André Glucksmann: „Franța nu strălucește, este contradictorie, împărțită” și nu este cazul de a-i „confunda pe Pușkin și pe Putin”, altfel spus „Rusia fantastic de curajoasă” și „autocrația”.
Anul franco-rus a fost lansat recent la Paris cu două conferințe de presă și un concert de gală al Orchestrei Simfonice a Teatrului Mariinsky din St. Petersburg, condusă de Valery Georgiev, la ora actuală dirijorul emblemă al Rusiei și cel mai apropiat politic de Kremlin.
„Fruct a doi ani de muncă laborioasă”, cum îl definea Louis Schweitzer, președintele francez al comitetului mixt de organizare, anul franco-rus și programul manifestărilor sale arată cumva ca un tort politic, învelit în diverse straturi de frișcă și ingrediente culturale. Președintele Dmitri Medvedev va veni la Paris, la 2 martie, trei zile înainte de inaugurarea unei mari expoziții, găzduită de Louvre și a cărei temă spune totul: „Sfînta Rusie”. In iunie, va fi rîndul lui Nicolas Sarkozy să viziteze Rusia, cu ocazia unui forum economic organizat la St. Petersburg.
Intre timp, pe fundalul simfoniilor lui Ceaikovsky, dirijate cu panaș de Georgiev, s-a anunțat perfectarea vînzării către Rusia a unei nave militare franceze, ultramoderne, de tip Mistral, destinată operațiunilor amfibie, de debarcări susținute de elicoptere. Un contract de circa 500 de milioane de euro, ce lasă bine în umbră parteneriatul strategic cultural afișat al anului.
Nu toată lumea este entuziastă față de formula oficială găsită pentru a împleti politica și cultura în relațiile franco-ruse. Un colectiv ce grupează reprezentanți ai ong-urilor implicate în apărarea drepturilor omului în Rusia a organizat la Paris o conferință de presă paralelă și a anunțat un program paralel de manifestări culturale. A omite evocarea drepturilor omului într-un asemenea an bilateral, s-a spus la conferință, ar echivala cu o „Rusie amputată și o Franță pe jumătate oarbă”.
Scriitorul Alexei Simonov, președinte al Fundației Glasnost, dădea glas cu această ocazie frustrării față de dezinteresul crescînd al societății occidentale față de respectarea drepturilor omului în Rusia: „Comunitatea internațională s-a plictisit de Rusia, de «democrația ei suverană», de prăpastia dintre cuvinte și gesturi. Sînteți obosiți de noi...” Filozoful André Glucksmann a încercat să îndrepte lucrurile recunoscînd că „Franța nu strălucește, este contradictorie, împărțită” și că nu este cazul de a-i „confunda pe Pușkin și pe Putin”, altfel spus – era el citat de Piotr Smolar în Le Monde - „Rusia fantastic de curajoasă” și „autocrația”.
Pentru moment, încrucișările de sabie ale anului amical franco-rus se desfășoară în jurul proiectatei expoziții de la Muzeul Louvre, cu tema „Sfînta Rusie”. „Știu perfect că tema stîrnește scrîșnituri de dinți – spunea recent președintele Sarkozy – dar, eu unul nu văd motivul... ” Mai multe luări de poziții în presă i-au explicat fără menajamente motivul, anume că expoziția are în spate biserica ortodoxă rusă ultrareacționară, ce întreține relații strînse cu conducerea unui stat ce se definește drept laic și multiconfesional.
Este o expoziție paravan - s-a spus -, ce întreține mitul Rusiei eterne, și are menirea să ascundă climatul de teroare impus acelei categorii de artiști contemporani ce au îndrăznit să sfideze puterea și biserica ortodoxă. Cei care acuză la Paris organizatorii anului amical franco-rus de conivență cu propaganda Moscovei, afirmă că gestul găzduirii expoziției la Louvre, echivaleză cu o cedare, un act reparator după incidentul din 2007, cînd autoritățile ruse au interzis expunerea în Franța a unor lucrări de artă contemporană considerate drept blasfematorii.
Procesele intentate în 2007, celor doi susținători ai expozițiilor de artă interzisă, Iuri Samodurov, fost director al Centrului Andrei Saharov și Andrei Erofeev, dat afară între timp de la Galeria Tretiakov, nu s-au încheiat nici pînă astăzi. Acuzați de incitare la ură religioasă și atentat la demnitatea umană, cei doi artiști riscă pînă la cinci ani de închisoare, iar francezii nu vor putea vedea nici anul acesta vreo expresie a artei contemporane din Rusia. Prea politică și nu de partea „bună”.