Acordul moldo-român şi programele transfrontaliere - o mană cerească după patru ani de regim strict de vize.
Acordul privind micul trafic la frontieră va permite moldovenilor din localităţile care intră în zona de 30-50 de km de la frontieră să treacă mai uşor hotarul. Cum se gîndesc să se folosească de această oportunitate cei din satul Sculeni din raionul Ungheni, localitate ce se află chiar la hotar cu România?
Înainte de a intra România în UE, piaţa din Iaşi era locul predilect al ţăranilor şi micilor întreprinzători din Sculeni. După ce, în ianuarie 2006, au fost introduse vizele pentru moldoveni, situaţia s-a schimbat: românii de peste Prut au început să vină periodic în sat ca să cumpere brînzeturi, ouă şi carne. Acordul privind micul trafic la frontieră pare să fie o mană cerească pentru locuitorii din Sculeni, pentru că acum aceştia ar putea să-şi comercializeze marfa ca mai înainte. I-am întrebat pe săteni cum o să profite de acest acord.
„O să ne ducem dacă o să avem ceva de cumpărat, fiindcă acolo oricum e mai ieftin.
Comerţul puţin s-ar mai dezvolta.
Cu mult mai uşor ne-ar fi, cu mult mai uşor.
Cred că o să mă folosesc de moment, cred că soţia se va ocupa cu ceva business.
O să mă duc în ospeţie cum mă duceam cîndva.
Rude nu prea avem, dar bani nu prea faci acolo.
Ce, să se ducă pînă la Iaşi, să ducă o corzină de pătlăgele? Românii le au pe ale lor.
Cheltuielile sînt mai mici, pot să se deplaseze, să facă un business, să aducă o marfă de acolo, s-o vîndă aici la piaţă.
Foarte bine. Aşa demult trebuia să fie. Voi merge şi în ospeţie, şi la odihnă”.
Nu toţi locuitorii satului îşi leagă viaţa de acest acord. Sînt însă şi săteni care fac tot felul de munci pe celălalt mal al Prutului şi care cred că acum le va fi mai simplu să găsească acolo de lucru.
„Eu cunosc chiar din localitatea noastră persoane care fac muncă, muncă chiar servicii, pe şantiere, în agricultură, prin livezi, şi prin Iaşi şi-au găsit loc de lucru. Eu ca dădacă mi-am găsit, dar dacă din cauza vizei traficul nu-i liber nu mă pot duce. Dar aşa o să ne fie mai uşor”.
Primarul satului Sculeni, Vasile Casian a încercat să mă convingă că acordul deschide mai multe posibilităţi şi pentru administraţia publică locală, prin programele transfrontaliere: „Sigur că nu ne putem baza numai pe relaţii comerciale, avem ca scop dezvoltarea parteneriatului ce ţine de cultură, sport, de bună vecinătate, să spunem aşa. Sînt multe probleme de rezolvat, inclusiv probleme comune care ne dor şi pe noi, de pe malul stîng al Prutului, şi pe cei de pe malul drept al Prutului, în mare parte de infrastructură: apeducte, gazoducte, drumuri. Chiar vreau să vă spun că şi podul de la Sculeni necesită şi el o reparaţie bună, o investiţie majoră”.
E adevărat că acest acord poate schimba într-un fel sau altul viaţa locuitorilor din Sculeni, doar că tot ei vor hotărî dacă să profite sau nu de avantajele pe care le oferă acesta.
Înainte de a intra România în UE, piaţa din Iaşi era locul predilect al ţăranilor şi micilor întreprinzători din Sculeni. După ce, în ianuarie 2006, au fost introduse vizele pentru moldoveni, situaţia s-a schimbat: românii de peste Prut au început să vină periodic în sat ca să cumpere brînzeturi, ouă şi carne. Acordul privind micul trafic la frontieră pare să fie o mană cerească pentru locuitorii din Sculeni, pentru că acum aceştia ar putea să-şi comercializeze marfa ca mai înainte. I-am întrebat pe săteni cum o să profite de acest acord.
„O să ne ducem dacă o să avem ceva de cumpărat, fiindcă acolo oricum e mai ieftin.
Comerţul puţin s-ar mai dezvolta.
Cu mult mai uşor ne-ar fi, cu mult mai uşor.
Cred că o să mă folosesc de moment, cred că soţia se va ocupa cu ceva business.
O să mă duc în ospeţie cum mă duceam cîndva.
Rude nu prea avem, dar bani nu prea faci acolo.
Ce, să se ducă pînă la Iaşi, să ducă o corzină de pătlăgele? Românii le au pe ale lor.
Cheltuielile sînt mai mici, pot să se deplaseze, să facă un business, să aducă o marfă de acolo, s-o vîndă aici la piaţă.
Foarte bine. Aşa demult trebuia să fie. Voi merge şi în ospeţie, şi la odihnă”.
Nu toţi locuitorii satului îşi leagă viaţa de acest acord. Sînt însă şi săteni care fac tot felul de munci pe celălalt mal al Prutului şi care cred că acum le va fi mai simplu să găsească acolo de lucru.
„Eu cunosc chiar din localitatea noastră persoane care fac muncă, muncă chiar servicii, pe şantiere, în agricultură, prin livezi, şi prin Iaşi şi-au găsit loc de lucru. Eu ca dădacă mi-am găsit, dar dacă din cauza vizei traficul nu-i liber nu mă pot duce. Dar aşa o să ne fie mai uşor”.
Primarul satului Sculeni, Vasile Casian a încercat să mă convingă că acordul deschide mai multe posibilităţi şi pentru administraţia publică locală, prin programele transfrontaliere: „Sigur că nu ne putem baza numai pe relaţii comerciale, avem ca scop dezvoltarea parteneriatului ce ţine de cultură, sport, de bună vecinătate, să spunem aşa. Sînt multe probleme de rezolvat, inclusiv probleme comune care ne dor şi pe noi, de pe malul stîng al Prutului, şi pe cei de pe malul drept al Prutului, în mare parte de infrastructură: apeducte, gazoducte, drumuri. Chiar vreau să vă spun că şi podul de la Sculeni necesită şi el o reparaţie bună, o investiţie majoră”.
E adevărat că acest acord poate schimba într-un fel sau altul viaţa locuitorilor din Sculeni, doar că tot ei vor hotărî dacă să profite sau nu de avantajele pe care le oferă acesta.