu Europa Liberă, el spunea că, grație acestui program care a durat aproape trei ani, „nu avem nevoie de finanţare din partea Fondului Monetar Internaţional” pentru că „suntem în deplină capacitate bugetară”.

Astăzi, după alți aproape trei ani fără program cu FMI, Republica Moldova a închis cercul, ajungând din nou în criză, după furturile de la BEM. Le putea preveni sporirea transparenței în sectorul bancar pe care o ceruse FMI guvernului Filat? Răspunsul nu este evident.

Astăzi Vlad Filat pledează din nou pentru un program cu FMI, dar de data aceasta are o opinie divergentă în privința privatizării BEM. „Această bancă trebuie și urmează a fi naţionalizată. Urmează să a fi întreprinse toate acțiunile ca această bancă să aibă activitate”, declara Filat la 10 iunie.

Prin urmare, echipa Politigraf este de părere că poziția lui Vlad Filat față de relația cu FMI fluctuează în funcție de interesele de moment ale politicianului sau de circumstanțe necunoscute, pe care acesta nu le face publice. Rezultatele testului cu Politigraful îi plasează poziția între indicațiile: „Interesul poartă fesul, Demagogia – pălăria” și „Vara (2015) nu-i ca Iarna (2012-13)”.

Moldovan speaker misses the deadline by four weeks on promises to farmers

Moldovan speaker misses the deadline by four weeks on promises to farmers
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:08 0:00

Andrian Candu a ratat ținta adoptării ”pachetului agricol” cu cel puțin patru săptămâni

Andrian Candu a ratat ținta adoptării ”pachetului agricol” cu cel puțin patru săptămâni
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:07 0:00

Andrian Candu a ratat ținta adoptării „pachetului agricol” cu cel puțin patru săptămâni

Andrian Candu a ratat ținta adoptării ”pachetului agricol” cu cel puțin patru săptămâni
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:07 0:00

„Pachetul agricol” promis de spicherul Andrian Candu fermierilor încă nu s-a copt, la patru săptămâni de la expirarea termenului limită de 1 iulie, stabilit chiar de demnitar.

„Acesta este pachetul pe care vi-l propun eu, numiți-l pachetul agricol”, le spunea spicherul Andrian Candu liderilor principalelor asociații de fermieri, în 20 mai, într-o încercare de a-i convinge să renunțe la un protest de stradă.

În vârstă de 40 de ani, Andrian Candu își construiește o imagine de politician pragmatic și eficace. În CV-ul său de pe pagina oficială a Parlamentului, Candu a adăugat în dreptul funcției de spicher, că are grijă de „funcționarea productivă a Legislativului”. A mai scris că, pe când era vicepreședinte de Parlament, „s-a implicat activ în procesul de lucru al Legislativului, astfel fiind asigurată o activitate eficientă a instituției de stat”.

Întâlnirea spicherului cu liderii fermierilor, în 20 mai, avea loc după o serie de proteste ale agricultorilor nemulțumiți de lipsa de atenție din partea autorităților și cu o săptămână înaintea unui nou protest. Candu le-a promis „elaborarea și aprobarea” expeditivă a pachetului agricol, constând din „şapte măsuri pentru susţinerea agricultorilor”. „Termenul - până la 1 iulie”, declara Candu. Dar, la patru săptămâni de la expirarea acestui termen, nu a fost aprobată nici o măsură.

Echipa Politigraf este de părere că președintele Parlamentului a promis ceea ce nu putea asigura. „Politigraful” îi plasează declarația între indicațiile „Promisiune Eronată” și „Inducere în Oroare” (a agricultorilor).

Spicherul promitea, așadar, șapte măsuri: anularea impozitului pe profitul reinvestit în agricultură; introducerea creditelor ieftine pentru agricultori provenind din rezervele Băncii Naţionale; trecerea la mecanismul de subvenții la hectar; legiferarea dreptului agricultorilor să-și importe direct motorina pentru consumul propriu; mărirea listei de produse cu TVA redus (8% n.r.); crearea unui mecanism de monitorizare a ajutoarelor destinate agriculturii; scurtarea perioadei de achitare de către magazine a mărfurilor primite de la fermieri.

