Integritatea sistemului educaţional versus fraudă

Vasile Botnaru a stat de vorba cu Sergiu Ostaf, directorul Centrului CREDO pentru apărarea drepturilor omului, întrebindu-l, între altele, daca cei care se opun amplasarii de camere video in sala de examen ar putea invoca drept argument incalcarea vietii private, intruziunea in viata privata a scolarilor.

Europa Liberă: Cât de temeinică, nu întreb ireproşabilă, este baza pentru această decizie de a introduce un sistem total sau cvasi-total de supraveghere a BAC-ului? Dacă nu cumva, după aceasta, cei nemulţumiţi vor putea să găsească temei, în zona vieţii private, datelor personale, drepturilor omului, ca să dea peste cap întregul BAC?

Sergiu Ostaf: „Răspunsul la această întrebare depinde foarte mult de gradul de intruziune a utilizării camerei, pentru a supraveghea şi a capta imaginile din sălile unde se vor susţine examenele de bacalaureat. Deci răspunsul cheie depinde de cât de intruzivă va fi această captare a imaginii.

Sergiu Ostaf

În principiu, nu putem să invocăm argumentul că utilizarea sumară, să spunem aşa, a supravegherii generale, nu în detaliu, dar generale, a unui spaţiu ar fi încălcat dreptul la viaţa privată, în special, dacă aceste imagini sunt utilizate într-un regim foarte restricţionat şi sunt delete-ate, după o anumită perioadă, de exemplu, după trei luni sau după două luni, sunt, pur şi simplu, şterse.

Eu m-am uitat, am căutat pe site-ul Ministerului o informaţie în detaliu, cât de intruzivă va fi această captare a imaginii, de exemplu, în sala unde vor fi susţinute examenele, vor fi oare 3-4-5 camere sau va fi o singură cameră, care, din nou, captează imaginea generală despre persoanele care intră, care ies din sala respectivă şi imaginea per ansamblu a situaţiei din această sală.

Nu am reuşit să găsesc această informaţie şi, din cauza aceasta, înţelegerea mea a lucrurilor este că, de principiu, utilizarea camerei care captează imaginea generală, per ansamblu, nu poate – în special, dacă ulterior aceste imagini, după o anumită perioadă, de două sau trei luni vor fi nimicite şi nu vor fi eventual folosite în alte scopuri ulterior – atunci aceasta, în principiu, nu ar trebui să ridice semne de întrebare din perspectiva drepturilor omului.”

Europa Liberă: Dacă tot aţi căutat pe site-ul Ministerului Educaţiei informaţii, spuneţi-mi, vă rog, v-aţi lămurit cum anume va interveni supraveghetorul care se va uita pe monitor, în mod operativ, ca să curme actul copierii? Sau acesta este material probatoriu pentru o examinare ulterioară a acestor încălcări, fraude?

Sergiu Ostaf: „Din păcate, nu am găsit, chiar am căutat practic vreo 40 de minute foarte intensiv pentru că îmi place să ofer un răspuns bazat pe soluţiile care sunt puse pe mese şi sunt cunoscute pentru toată lumea. Nu am reuşit să găsesc şi, din cauza aceasta, pot să fac, să spunem aşa, o analiză, mică analiză în baza informaţiilor care au fost prezentate în spaţiul public de către doamna ministru Sandu.

Deci înţeleg că există câteva surse importante de fraudare a rezultatelor la BAC. Prima zonă din care ar putea să vină această fraudă este că problemele, testele sunt cunoscute din timp. Aici problema nu este rezolvată prin intermediul introducerii camerelor. Aici e vorba despre integritatea însăşi în sistemul educaţional.”

Europa Liberă: Pe care ministra tot nu o garantează, aşa a spus dânsa.

Sergiu Ostaf: „Exact. Aici, de exemplu, în practica europeană sau în alte ţări, se utilizează serviciile unui curier independent care livrează un pachet, cu garanţii sută la sută, exact la ora în care se începe examinarea, deci, este aşa o soluţie.

O altă problemă este atunci când lucrarea este predată examinatorului sau grupului de examinatori şi ulterior sunt completate răspunsurile. E o altă problemă la care multă lume se referă, aici, cu siguranţă, camera la fel nu ajută. Or, lucrarea copilului nu ar trebui să părăsească o zonă publică în care există o cameră şi atunci imediat trebuie să intervină procesul de scanare a lucrării predate, imediat, în aceeaşi sală.

Informaţia aceasta să fie upload-ată sau transmisă undeva electronic, aşa încât să zădărnicească oricare efort de completare din partea unor persoane, inclusiv a acelora care fac parte din echipa de examinare sau a altcuiva a lucrării copilului. Şi atunci, în cazul acesta, camera ar trebui să capteze imaginea şi în procesul de scanare. Dacă camera va fi îndreptată doar asupra copiilor, atunci, cu siguranţă, vedem aici: cauza aceasta de fraudă, de completare a lucrărilor, nu este rezolvată.”

