Criza de guvern de la București: între Johannis și Croitoru
Până să devină istorie, guvernul Boc a fost uitat de tot. Urnele de vot ale moţiunii de cenzură au fost urnele sale funerare. Preşedintele a pus un epitaf scurt, dar călduros, la final de mandat, însă, cum îl ştim, nu şi-a pierdut vremea cu doliul şi a trecut la atac, acoperind partidele din opoziţie de discursuri inflamate. Partidul lui Mircea Geoană, până mai ieri, asociat la guvernare şi acceptat în pozele de familie de la Cotroceni, a redevenit un partid criptocomunist, în care jocurile sunt făcute de Ion Iliescu şi Marian Vanghelie. Iar Partidul naţional liberal, la rându-i, este acuzat de criptocapitalism şi că ar fi manipulat de interesele strategice ale afaceriştilor din umbră.
Preşedintele nu s-a mulţumit să ridiculizeze opoziţia, cum a mai făcut-o, ci a respins de la poarta Cotrocenilor propunerea de premier făcută de noua majoritate parlamentară. Este vorba despre primarul Sibiului, Klaus Johannis, care a părut, vreme de trei mandate, întruchiparea gospodarului perfect pentru locuitorii oraşul transilvan. El avea susţinerea necondiţionată a preşedintelui PNL Crin Antonescu, care nu s-a sfiit să spună că, dacă va câştiga alegerile prezidenţiale, îl va păstra în funcţie. Şi PSD a îmbrăţişat această soluţie, fără a face, însă, nicio promisiune postelectorală. De la sine înţeles că dl Johannis este susţinut fără rezerve de reprezentanţii minorităţilor, inclusiv de Uniunea democratică maghiară, care, pe de altă parte, cum ne-a obişnuit, a anunţat că e gata să negocieze cu oricine pentru formarea guvernului.
Aşadar, propunerea pare să coaguleze o solidă majoritate parlamentară, iar preşedintele ar trebui, conform constituţiei, să desemneze sau să consfinţească premierul negociat de o astfel de coaliţie. Cumva, primarul Sibiului recuperează astăzi imaginea publică pe care o avea dl Stolojan pe vremuri, prin '92, când a fost şi el premier de duminica alegerilor. Pare un om dintr-o bucată, cam lipsit de fantezie, compensând însă cu mult şi bun simţ practic ceea ce pierde la capitolul umor şi spontaneitate. E neclar ce a realizat dl Johannis pentru a-şi asigura o asemenea imagine, cert este că se bucură de o bună şi fără sfârşit reputaţie, a fost ales cu procente covârşitoare iar electoratul nu dă semne că ar fi obosit de un asemenea exerciţiu de admiraţie electorală. Însă dl Johannis a ieşit din muţenie şi a dat de înţeles că nu va accepta să fie păpuşa vreunui partid politic şi nici să fie folosit în campania electorală şi retrimis apoi, la Sibiu, în calitate de simplu cetăţean. Pleacă de la treburile lui, dar trebuie să-i fie clar lui şi mai ales celor care-l propun, de ce şi pentru cât timp.
Preşedintele Băsescu a invocat acest argument susţinând că un candidat din partea Partidului democrat liberal ar avea o legitimitate şi o stabilitate mai mare. L-a propus pe Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului Băncii Naţionale, un candidat aflat cândva şi în agendele PDL-ului dar mai la coada listei. Criticii acestei selecţii au spus că, deşi în mod evident specialist în domeniu, doctor în economie, finanţist la Fondul monetar vreme de 4 ani, dl Croitoru nu are experienţă managerială, nu are contacte, nu are mobilitate administrativă. Pe scurt, o proastă alegere făcută pe picior, doar pentru irita opoziţia şi a prelungi criza de putere. Astfel că premierul a fost nominalizat de preşedinte degeaba şi riscă să cadă la învestitură, în plenul parlamentului, prelungind interimatul cabinetului Boc şi o criză care pune sub semnul întrebării alegerile de peste o lună.
Preşedintele nu s-a mulţumit să ridiculizeze opoziţia, cum a mai făcut-o, ci a respins de la poarta Cotrocenilor propunerea de premier făcută de noua majoritate parlamentară. Este vorba despre primarul Sibiului, Klaus Johannis, care a părut, vreme de trei mandate, întruchiparea gospodarului perfect pentru locuitorii oraşul transilvan. El avea susţinerea necondiţionată a preşedintelui PNL Crin Antonescu, care nu s-a sfiit să spună că, dacă va câştiga alegerile prezidenţiale, îl va păstra în funcţie. Şi PSD a îmbrăţişat această soluţie, fără a face, însă, nicio promisiune postelectorală. De la sine înţeles că dl Johannis este susţinut fără rezerve de reprezentanţii minorităţilor, inclusiv de Uniunea democratică maghiară, care, pe de altă parte, cum ne-a obişnuit, a anunţat că e gata să negocieze cu oricine pentru formarea guvernului.
Aşadar, propunerea pare să coaguleze o solidă majoritate parlamentară, iar preşedintele ar trebui, conform constituţiei, să desemneze sau să consfinţească premierul negociat de o astfel de coaliţie. Cumva, primarul Sibiului recuperează astăzi imaginea publică pe care o avea dl Stolojan pe vremuri, prin '92, când a fost şi el premier de duminica alegerilor. Pare un om dintr-o bucată, cam lipsit de fantezie, compensând însă cu mult şi bun simţ practic ceea ce pierde la capitolul umor şi spontaneitate. E neclar ce a realizat dl Johannis pentru a-şi asigura o asemenea imagine, cert este că se bucură de o bună şi fără sfârşit reputaţie, a fost ales cu procente covârşitoare iar electoratul nu dă semne că ar fi obosit de un asemenea exerciţiu de admiraţie electorală. Însă dl Johannis a ieşit din muţenie şi a dat de înţeles că nu va accepta să fie păpuşa vreunui partid politic şi nici să fie folosit în campania electorală şi retrimis apoi, la Sibiu, în calitate de simplu cetăţean. Pleacă de la treburile lui, dar trebuie să-i fie clar lui şi mai ales celor care-l propun, de ce şi pentru cât timp.
Preşedintele Băsescu a invocat acest argument susţinând că un candidat din partea Partidului democrat liberal ar avea o legitimitate şi o stabilitate mai mare. L-a propus pe Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului Băncii Naţionale, un candidat aflat cândva şi în agendele PDL-ului dar mai la coada listei. Criticii acestei selecţii au spus că, deşi în mod evident specialist în domeniu, doctor în economie, finanţist la Fondul monetar vreme de 4 ani, dl Croitoru nu are experienţă managerială, nu are contacte, nu are mobilitate administrativă. Pe scurt, o proastă alegere făcută pe picior, doar pentru irita opoziţia şi a prelungi criza de putere. Astfel că premierul a fost nominalizat de preşedinte degeaba şi riscă să cadă la învestitură, în plenul parlamentului, prelungind interimatul cabinetului Boc şi o criză care pune sub semnul întrebării alegerile de peste o lună.