Andrei Beșleagă: „Apariția lui Saharov în Congresul Popoarelor era un eveniment. A murit în 89, exact cînd se dădea lupta cea mare pentru democrație”
O expoziţie dedicată disidentului rus Andrei Saharov, laureat al Premiului Nobel pentru pace, a fost vernisată azi la Chişinău după ce a fost expusă în mai multe oraşe ale Europei. Ideea organizării acestei expoziţii aparţine Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei Thomas Hammarberg, iar de organizarea propriu-zisă s-au ocupat muzeul şi centrul public Andrei Saharov din Moscova şi asociaţia pentru drepturile omului Memorial din Federaţia Rusă,căreia în anul 2009 Parlamentul European i-a decernat premiul Saharov.
Trebuie să recunosc că standurile expuse pe holul de la etajul 2 al Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie ce surprind crîmpee din viaţa lui Saharov nu au adunat prea mulţi vizitatori curioşi să cunoască biografia sau ideile cunoscutului militant pentru drepturile omului. La ora deschiderii oficiale publicul era format în principal de ziarişti şi colaboratori ai muzeului, şi cîţiva demnitari care au ţinut discursuri despre meritele lui Andrei Saharov.
O angajată a muzeului trecută de 60 de ani care n-a dorit să vorbească la microfon, mi-a spus aproape în şoaptă în timp ce studia expoziţia că îşi aminteşte cum fiind mai tînără căuta să ţină minte tot ce auzea despre Saharov la posturile de radio străine.
Expoziţia dedicată celui care a fost unul dintre cei mai de seamă militanţi pentru drepturile omului în URSS nu i-a făcut însă curioşi pe toţi acei care s-au aflat din întîmplare pe holul muzeului. M-am apropiat de un bărbat care părea să aibă sub 35 de ani şi care stătea rezemat de balustrada scării să-l întreb ce ştie despre Andrei Saharov.
- „Păi, bineînţeles că-i un activist social, luptă pentru diferite probleme sociale, şi mă rog se stăruie să facă cît poate el, ca orice om se stăruie spre un ideal. Şi vedeţi ce-i interesant, el se stăruie de pildă să atragă atenţia oamenilor, atrage atenţia la anumite personalităţi care sînt mai sus ca să înţeleagă că sînt probleme pe care ei de-acolo de sus să vadă că trebuie rezolvate, anume ecologice, sociale, toate problemele estea.”
Cînd tocmai mă gîndeam să plec, am observat un grup de tineri care trecuse prin holul cu pricina, fără să se oprească.
- „Am luat bilet şi am hotărît să venim la muzeu că demult n-am fost. Trebuie de vizitat unele locuri ca muzeele, teatrele, trebuie de mers cît mai des. ”
Europa Liberă: În hol este o expoziţie dedicată lui Andrei Saharov. Nu ştiu dacă ştiţi despre cine este vorba.
- „Nu, nu-mi aduc aminte.”
Europa Liberă: Sînteţi studenţi sau elevi?
- „Studenţi.”
Europa Liberă: Şi nu aţi auzit de Andrei Saharov?
- „Da nu-mi aduc aminte acuma. Posibil să fi auzit dar nu ţinem minte.”
Iată ce spune însă scriitorul Vladimir Beşleagă despre cum au influenţat ideile lui Saharov evenimentele şi gîndirea de la periferiile URSS.
Vladimir Beşleagă: „Pentru noi, la periferie, sigur că n-au ajuns ecourile lui decît atunci cînd în Congresul Popoarelor, care a fost ales în 89-90, apariţa lui Saharov care era deputat era un eveniment care stimula în genere toate popoarele să pledeze pentru propria independenţă şi pentru separare. Asta a fost figura. Eu m-am uitat, el a murit în 89, exact atunci cînd se dădea lupta cea mare pentru democraţie. Vocea lui a răsunat foarte puternic în parlamentul acela ultim sovietic”.
Trebuie să recunosc că standurile expuse pe holul de la etajul 2 al Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie ce surprind crîmpee din viaţa lui Saharov nu au adunat prea mulţi vizitatori curioşi să cunoască biografia sau ideile cunoscutului militant pentru drepturile omului. La ora deschiderii oficiale publicul era format în principal de ziarişti şi colaboratori ai muzeului, şi cîţiva demnitari care au ţinut discursuri despre meritele lui Andrei Saharov.
O angajată a muzeului trecută de 60 de ani care n-a dorit să vorbească la microfon, mi-a spus aproape în şoaptă în timp ce studia expoziţia că îşi aminteşte cum fiind mai tînără căuta să ţină minte tot ce auzea despre Saharov la posturile de radio străine.
Expoziţia dedicată celui care a fost unul dintre cei mai de seamă militanţi pentru drepturile omului în URSS nu i-a făcut însă curioşi pe toţi acei care s-au aflat din întîmplare pe holul muzeului. M-am apropiat de un bărbat care părea să aibă sub 35 de ani şi care stătea rezemat de balustrada scării să-l întreb ce ştie despre Andrei Saharov.
- „Păi, bineînţeles că-i un activist social, luptă pentru diferite probleme sociale, şi mă rog se stăruie să facă cît poate el, ca orice om se stăruie spre un ideal. Şi vedeţi ce-i interesant, el se stăruie de pildă să atragă atenţia oamenilor, atrage atenţia la anumite personalităţi care sînt mai sus ca să înţeleagă că sînt probleme pe care ei de-acolo de sus să vadă că trebuie rezolvate, anume ecologice, sociale, toate problemele estea.”
Cînd tocmai mă gîndeam să plec, am observat un grup de tineri care trecuse prin holul cu pricina, fără să se oprească.
- „Am luat bilet şi am hotărît să venim la muzeu că demult n-am fost. Trebuie de vizitat unele locuri ca muzeele, teatrele, trebuie de mers cît mai des. ”
Europa Liberă: În hol este o expoziţie dedicată lui Andrei Saharov. Nu ştiu dacă ştiţi despre cine este vorba.
- „Nu, nu-mi aduc aminte.”
Europa Liberă: Sînteţi studenţi sau elevi?
- „Studenţi.”
Europa Liberă: Şi nu aţi auzit de Andrei Saharov?
- „Da nu-mi aduc aminte acuma. Posibil să fi auzit dar nu ţinem minte.”
Iată ce spune însă scriitorul Vladimir Beşleagă despre cum au influenţat ideile lui Saharov evenimentele şi gîndirea de la periferiile URSS.
Vladimir Beşleagă: „Pentru noi, la periferie, sigur că n-au ajuns ecourile lui decît atunci cînd în Congresul Popoarelor, care a fost ales în 89-90, apariţa lui Saharov care era deputat era un eveniment care stimula în genere toate popoarele să pledeze pentru propria independenţă şi pentru separare. Asta a fost figura. Eu m-am uitat, el a murit în 89, exact atunci cînd se dădea lupta cea mare pentru democraţie. Vocea lui a răsunat foarte puternic în parlamentul acela ultim sovietic”.