Andreas Mölich-Zebhausen: „Nu sunt deloc fanul esteticii-trash care a cucerit spatiul german”.
La Baden-Baden, in sudul Germaniei, s-a incheiat editia 2013 a Osterfestspiele, un festival organizat pe perioada Paștelui catolic si dedicat operei si muzicii de camera. Principala atractie a reprezentat-o noua punere in scena a operei „Flautul fermecat" a lui Wolfgang Amadeus Mozart, purtand semnatura regizorului Robert Carsen si beneficiind de bagheta magica a dirijorului Filarmonicii berlineze, Sir. Simon Rattle.
Ca de fiecare data dupa un astfel de succes de proportii - peste 30.000 de spectatori au trecut pragul Festspielhaus care, desi este cea mai mare sala de spectacole din Germania, este gazduita de un orasel de doar 50.000 de suflete. Întrebarea pe buzele tuturor este cum reuseste acest târg ratacit intre colinele Padurii Negre vestit pana de curand mai ales pentru apele sale termale, sa polarizeze interesul a zeci de mii de iubitori ai muzicii clasice. Sa fie faptul ca Anna Netrebko, Jonas Kaufmann sau Rolando Villazon, sunt prezente obisnuite in productiile puse in scena de Festspielhaus? Sau este mai mult in spatele acestui succes? Iolanda Badilita, dupa ce a stat de vorba cu managerul si intendantul Festspielhaus Baden-Baden, Andreas Mölich-Zebhauser.
Europa Libera: Cand a inceput totul la Festspielhaus Baden-Baden, si ma refer la aceasta strategie „think-big”, ca sa ii spunem asa.
Andreas Mölich-Zebhausen: „In iulie 1998, cand am preluat eu postul de intendant si manager, Festspielhaus se afla in mijlocul unei crize mistuitoare: aveam datorii de cinci milioane (atat mi s-a spus, caci in realitate datoria se ridica la zece milioane). Deficit, deci. Atunci m-am intrebat: „Ce e de facut?" Aveam doua variante: ori renuntam la tot ce este scump, ori alegeam ofensiva. Am ales aceasta a doua varianta, caci noi nu suntem „casa de cultura Baden-Baden", ci sala de festivitati din Baden-Baden. Iar asta ne obliga la mai mult.”
Europa Libera: Diferenta fiind …
Andreas Mölich-Zebhausen: „Ca aici nu putem, de pilda, sa
Asa incat am pus bazele unor festivaluri, de pilda. Daca urmariti programul nostru anual veti vedea ca acestea aduc foarte multi artisti de top - chiar acum Filarmonica berlineza sub bagheta lui Sir Simon Rattle a incheiat Osternfestspielen 2013. Dupa Salzburg Filarmonica se afla, iata aici, la Baden-Baden.”
Europa Libera: Ati reusit sa aduceti colosi ai scenei aici, la Baden-Baden, punand acest orasel cu 50.000 de locuitori pe axa metropolelor New York, Paris si Milano.
Andreas Mölich-Zebhausen: „Baden-Baden este o oaza de liniste, frumusete si contemplare. Apoi publicul din Baden-Baden reprezinta doar 15% din publicul nostru. Avem intre timp un public global, international, care calatoreste la Baden-Baden din
Opera din Baden-Baden
diverse parti ale Germaniei si lumii. Dar mai intai, sa nu uitam ca Festspielhaus Baden-Baden este a doua mare sala de opera din Europa dupa Bastille din Franta. Este ca un OZN aparut aici de nu se stie unde si privit multa vreme de multa lume cu neincredere. Astazi suntem iubiti atat de catre stat cat si de catre locuitori. Pentru ca avem succes, pentru ca atragem in oras oaspeti de prima clasa iar astfel imaginea orasului s-a schimbat radical intr-una a unui mare centru cultural.”Europa Libera: Asa ati gasit cladirea cand ati preluat-o sau ati extins-o?
Andreas Mölich-Zebhausen: „Fatata cladirií, accesul in cladire si lobby-ul sunt cele ale fostei gari feroviare din Baden-Baden, pe scheletul careia noi am ridicat in 1998 ceea ce vedeti acum. Nu am avut nici un motiv pentru a imbunatati ceva. In aripa dreapta s-a dezvoltata un spatiu pentru muzica pentru copii intre 5 si 12 ani.”
