„Este nevoie de femei pentru îmbunătăţirea calității puterii şi a reformelor.”

Un Forum al femeilor militante în domeniul administrativ și asociativ se pronunță pentru o reprezentare mai mare a femeii în instituțiile statului.


Aproximativ 400 de femei - activiste în domeniul asociativ sau administrativ – s-au adunat astazi la Chisinau la un forum dedicat aniversarii independentei. Ele au vorbit despre nevoia obtinerii de catre femei a unei puteri politice mai mari si s-au plans pe barbatii care nu le lasa sa se impuna. Dar problema introducerii unei cote obligatorii de reprezentare a femeilor in politica – o revendicare mai veche a organizatiilor de promovare a drepturilor femeilor – se pare ca a fost trecuta oarecum cu vederea. Relatează Liliana Barbarosie.

Un For la Chișinău pledează pentru rolul femeii în viața socială și politică

Your browser doesn’t support HTML5

Un For la Chișinău pledează pentru rolul femeii în viața socială și politică



Chiar dacă cer autorităţilor de mai mulţi ani o lege care ar introduce o cotă obligatorie de reprezentare a femeilor în politiciă, astăzi niciuna dintre activistele organizaţiilor de femei nu au avut curajul să-i rupă fie premierului Vlad Filat, fie speakerului Marian Lupu, ambii prezenţi la forum, o promisiune despre promovarea unei astfel de iniţiative.

Organizaţiile de femei din R. Moldova consideră necesară o astfel de cotă, fie
Valentina Buliga, ministru al muncii și protecției sociale

şi în calitate de măsură provizorie, pentru asigurarea unei participări echilibrate a femeilor la luare deciziilor. Iată doar căteva argumente, primul sonorizat pentru Europa Liberă de către Valentina Buliga, ministrul democrat al muncii şi protecţiei sociale:

„În 81 de ţări, care ulterior au renunţat la cota, la o anumită etapă a existat o astfel de prevedere în cadrul legal. Ca un instrument temporar, eu cred că avem nevoie…”

Deputata Corina Fusu:

Corina Fusu

„E nevoie de această cotă, pentru că până o să înţeleagă societatea şi bărbaţii că e nevoie, într-adevăr e nevoie de femei, pentru îmbunătăţirea calității puterii şi a reformelor, poate să treacă o sută de ani.”

Şi opinia exprimată la microfon de Nadejda Brânzan, ex-deputată în primul Parlament:

„Pe parcursul a douăzeci de ani R. Moldova a fost prost
Nadejda Brânzan

guvernată de către bărbaţi. A ajuns cuţitul la os de atâta guvernare ineficientă. Este timpul femeilor să preia puterea. Şansele lor vor fi mai mari în caz de alegeri uninominale pe circumscripţii.”

Nici premierul, nici speakerul nu au auzit însă aceste reproşuri pentru că nu mai erau în sală – ambii au plecat după elogioase cuvinte de salut, fără să fi apucat să asculte şi ce au de spus femeile. L-am întrebat totuşi înainte de plecare pe Marian Lupu dacă există vreo şansă ca cota obligatorie de reprezentare a femeilor să ajungă vreodată buchie de lege, mai ales că un amendament în acest sens a ajuns încă toamna trecută pe masa deputaţilor:

La Forumul de la Chișinău

„Staţi aşa, dacă nu greşesc, noi avem o lege în acest sens…Dar nu avem o cotă matematică. Să nu uitaţi că chiar dacă se fixează o cotă, de 30 la sută de exemplu, câte dintre ele se vor găsi doamnele dacă nu pe finalul listelor electorale.”

Soluţia ar fi ca restricţia să se refere la fiecare decilă, de exemplu, 30 la sută în primele zece locuri pe listă să fie femei, spun pe de altă parte organizaţiile ce luptă pentru nediscriminarea femeilor. Numai că guvernanţii nu vor să examineze la modul serios problema, pentru că, în viziunea feministelor, aceştia rămîn în esenţă misogini.

Un punct de vedere împărtăşit şi de ex-deputata Vitalia
Vitalia Pavlicenco

Pavlicenco, lidera unui partid extraparlamentar:

„Atâta timp cât femeile în partid vor fi doar pentru a servi, şi nu pentru a fi propulsate şi votate după merit, şi pe listele de partid vor fi cei cu bani, nu după principiul meritocraţiei, femeile nu vor fi în prim-planul politicii.”

Condiția femeii văzută de caricaturiștii moldoveni...

Aşa se face că chiar dacă au avut astăzi o şansă să-i facă pe guvernanţi să le promită măsuri de micşorare a inegalităţilor între femei şi bărbaţi, femeile au pierdut-o, fie din lipsă de curaj, fie din percepţia că, oricum, cauza este ca şi pierdută.