Neutralitate sau autoizolare?

Într-o ţară ca Republica Moldova cu o permanentă sursă de insecuritate cum este Transnistria politicile de securitate sunt mereu o problemă. Anul trecut, oficialii de la Chişinău au adoptat, după lungi ezitări, o strategie de securitate naţională bazată pe conceptul neutralităţii consfinţit de constituţie, atrăgându-şi prin asta numeroase critici. Liliana Barbăroşie a discutat despre aceste critici cu expertul Viorel Cibotaru, cercetător superior asociat al Centrului de la Geneva pentru Controlul Democratic asupra Forţelor Armate.

Viorel Cibotaru: ,,De fapt, în viziunea mea, strategia securităţii naţionale în formula ei din 2008 îşi avea amprentele fostei guvernări, dar examinarea care a început chiar din 2009, o dată cu venirea Alianţei pentru Integrare Europeană, a trebuit să treacă doi ani pentru ca ea să fie în sfârşit aprobată. Între timp ea a îmbătrânit şi de fapt noi am rămas, practic, asta este viziunea mea absolut certă, la nivelul abordării din 2006, 2008. Existenţa caracterului neutralităţii, care este perceput ca neactivizarea contactelor noastre cu Alianţa Nord Atlantică, existenţa întregului pachet care nu ne permite să fim suficient de vizibili în acţiunile internaţionale, având ca scuză sau ca pretext posibila
poziţie de nesusţinere a acestor activităţi din partea autorităţilor din Transnistria şi de aceea noi ne auto-rezervăm. Republica Moldova nu-şi dezvoltă o cultură de neutralitate, nu devine o ţară neafiliată, dar de fapt cade în circumstanţele unei politici de izolare, de autoizolare. Noi am ratat şansele de reformare a sectorului securitate în primul rând a apărării naţionale, a armatei naţionale prin neparticiparea la operaţiunile de menţinere a păcii în Afganistan, în Irak, în alte părţi. Deci, neparticiparea noastră cu contingente la operaţiuni de menţinere a păcii a însemnat şi continuă să însemne nişte lovituri pentru reforma armatei naţionale, pentru că îi lipseşte pe ofiţeri de un cadru operaţional, necesar pentru dezvoltarea atât personalului cât şi circuitului de idei , inclusiv şi înzestrării, inclusiv şi rotaţiei. Noi am ratat, ratăm şi vom continua să ratăm şi în viitor oportunităţile de reformare prin participare, chiar având acest statut de neutralitate care a fost prezentat permanent ca un compromis, ca un compromis politic cu Moscova, cu forţele interne,
s-a transformat într-o frână pentru dezvoltarea în continuare a sistemului de securitate naţională şi apărare a Republicii Moldova pentru că, de facto, această prevedere constituţională devine un pretext de a nu aplica nişte reforme, de a nu aplica o voinţă politică, poate pentru nişte decizii, eu ştiu, mai puţin populare, riscante şi de aceea politicienii preferă să evite luarea acestor decizii.”

Europa Liberă: Şi atunci, vă întreb, ce le împiedică pe actualele autorităţi, care, nu ştiu, ar putea fi considerate mai raţionale în sensul ăsta, ce le împiedică să nu meargă pe calea asta a rateurilor?

Viorel Cibotaru: ,,În primul rând, calitatea procesului de luare a deciziilor în cadrul alianţei. În al doilea rând, anumite stereotipuri, o anumită identitate a partidelor politice din cadrul alianţei, deci este foarte clar că Partidul Democrat, de exemplu, care s-a considerat sau se consideră un partid de stânga, în mai mare măsură decît partidele liberale - Liberal şi Liberal-Democrat, şi-au formulat poziţia sa de încheiere a acordului prin nedinamizarea relaţiilor cu Alianţa Nord-Atlantică în sensul participării în nişte operaţiuni concrete, îi teamă desigur că Moscovei nu o să-i placă, că transnistrenii o să folosească ca un argument în neatingerea unor înţelegeri în baza conflictului transnistrean. Deci, ajunsă la situaţii extrem de jenante, deci în momentul în care în Afganistan participă ucrainenii, participă armenii, nemaivorbind de georgieni, Republica
Moldova îşi caută întotdeauna nişte scuze pentru neparticipare. Nu este vorba că fără Moldova, NATO sau comunitatea internaţională nu se va isprăvi, mai degrabă nouă ne trebuie lucrul acesta. Întreg programul individual, iată acuma se desfăşoară evaluarea acestui program, evaluarea calendaristică, ea se face într-un mod foarte închis, netransparent, în pofida mecanismelor care sânt făcute, anume din motivul pentru nu a demonstra că ţara noastră, programul acesta este foarte şi foarte uşurel, în el nu se investeşte nimic şi este, mai degrabă un proces formal. A ajuns la nişte lucruri absolute scandaloase, în aprilie, săptămâna când alianţa îşi marchează întotdeauna aniversarea sa, a creării, se desfăşoară în diferite ţări aşa numite campanii informaţionale, săptămâna NATO, la evenimentele din Republica Moldova nu a participat nici o persoană oficială, nici pe timpul comuniştilor nu era aşa.”