Europa Libera: Am citit pe pagina Dvs. de internet ca organizati evenimente pentru toate varstele. Este profitabil din punct de vedere economic?
Andreas Mölich-Zebhausen: „Cheltuim in general acolo unde credem ca se produce arta adevarata. Iar arta adevarata poate aparea si atunci cand copiii si adolescentii sunt preocupati de muzica. Aceasta este o obligatie a oricarui organizator de evenimente.
Organizam cam 60-70 de concerte de anvergura cu ochestre mari, care sunt profitabile economic. Baletul nu este atat de profitabil, dar il apreciem foarte mult. Avem oaspeti o data pe an Baletul de la Mariinsky [St. Petersburg] sau John Neumeier [de la Hamburg] sau companiile americane. Iata, avem in curand baletul din San Francisco; aceasta este o investitie buna pentru noi.
Ceea ce este cu adevarat scump, este opera. Noi nu primim nici o sustinere publica, de la bugetul de stat. Doar cladirea este finatata de stat insa in rest, de la curatenie, la angajati si onorariile artistilor, toate acestea sunt sustinute exclusiv de noi din veniturile care ne vin din bilete si din donatii private si sponsorizari. Avem norocul sa fim sponsorizati anual cu aproape nouă milioane de euro. Chiar si asa, nu putem produce mai mult de 2-3 spectacole de opera pe an.”
Europa Libera: Insa reusiti sa nu va limitati la stilul modern si saracacios pe care il intalnim in montarile specifice spatiului german. Montarile de la Baden-Baden aduc mai degaraba cu grandoarea de la La Scala sau Metropolitan.
Andreas Mölich-Zebhausen: „Pentru mine cel mai important element este estetica. Nu sunt deloc fanul esteticii-trash care a cucerit spatiul german, desi publicul nu pare sa fi fost cucerit. In ce ma priveste este vorba de formatia mea de artist plastic. Incercam sa montam productii serioase, cu imagini serioase, tinem cont de factorul uman, de opiniile regizorilor si artistilor. Din punctul acesta de vedere mergem impotriva trendului existent in spatiul german unde se opteaza pentru solutii regizorale ieftine.
Nu as spune ca producem in stilul usor si amuzant intalnit la Londra, si nici nu suntem atat de somptuosi ca italienii. Optam pentru montarile moderne dar care respecta spiritul si atmosfera timpului in care a fost scrisa opera. Personajele trebuie sa fie credibile.”
Anna Netrebko
Europa Libera: Anna Netrebko sau Rolando Villazon sunt oaspeti obisnuiti ai Dvs. Este o chestiune care tine de bani, de renumele bun, sau de ce?Andreas Mölich-Zebhausen: „Banii in sine nu sunt de ajuns. Oferim onorariile care sunt oferite si de Scala sau Metropolitan. Nu mai mult. Artistii sunt atrasi de faptul ca aici au gasit un loc al entuziastilor. In timpul crizei din 1998 ne-am luptat pentru existenta operei. Nu avem foarte multi angajati, 80 de angajati permanenti, dar care s-au luptat pentru locurile lor de munca. Dragostea oamenilor mei si a mea pentru aceasta opera, a ajutat opera sa creasca. Cred ca artistii simt asta.
Cred ca nicaieri pe planeta artistii nu sunt tratati cu atata caldura si iubire ca aici. De aceea, cabinele in care artistii se pregatesc si unde au primele emotii inaintea intrarii in scena sunt pregatite in mod special. Cred ca avem cele mai frumoase cabine. Fiecare este colorata in mod diferit, de aceea Ana Netrebko are alta cabină preferata fata de Helene Grimaud, de exemplu.”
Europa Libera: Acesta sa fie, asadar, secretul al acestui succes? Faptul ca artistii simt dragostea pe care o aveti pentru opera?
Andreas Mölich-Zebhausen: „M-ati inteles destul de bine. In plus, mai trebuie spus ceva. Avem o viziune artistica clara. Mie imi e clar ce artisti sunt importanti pentru noi si care nu. Avem o claritate scenica si estetica, si credinta ca sa fii modern nu inseamna neaparat sa fac arta. Nu suntem un cabaret, care sa comenteze evenimentele zilei. La Festspielhaus Baden-Baden dorim sa montam productii care sa fie valabile si peste 20 de ani cu acelasi succes.”