O comisie parlamentară specială împreună cu funcţionari din ministere şi reprezentanţi ai asociaţiilor de agricultori a încercat transpunerea acestor măsuri în propuneri legislative. A reușit deocamdată numai parțial. Cinci proiecte de lege au fost înregistrate la parlament, abia în 16 iulie. La 22 iulie, proiectele au ajuns în comisiile permanente ale Parlamentului spre examinare.

Cele cinci proiecte de lege nu reflectă exact măsurile promise de Andrian Candu, dar le reflectă în linii mari. Sunt aparent rezultatul unui compromis între negociatorii autorităților și agricultori.

Un proiect prevede cota 0 la plata impozitului pe profit, pe un termen de 3 perioade fiscale consecutive, începând cu 1 ianuarie 2015, cu condiția că profitul este reinvestit în agricultură. Dar, în plus față de ideea inițială, scutirea de impozit are loc nu doar în cazul reinvestirii profitului, ci și în cazul folosirii lui la procurarea resurselor necesare producerii agricole.

Alt proiect, limitează la 30 de zile calendaristice termenul în care comercianții trebuie să plătească agricultorilor pentru produsele agroalimentare achiziționate de la aceștia, dar nu în cazul tuturor produselor, ci numai în cazul celor ușor perisabile.

Un al treilea proiect prevede participarea reprezentanților asociațiilor agricole în consiliile de observatori care să monitorizeze alocarea fondurilor agricole, inclusiv pentru proiectele naționale în agricultură. Acesta pare să respecte propunerea inițială a spicherului Candu.

La fel și următorul, care prevede modificarea metodologiei formării preţurilor la produsele petroliere și reglementează dreptul de import al motorinei de către agricultori pentru consum propriu. Numai că, adoptarea unei legi nu este suficientă. Decizia trebuie luată de Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (ANRE).

Un al cincilea proiect prevede aplicarea unor măsuri de salvgardare, pentru a proteja producătorul local afectat de importul cărnii de pasăre din Ucraina.

Ultimul proiect nu apărea deloc în lista măsurilor inițiale propuse de Andrian Candu liderilor agricultorilor la 20 mai. În același timp, din proiectele elaborate de comisia specială lipsesc trei măsuri: introducerea creditelor ieftine pentru agricultură; trecerea la mecanismul de subvenții la hectar; mărirea listei produselor cu TVA redus. Nu este limpede dacă aceasta din urmă este de competența Parlamentului, sau nu.

Cu alte cuvinte, nici o măsură promisă de Andrian Candu până la 1 iulie nu a fost „aprobată”, numai patru din șapte au fost „elaborate”, iar în cel puțin unul din cazuri – importul produselor petroliere de către agricultorii – decizia finală aparține altei instituții decât parlamentul, anume ANRE.

Termenul țintă de îndeplinire a promisiunilor a fost ratat. Dar nici de acum încolo nu există vreo garanție că măcar măsurile elaborate vor fi adoptate. Unii deputați ai noii majorități parlamentare, AIE3, le consideră populiste.

Deputatul PLDM, Ion Balan, a declarat la o şedinţă a Comisiei parlamentare pentru Agricultură că majoritatea proiectelor sunt populiste și nu vor aduce niciun beneficiu agricultorilor. Balan a susţinut doar iniţiativa ce prevede dreptul de import a motorinei pentru agricultori.

„Aceste proiecte de lege nu vor schimba cu nimic situația agricultorilor. Ca specialist în agricultură, consider că asta este populism și nu dă nimic”, a spus deputatul liberal-democrat.

Viorel Chivriga, director de programe la Institutul IDIS Viitorul, susţine că rezultatele muncii de două luni a comisii parlamentare speciale sunt greu de cuantificat. „În primul rând un astfel de proces poate fi estimat doar dacă a fost finalizat cu documente aprobate. În al doilea rând, grupul nu a analizat și celelalte nevoi ale agricultorilor”, a declarat Chivriga, Europei Libere.

