Când spunea că „dacă privești abisul, te privește și el”, nici nu știa Nietzsche cât de bine vor adapta vorba aceasta, peste ani, omeneștii-prea omeneștii lui urmași, politicienii. E suficient să ne uităm cum se uită în abisul oricărei crizei (zonale, mondiale) și ce se întâmplă cu ei.