Sergiu Ostaf: Din 2009 încoace, poliţia chiar a învăţat foarte multe.
Pentru ziua de vineri, când majoritatea parlamentara îşi propune să-l aleagă pe Nicolae Timofti în funcția de șef de stat, cu sprijinul a trei deputați neafiliați, opoziția comunistă a anunțat ample acțiuni de protest la Palatul Republicii pentru a-şi exprima dezacordul cu starea de uzurpare a puterii ce a intervenit, potrivit PCRM, din cauza că Legislativul a depăşit termenul rezonabil rezervat alegerii preşedintelui. Pentru ca protestele să nu degenereze în haos şi violenţe, şeful executivului Vlad Filat i-a convocat pe şefii principalelor cinci instituții de securitate şi le-a cerut să asigure ordinea publică şi respectarea legii. Cum ar trebui să acţioneze dispozitivele de poliţie, astfel încât să facă faţă sarcinii formulate de premier, dar, totodată, să rămână şi ele în câmpul perfect legal, ca să nu se producă un nou 7 aprilie? Aceasta este întrebarea la care urmează să răspundă Sergiu Ostaf, directorul Centrului CREDO de resurse pentru drepturile omului.
Sergiu Ostaf
Europa Liberă: Aşa dar, estimările experţilor, care se vor imparţiale şi lipsite de orice agendă ascunsă, arată că la Chişinău s-ar putea produce o twitteriadă, dacă acceptaţi acest mixaj de termeni. Autorităţile şi-au trădat neliniştea, sonorizată foarte explicit de un grup de veterani ai organelor de forţă, care au declarat ieri într-o conferinţă de presă că cineva ar avea de gând să toarne gaz pe foc. Pornind de la aceste premize, v-am ruga să precizaţi din capul locului, care este sarcina forţelor de ordine? De care norme legale se va conduce poliţia atunci când va trebui să asigure ordinea publică? Cine anume se face responsabil de respectarea normei legale de către forţele de ordine şi cui îi revine sarcina să stabilească dacă protestatarii rămân sau nu în câmpul legal?Sergiu Ostaf: Da desigur. Înţelegem că aluzia este făcută cu referire la 16 martie, atunci când opoziţia comunistă a declarat organizarea anumitor activităţi de masă. Din ce înţeleg eu, e vorba de un număr foarte mare de persoane, peste 10 mii de persoane care au fost declarate că vor ieşi în faţa Palatului Republicii. Deci, legea care reglementează această activitate se numeşte „Legea cu privire la întrunirile publice”. Ea permite organizarea oricărei manifestaţii publice în spaţiul public, în faţa palatului republicii, unde pe 16 martie o să aibă loc procedura de alegere a preşedintelui.
Europa Liberă: La 50 de metri de colţul stâng, colţul drept?
Sergiu Ostaf: Nu există nici o limită în cazul acesta, pentru că legea prevede că este recomandabilă organizarea în oricare spaţiu public, cu excepţia blocării intrării în clădirea Palatului Republicii. Noi ştim că Palatul Republicii este o clădire care nu este chiar foarte bine amenajată şi are o destinaţie cu totul diferită decât o instituţie publică. Prin urmare, pentru că este şi construită din sticlă şi are mai puţine aranjamente pentru protejarea integrităţii clădirii, va fi nevoie de organizarea unui cordon de poliţişti pentru a proteja integritatea clădirii. Dar, cât de aproape manifestanţii ar putea să se apropie de această clădire nu este specificat în lege. Prin urmare ei ar putea fi chiar foarte aproape, şi la distanţă de 5 metri, şi 3 metri. Contează ca ei să nu blocheze intrarea în această clădire.
Europa Liberă: Cine se face totuşi responsabil ca totul să meargă aşa cum trebuie, superiorii îşi asumă deciziile operative pe care ulterior le vor fi verificând procurorii şi magistraţii daca protestele degenerează în violenţe?
Sergiu Ostaf: Legea prevede că de fapt autorităţile publice locale, împreună cu poliţia trebuie să aibă grijă şi să fie pe loc acolo pe teren pentru a lua oricare decizie care afectează dreptul la întrunirea publică. Acum, există alte prevederi în anumite regulamente interne de funcţionare a poliţiei, prin care va lua decizii nemijlocit pe teren referitor la acţiunile poliţiei, referitor la crearea acestui cordon de poliţişti, referitor la implicarea altor forţe poliţieneşti pentru a veghea ordinea publică. Legea cu privire la întrunirile publice la fel vorbeşte despre comunicarea între autorităţile publice, poliţie şi organizatorii întrunirilor publice, în sensul în care să fie facilitată oricare întrunire publică. În momentul în care întrunirea publică are exclusiv un caracter paşnic sau există chiar anumite fenomene sau incidente cu elemente de agresivitate, atunci aceşti trei actori trebuie să discute şi să găsească o soluţie pentru am menţine în continuare caracterul paşnic al întrunirilor publice.