Expertul economic crede că cele șapte măsuri propuse de spicherul Candu, chiar dacă ar fi aprobate în totalitate, nu reprezintă un răspuns suficient de complex pentru situația din agricultură. „Agricultura are nevoie nu doar de motorină ieftină, spune Chivriga, comentând una din cele șapte măsuri. Are nevoie şi de alte produse, poate mai importante, ca seminţe de calitate, îngrășăminte şi chimicale, de echipamente, tehnică etc. Fără de acestea agricultorii noştri nu vor putea face faţă competiţiei cu producătorii externi. Banca Mondială a recomandat cu zece ani în urmă să fie liberalizat importul de seminţe şi material săditor, dar totul stă blocat”, a spus expertul.

Prin urmare, echipa Politigraf este de părere că președintele Parlamentului a promis ceea ce nu putea asigura, fie pentru că măsurile promise nu sunt de competența parlamentului, fie pentru că formațiunea sa, Partidul Democrat, nu dispune de voturile necesare pentru aprobarea lor. „Politigraful” îi plasează declarația între indicațiile „Promisiune Eronată” și „Inducere în Oroare” (a agricultorilor).

Amnistia fiscală ca …mană cerească!

Imagine de arhivă.

Pe conducători îi doare-n cot! Încearcă tu, simplule muritor, să nu plăteşti la timp un impozit şi vei vedea imediat ce înseamnă intransigenţa Fiscului moldovenesc

E pur şi simplu năucitoare seninătatea cu care conducătorii moldoveni transformă o chestie, văzută de mulţi ca o mare problemă, într-o mană cerească!

Li se spune din toate părţile că amnistia lor fiscală comportă un mare pericol, anume legalizarea veniturilor frauduloase ale marilor hoţi ai tranziţiei.

Le spun asta şi oficialităţi din străinătate.

Ei bine, pe conducători îi doare-n cot! Mai mult decît atît, ei fac din această problemă un soi de realizare importantă, o mană cerească pentru cetăţeni. Chipurile acum vom avea rîuri de lapte!

A ieşit la rampă deunăzi şi şeful Fiscului care a declarat că avem de-a face cu o reformă mult mai vastă. Cică e o ditamai reformă fiscală, care va micşora costurile de producţie şi va micşora preţurile diferitor produse. Şi „trecerea companiilor și angajaților din economia tenebră în economia albă înseamnă că pe viitor angajații vor primi și pensii mai mari, iar reforma a fost făcută în așa fel încât nicio categorie de salariați să nu aibă de suferit”.

Ce să spun? În primul rînd, economia asta tenebră e, de fapt, economie subterană. În al doilea rînd, e foarte ciudat că reprezentantul unei instituţii, care trebuie să pedepsească orice neregulă financiară, vorbeşte cu seninătate despre ieşirea, fără probleme, a companiilor din economia subterană. Asta ne spune Fiscul, o instituţie altminteri foarte severă, care pe un om simplu, dator cu 100 de lei, l-ar pedepsi fără milă şi i-ar aplica amenzi.

Încearcă tu, simplule muritor, să nu plăteşti la timp un impozit şi vei vedea imediat ce înseamnă intransigenţa Fiscului moldovenesc. Aici însă poate fi vorba de indivizi dubioşi, care nu au plătit impozite ani de zile, iar Fiscul nostru e plin de seninătate şi le face reverenţe. Chipurile ieşiţi din zona subterană, scumpii noştri, şi măriţi-ne pensiile. Iese că aceşti indivizi, care acţionează în zona subterană, sunt de negăsit şi de nepedepsit. Singura posibilitate e să-i invităm frumos în lumea noastră.

Apropo de pensii, după ce economia subterană va deveni economie vizibilă, vom avea cu toţii pensii comparabile cu ale judecătorilor? De ce nu ne spuneţi acum ce pensii vom avea?

Ascultîndu-i pe conducătorii care vorbesc despre amnistia fiscală, mă învăluie nedumerirea şi mă întreb: conducătorii aceştia ştiu oare că amnistia lor are şi faţete negative? Sau ei văd numai foloase grase?

XS
SM
MD
LG