„Puțin haos e indispensabil creativității. Regulile stricte inhibează creația; totul e să știi să administrezi haosul pentru a evita anarhia.“
Cautand sa intervievez recent un deputat european italian, am fost surprins sa-l aud fixandu-mi intalnirea la prinz, in restaurantul Parlamentului European din Bruxelles, si am avut mai intai o reactie de surpriza vinovata... Omul, mi-am zis, e atat de ocupat, incat nu-si gaseste timp pentru interviu decit la masa, cand ar trebui sa respire si el.
„Ocupat” e, dealtfel, un termen departe de complexitatea situatiei. Respectivul europarlamentar e un primar anti-Mafia dintr-un orasel din Sicilia, care a devenit „sindaco” in acea societate conservatoare desi este comunist, homosexual afisat, ba chiar si schiop, in urma unui atentat. Chiar si in Parlamentul european, se deplaseaza doar insotit de garzi de corp.
Realitatea pranzului statea exact invers. In cultura din care provine acest om, pranzul e momentul zilei de lucru in care se fac si se desfac afacerile serioase. In rest, se zace cu picioarele pe birou flecarind la telefon. Sau biroul e gol, cu un cartonas pe care scrie „Il Dottore è fuori stanza” („Doctorul -Inginerul, Profesorul, sau ce alt titlu fantezist i se da- este absent.”)
La pranz, insa, se face treaba adevarata si definitiva, cu sticla de vin la mijloc. Asta, desigur, in afaceri si in politica duce la nenumarate neintelegeri culturale intre sudici si nordici.
Linia de fractura nici nu e, de altfel, etnica sau lingvistica, ci de natura pur culturala. Astfel, flamanzii si olandezii, desi vorbesc aceeasi limba, traiesc pe continente culturale diferite. Flamanzii catolici sint de fapt mediteraneeni... Doar ei sint cei care au inventat notiunea de chermesã, cu imageria ei orgiasticã.
La un eventual prânz de afaceri, olandezul calvinist va manca frugal si va bea un pahar de suc de portocale, sau chiar de lapte, privindu-l cu oroare abia ascunsa pe partenerul sau de afaceri flamand catolic care comanda, pe aceeasi limba, o carafa de vin rosu si o jumate de bou... Asta nu inseamna ca unul e mai productiv decit altul. E doar o diferenta culturala.
In cazul interviului meu, pina si bodyguardul sicilian al primarului a putut sa guste vinul rosu, ideea fiind ca deoarece in interiorul Parlamentului nu are voie sa poarte arma, nu incalca niciun regulament.
L-am intrebat pe euro-deputatul-primar trãitor în pre-purgatoriu ce crede el despre faptul ca functionarea sudicilor e vazuta in general ca un soi de haos. A aprobat grav si mi-a spus ca asa este si asa trebuie sa fie. „Putin haos e necesar pentru a mentine creativitatea. Regulile stricte inhibeaza creatia; totul e sa poti administra haosul pentru a evita anarhia.“
Am convenit, ciocnind cu incuviintarea bodyguardului, cã atâta productivitate dovedita merita sa-i acordam o ora de lucru suplimentara. Cred ca as putea acum sa-mi deschid un cabinet de consultanta etnologica in afaceri.