Acordul semnat de președintele CE Barroso și liderul azer Alizev prevede ca gazele naturale să fie livrate prin Coridorul Sudic.
Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso a semnat joi în Azerbaijan un acord care dă noi speranţe pentru diversificarea importurilor europene de gaze şi reducerea dependenţei de rutele energetice ruseşti. Barroso speră să-şi întărească succesul obţinut la Baku prin înţelegeri asemănătoare cu Turkmenistan-ul. O analiză de Bruce Pannier.
Azerbaijan-ul s-a angajat prin acordul semnat joi să vândă Uniunii Europene „un volum substanţial de gaze într-o perioadă îndelungată”, însă fără ca înţelegerea să precizeze cantităţile exacte sau data la care vor începe importurile.
Cu toate acestea, preşedintele Comisiei Europene a spus că acordul este o realizare majoră. După cum a declarat Jose Manuel Barroso, cooperarea energetică aşezată pe baze temeinice este forţa motrice în relaţia Uniunii Europene cu Azerbaijan-ul, ţară pe care a descris-o drept partener strategic şi aliat în acest domeniu. „Apreciem la justa valoare rolul cheie al Azerbaijan-ului ca ţară producătoare şi de tranzit”, a spus oficialul european.
Acordul prevede ca Azerbaijian-ul să furnizeze gaze prin Coridorul Sudic către Uniunea Europeană, dar nu spune ruta exactă. Coridorul Sudic ar include patru conducte de gaze, anunţate la Praga în mai 2009, inclusiv mult mediatizatul proiect Nabucco, având cel mai puternic sprijin al Bruxelles-ului. Toate conductele Coridorului Sudic ar ocoli teritoriul Rusiei, rezervând un rol cheie Turciei. Dar toate se află în faza de proiect.
Prin acordul semnat ieri la Baku, Uniunea Europeană pare să fi rezolvat, după multe amânări, măcar o singură dilemă: dacă să construiască mai întâi noile conducte sau, în primul rând, să se asigure ca va avea gaze pentru a le umple.
Planurile europene privitoare la Coridorul Sudic de transport al gazelor din Marea Caspică şi Asia Centrală către Occident concurează cu cele ale Rusiei de a-şi diversifica rutele de export către Europa.
În cursul acestui an este aşteptată lansarea noii conductei ruso-germane Nord Stream care va transporta gaze prin Marea Baltică spre Germania şi alte ţări din nordul Europei.
Un rival direct în special pentru proiectul Nabucco este însă conducta South Stream planificată de concernul rus Gazprom prin Marea Neagră către ţările din sudul şi centrul Europei.
Chiar săptămâna aceasta, premierul rus Vladimir Putin a spus că proiectul european Nabucco este un eşec, în timp ce în cazul South Stream sunt deja asigurate şi sursele de finanţare a construcţiei, şi gaze pentru a umple conducta.
În aceste condiţii, crede corespondentul Europei Libere Bruce Pannier, călătoria preşedintelui Comisiei Europene la Baku urmată de o vizită în Turkmenistan, ambele în compania comisarului european pentru energie, are menirea să sublinieze importanţa pe care o acordă Uniunea Europeană surselor alternative de energie, dacă nu chiar disperarea în faţa proiectelor ruseşti.
Azerbaijan-ul s-a angajat prin acordul semnat joi să vândă Uniunii Europene „un volum substanţial de gaze într-o perioadă îndelungată”, însă fără ca înţelegerea să precizeze cantităţile exacte sau data la care vor începe importurile.
Cu toate acestea, preşedintele Comisiei Europene a spus că acordul este o realizare majoră. După cum a declarat Jose Manuel Barroso, cooperarea energetică aşezată pe baze temeinice este forţa motrice în relaţia Uniunii Europene cu Azerbaijan-ul, ţară pe care a descris-o drept partener strategic şi aliat în acest domeniu. „Apreciem la justa valoare rolul cheie al Azerbaijan-ului ca ţară producătoare şi de tranzit”, a spus oficialul european.
Acordul prevede ca Azerbaijian-ul să furnizeze gaze prin Coridorul Sudic către Uniunea Europeană, dar nu spune ruta exactă. Coridorul Sudic ar include patru conducte de gaze, anunţate la Praga în mai 2009, inclusiv mult mediatizatul proiect Nabucco, având cel mai puternic sprijin al Bruxelles-ului. Toate conductele Coridorului Sudic ar ocoli teritoriul Rusiei, rezervând un rol cheie Turciei. Dar toate se află în faza de proiect.
Prin acordul semnat ieri la Baku, Uniunea Europeană pare să fi rezolvat, după multe amânări, măcar o singură dilemă: dacă să construiască mai întâi noile conducte sau, în primul rând, să se asigure ca va avea gaze pentru a le umple.
Planurile europene privitoare la Coridorul Sudic de transport al gazelor din Marea Caspică şi Asia Centrală către Occident concurează cu cele ale Rusiei de a-şi diversifica rutele de export către Europa.
În cursul acestui an este aşteptată lansarea noii conductei ruso-germane Nord Stream care va transporta gaze prin Marea Baltică spre Germania şi alte ţări din nordul Europei.
Un rival direct în special pentru proiectul Nabucco este însă conducta South Stream planificată de concernul rus Gazprom prin Marea Neagră către ţările din sudul şi centrul Europei.
Chiar săptămâna aceasta, premierul rus Vladimir Putin a spus că proiectul european Nabucco este un eşec, în timp ce în cazul South Stream sunt deja asigurate şi sursele de finanţare a construcţiei, şi gaze pentru a umple conducta.
În aceste condiţii, crede corespondentul Europei Libere Bruce Pannier, călătoria preşedintelui Comisiei Europene la Baku urmată de o vizită în Turkmenistan, ambele în compania comisarului european pentru energie, are menirea să sublinieze importanţa pe care o acordă Uniunea Europeană surselor alternative de energie, dacă nu chiar disperarea în faţa proiectelor ruseşti.