Europa Liberă: Vroiam să vă întreb dacă, în principiu, nu este cu supra măsură această agitaţie în jurul acestui sistem şi copiii, după ce s-a vorbit atâta, se simt ca potenţiali infractori? N-a rămas nimic din prezumţia lor de nevinovăţie. Toţi au ajuns să se simtă ca nişte potenţiali infractori şi cineva stă cu „bâta” de-asupra lor, „bâta” electronică.

Sergiu Ostaf: „Aici într-adevăr s-a creat această percepţie şi percepţia asupra procesului de examinare influenţează foarte mult psihicul copiilor. Şi aici vă dau dreptate. Cu siguranţă, există acest aspect negativ şi ar putea să aibă un efect negativ asupra copiilor. Aici cred că Ministerul nu a reuşit să comunice adecvat, din timp, să creeze o atmosferă de încredere pentru toate măsurile. Eu nu am reuşit să găsesc toate aceste măsuri, dar, probabil, că nici părinţii, nici copiii nu cunosc despre măsurile pentru că mediul în care susţii examenul trebuie să fie unul previzibil şi clar. Aceasta creează un sentiment de încredere şi de linişte, şi de concentrare asupra rezultatului intelectual.”

Europa Liberă: Şi atunci vă întreb pe dumneavoastră, apărătorul notoriu al drepturilor omului, dacă nu cumva totuşi Ministerul trebuia să aibă acordul unei părţi majoritare a părinţilor sau să îi transforme în susţinători, în loc să antagonizeze mediul acesta al părinţilor şi al profesorilor?

Sergiu Ostaf: „Soluţia într-adevăr este în zona aceasta, e nevoie să existe un proces de comunicare, de consultare şi, într-adevăr, să transforme beneficiarii sistemului în susţinătorii acestei măsuri. Dar, pentru aceasta, e nevoie, într-adevăr, să existe o comunicare mult din timp şi mult mai clară în ce priveşte măsurile de prevenire a fraudelor în procesul de susţinere a BAC-ului. Cu siguranţă, acesta este răspunsul. Oricare politică, care este implementată, la nivel de realizare practică, trebuie să aibă beneficiarii politicii ca parte a procesului. Atunci politicile sunt îmbrăţişate şi sunt chiar aplicate mult mai calitativ şi deci coerent, cu siguranţă.”

Europa Liberă: Cu atât mai mult că are, prin definiţie, de partea sa, ministra Maia Sandu toţi potenţialii pacienţi ai unor doctori care au învăţat sau vor fi învăţând dând mită sau copiind examenele. Deci nimeni nu-şi doreşte să ajungă pe masa de operaţie a unui doctor prefăcut sau pospăit. Dar, din păcate, acuma balanţa nu este în favoarea acestei metode de a curma copiatul.

Sergiu Ostaf: „Da, sunt aici de acord că e lipsă de suficientă comunicare, plasarea în opoziţie a beneficiarilor acestei politici, a copiilor şi a părinţilor, face, într-adevăr, că această măsură este puţin cunoscută şi oferă posibilitatea speculaţiilor şi, probabil, că nici nu sunt toate cauzele fraudelor la BAC acoperite, cum vorbeam despre însăşi sistemul educaţional, care va evita eventual aceste măsuri de asigurare că nu se va produce copiatul. Ca şi cum se creează impresia că sursa de fraude la BAC este doar în copii.

Dar nu se recunoaşte faptul că există şi problema şi în însuşi sistemul de prelucrare, de analiză, de transmitere, de gestionare a lucrărilor. Aici, într-adevăr, eu sunt de acord că există o problemă şi anul acesta cu integritatea examenelor la BAC. Din perspectiva apărării dreptului la libertatea academică de a susţine un examen şi a pretinde că ceea ce ai scris este produsul tău intelectual şi nu al altcuiva e o zonă foarte puţin, eu ştiu, discutată în domeniul juridic în Republica Moldova.

Rezultatele sunt imprevizibile, dar mai degrabă totuşi aceste măsuri nu vor reuşi să atingă rezultatul scontat pentru a face sistemul educaţional integru cu adevărat. Pentru că se pare că copiii sunt văzuţi, prin această metodă, ca principala sursă de fraudă şi nu sistemul cea mai probabilă sursă de fraudă decât copiii.”

Europa Liberă: Pin urmare, îl trecem din start la capitolul experiment?

Sergiu Ostaf: „Da, şi haideţi să vedem, poate că la anul am putea să învăţăm din unele acţiuni, dacă ele sunt soldate cu rezultat pozitiv şi mai degrabă să plasăm accentul pe integritatea sistemului educaţional, adică procesul de verificare, procesul de completare a lucrărilor decât copiii fiind sursa principală, la momentul actual, văzută ca sursa de fraudă la BAC.”