Legea Creație și Internet și alte dosare politizate
Politica este uneori surprinzătoare și remanierea cabinetului francez anunțată cu o zi în urmă a fost de natură să surprindă în plan cultural. In locul Christinei Albanel, la volanul afacerilor culturale într-un cabinet de dreapta și sub un președinte de dreapta, s-a îmbarcat Frédéric Mitterand, nepotul fostului președinte socialist François Mitterand.
Nepotul are astăzi 61 de ani și este un cunoscut scriitor, realizator de film și televiziune, scenarist, animator cultural, în ultimul an la conducerea unei celebre instituții culturale, Villa Médicis de la Roma. De convingeri apropiate de socialiști, Frédéric Mitterand a aderat în 1993 la Mișcarea radicalilor de stînga. In mai 1995 l-a sprijinit însă pe Jacques Chirac, candidat al dreptei la președinția Franței. Dacă, în general se poate spune că pînă acum a evitat să se angajeze pe un teren politic ferm, intrarea sa în guvernul Fillon îi schimbă vrînd-nevrînd perspectiva și îl pune în postura de a trebui să ducă la capăt acțiuni și reforme culturale ce au fost în mare măsură politizate în ultima vreme.
Unul din principalele dosare, în care președintele Sarkozy și-a anunțat decizia de a merge pînă la capăt, este cel al legii extrem de controversată, cunoscută sub numele Legea Creație și Internet. Textul de lege, pregătit de predecesoarea lui Frédéric Mitterand, a fost larg condamnat și a suferit un revers serios atunci cînd Curtea Constituțională a decis că Inalta Autoritate pe care o crează legea, nu are dreptul de a lua măsuri represive – de genul interdicției accesului la web a unor internauți suspectați de acțiuni de pirataj cultural.
Protecția drepturilor de autor pe internet va trebui să se facă prin transmiterea numelui internauților unui judecător, care va trebui să dovedească vina lor, la nevoie cu ajutorul poliției, și abia apoi să-i pedepsească. Amenda în cazul confirmării actului de pirataj, în principal descărcarea de muzică în mod ilegal, ar urma să meargă pînă la 1500 de euro, evitîndu-se debranșarea internautului vinovat, după ce accesul la internet a fost declarat de Parlamentul european un drept fundamental al omului.
Politizată este și chestiunea gerării audiovizualului public, domeniu în care președintele Sarkozy a decis unilateral, între altele, eliminarea publicității pe canalele de televiziune publice după ora opt seara, intrînd într-un conflict serioa cu sindicatele de la Televiziunea franceză. Sarkozy a decis și ministrul culturii va trebui să se ocupe și de fuzionarea filialelor televiziunii franceze, ce ar urma să fie încheiată în 2010, și să numească președinții canalelor de televiziune și ai posturilor de radio publice.
Frédéric Mitterand are toate șansele să fie judecat în siajul direct al președintelui și al actelor sale de voință, între care anunțată este dorința de a încheia conflictul legat de personalul auxiliar și așa-numiții intermitenți din lumea teatrului. Sarkozy a cerut ca ajutoarele financiare să fie recentrate „în funcție de excelența artistică, operele să fie mai bine difuzate, să fie sprijinită educația artistică, să fie consolidat actul de evaluare, să se profesionalizeze dialogul cu alți sponsori publici”.
Intre măsurile luate de Sarkozy, cu efecte financiare importante asupra vieții artistice, se înscrie gratuitatea muzeelor, o reformă în curs și care, odată aplicată prin lărgirea intrării libere în muzee a tinerilor pînă la 26 de ani, va costa statul 30 de milioane de euro. Rămîne de văzut, în condiții de criză și recesiune, cum va putea aplica Frédéric Mitterand și promisiunea făcută de șeful statului de a aloca circa 100 de milioane de euro, pentru un plan de relansare a restaurărilor și întreținerii monumentelor istorice.
In februarie trecut, Sarkozy a instituit un Consiliu al Creației Artistice, prezidat de el însuși și de ministrul culturii. Conducerea Consiliului a fost încredințată lui Martin Karmitz, cunoscut producător de film și administrator al sălilor de cinema MK2, dar cum va funcționa Consiliul și cu ce atribuții concrete de politică culturală, este un semn de întrebare, iar Frédéric Mitterand va trebui să-și spună cuvîntul.