Europa Liberă: Asta în cazul cel mai bun, dle Ostaf. Dar ştim că nici microbiştii în faţa stadionului nu sunt nişte îngeri. Ş-atunci poliţia nu poate să stea şi ea cu mâinile în sân şi aplică forţa. Când forţa aceasta este justificată? De ce vă întreb? Pentru că deunăzi când a fost schimbul de replici între Moscova şi Washington, Moscova a zis: uitaţi-vă sub nasul vostru, cum aţi împrăştiat voi protestatarii atunci când s-a ocupat Old Street sau pe la Berlin sau pe unde a mai fost asta. Întrebarea noastră este cât de justificată este forţa pe care o aplică poliţia şi cine măsoară câtă forţă este suficientă?
Sergiu Ostaf: Într-adevăr, legea privind întrunirile publice prevede aici o situaţie foarte clară. În momentul în care există anumite elemente de violenţă care sunt insulare sau singulare, în cazul acest poliţia trebuie corespunzător să acţioneze, adică să izoleze anumite cazuri de violenţă, de agresivitate…
Europa Liberă: Haideţi să vă dau un exemplu. Eu, bunăoară, vreau să intru în clădirea CEC-ului, iar poliţistul mă opreşte. Dacă eu nu mă supun, şi prietenii mei, devenim în mod automat obiectul unei forţe aplicate de poliţie?
Sergiu Ostaf: Nu se poate vorbi despre violenţă din partea poliţiei. O să fiţi preîntâmpinat despre faptul că asta este ilegal să intraţi cu violenţă sau fără invitaţie. În momentul în care nu vă supuneţi şi există un grup mai mare, atunci va exista un cordon de poliţie, 3-4 poliţişti, care o să bareze intrarea în această clădire. În momentul în care nici aceasta nu vă opreşte şi există din partea dvs., şi din partea unui grup mai mare de persoane acţiuni pentru a pătrunde cu forţa, aici poliţia din nou trebuie să intervină cu anumite baraje: fie că baraje vii, adică mai mulţi poliţişti o să stea în faţa dvs., fie că vor fi clădite anumite bariere pentru intrare.
Europa Liberă: Deci fără să dea cu bastonul?
Sergiu Ostaf: Absolut. În momentul în care, chiar forţat, încercaţi să folosiţi şi anumite unelte pentru a sparge geamul, poliţia în cazul acesta ar trebui să vă înconjoare, să vă ia într-o parte aşa încât să vă imobilizeze ca să nu creaţi în continuare anumite situaţii pentru a cauza anumite leziuni.
Europa Liberă: Dle Ostaf, dar a învăţat ceva politia după evenimentele din aprilie 2009 ca să acţioneze aşa cum spuneţi dvs.?
Sergiu Ostaf: Sigur. Noi am observat că din 2009 încoace există o îmbunătăţire treptată a practicii de aplicare a legii cu privire la întrunirile publice, numărul de situaţii excepţionale, dificile descreşte din an în an. Noi monitorizăm toate întrunirile publice şi putem să vă spunem că poliţia chiar a învăţat foarte multe. Am văzut foarte multe manifestaţii publice atunci când doi organizatori concomitent desfăşoară activitatea şi poliţia protejează ambele întruniri publice şi chiar separă o întrunire de altă întrunire. Am văzut asta în luna februarie şi ianuarie când comuniştii şi alţii manifestau. Am observat la fel că poliţia a învăţat să comunice cu organizatorii şi protestatarii, în sensul în care să faciliteze pe de o parte întrunirea publică, pe de altă parte să menţină caracterul paşnic. Am văzut cazul atunci când a existat pătrunderea forţată în clădirea Ministerului Agriculturii, din partea unor deputaţi însoţiţi de protestatari. Am văzut că poliţia în cazul respectiv a procedat foarte inteligent: a lăsat participanţii să intre şi nu au creat anumite situaţii de tensiune, pe de altă parte au urmat anumite acţiuni de sancţionare a acestor persoane, pentru că au intrat chiar fără învoire.