Dosarele și misiunile culturale, multe din ele într-o stare incipientă sau serios contestate deja, nu lipsesc așadar și Frédéric Mitterand este așteptat să aibă bătaie de cap suficientă în gerarea lor. In ce măsură se va bucura de o independență reală și va găsi teren pentru a impune și inițiative culturale proprii este un alt mare semn de întrebare, comentat astăzi de întreaga presă franceză.
Nepotul are astăzi 61 de ani și este un cunoscut scriitor, realizator de film și televiziune, scenarist, animator cultural, în ultimul an la conducerea unei celebre instituții culturale, Villa Médicis de la Roma. De convingeri apropiate de socialiști, Frédéric Mitterand a aderat în 1993 la Mișcarea radicalilor de stînga. In mai 1995 l-a sprijinit însă pe Jacques Chirac, candidat al dreptei la președinția Franței. Dacă, în general se poate spune că pînă acum a evitat să se angajeze pe un teren politic ferm, intrarea sa în guvernul Fillon îi schimbă vrînd-nevrînd perspectiva și îl pune în postura de a trebui să ducă la capăt acțiuni și reforme culturale ce au fost în mare măsură politizate în ultima vreme.
Unul din principalele dosare, în care președintele Sarkozy și-a anunțat decizia de a merge pînă la capăt, este cel al legii extrem de controversată, cunoscută sub numele Legea Creație și Internet. Textul de lege, pregătit de predecesoarea lui Frédéric Mitterand, a fost larg condamnat și a suferit un revers serios atunci cînd Curtea Constituțională a decis că Inalta Autoritate pe care o crează legea, nu are dreptul de a lua măsuri represive – de genul interdicției accesului la web a unor internauți suspectați de acțiuni de pirataj cultural.
Protecția drepturilor de autor pe internet va trebui să se facă prin transmiterea numelui internauților unui judecător, care va trebui să dovedească vina lor, la nevoie cu ajutorul poliției, și abia apoi să-i pedepsească. Amenda în cazul confirmării actului de pirataj, în principal descărcarea de muzică în mod ilegal, ar urma să meargă pînă la 1500 de euro, evitîndu-se debranșarea internautului vinovat, după ce accesul la internet a fost declarat de Parlamentul european un drept fundamental al omului.
Politizată este și chestiunea gerării audiovizualului public, domeniu în care președintele Sarkozy a decis unilateral, între altele, eliminarea publicității pe canalele de televiziune publice după ora opt seara, intrînd într-un conflict serioa cu sindicatele de la Televiziunea franceză. Sarkozy a decis și ministrul culturii va trebui să se ocupe și de fuzionarea filialelor televiziunii franceze, ce ar urma să fie încheiată în 2010, și să numească președinții canalelor de televiziune și ai posturilor de radio publice.
Frédéric Mitterand are toate șansele să fie judecat în siajul direct al președintelui și al actelor sale de voință, între care anunțată este dorința de a încheia conflictul legat de personalul auxiliar și așa-numiții intermitenți din lumea teatrului. Sarkozy a cerut ca ajutoarele financiare să fie recentrate „în funcție de excelența artistică, operele să fie mai bine difuzate, să fie sprijinită educația artistică, să fie consolidat actul de evaluare, să se profesionalizeze dialogul cu alți sponsori publici”.
Intre măsurile luate de Sarkozy, cu efecte financiare importante asupra vieții artistice, se înscrie gratuitatea muzeelor, o reformă în curs și care, odată aplicată prin lărgirea intrării libere în muzee a tinerilor pînă la 26 de ani, va costa statul 30 de milioane de euro. Rămîne de văzut, în condiții de criză și recesiune, cum va putea aplica Frédéric Mitterand și promisiunea făcută de șeful statului de a aloca circa 100 de milioane de euro, pentru un plan de relansare a restaurărilor și întreținerii monumentelor istorice.
In februarie trecut, Sarkozy a instituit un Consiliu al Creației Artistice, prezidat de el însuși și de ministrul culturii. Conducerea Consiliului a fost încredințată lui Martin Karmitz, cunoscut producător de film și administrator al sălilor de cinema MK2, dar cum va funcționa Consiliul și cu ce atribuții concrete de politică culturală, este un semn de întrebare, iar Frédéric Mitterand va trebui să-și spună cuvîntul.
Dosarele și misiunile culturale, multe din ele într-o stare incipientă sau serios contestate deja, nu lipsesc așadar și Frédéric Mitterand este așteptat să aibă bătaie de cap suficientă în gerarea lor. In ce măsură se va bucura de o independență reală și va găsi teren pentru a impune și inițiative culturale proprii este un alt mare semn de întrebare, comentat astăzi de întreaga presă franceză.