Diana Răileanu în dialog cu președintele Asociației Promo Lex, Ion Manole.
La începutul acestei săptămâni Biroul pentru Reintegrare a anunţat că vicepremierul Eugen Carpov şi reprezentanta regiunii transnistrene la negocierile în formatul „5+2”, Nina Ştanski, au semnat o înscriere protocolară care prevede „schimbul de informaţii, sistematizarea şi examinarea unor dosare penale intentate la Chişinău şi Tiraspol, inclusiv şi perspectiva acestora”. Documentul se referă în special la schimbul de date în privinţa unor dosare intentate persoanelor cu funcţie de răspundere. Înscrierea a provocat nemulţumirea Asociaţiei Promo Lex, organizaţie care are printre preocupări monitorizarea respectării drepturilor omului în stânga Nistrului. De ce, l-am întrebat în ajun pe preşedintele Asociaţiei, Ion Manole:
Ion Manole: „Pentru că ea contravine legislaţiei şi Constituţiei Republicii Moldova, în primul rând. În al doilea rând, pune în pericol, din momentul în care va fi aplicată, securitatea persoanelor aflate, să zicem aşa, sub tutela administraţiei de la Tiraspol.”
Europa Liberă: Când spuneţi „contravine Constituţiei” la ce prevederi vă referiţi?
Ion Manole: „În primul rând, examinarea unor astfel de dosare sau admiterea în cadrul unor proceduri specifice cu caracter penal a unor grupuri sau indivizi, nici nu ştiu cum să-i numesc, care conform legislaţiei noastre reprezintă structuri ilegale, iar conform acestui acord sunt parte, reprezintă o problemă foarte gravă, pe care noi credem că opinia publică nu trebuie să o tolereze şi trebuie să cerem explicaţii de ce se întâmplă astfel de lucruri, pentru că din câte ştim pilonul justiţiei este independent şi nu trebuie să tolereze ingerinţe din afara justiţiei, mă refer la cea politică.”
Europa Liberă: Tot Dvs spuneaţi că această înscriere protocolară ar pune în pericol viaţa cetăţenilor care sunt sub tutela autorităţilor din stânga Nistrului?
Ion Manole: „Să nu uităm că în regiune avem peste trei mii de oameni care se află în detenţie, să zicem în detenţie, or în opinia noastră ei sunt captivi pentru că nu au beneficiat de un proces echitabil atunci când au fost condamnaţi de aşa zisele instanţele de acolo sau cercetaţi penal de aşa zisele structuri din regiune, deci din acest punct de vedere aceste persoane sunt deţinute ilegal, iar Guvernul de la Chişinău, conform obligaţiilor sale la nivel internaţional, dar şi deciziilor Curţii Europene, are obligaţia să intervină şi să încerce a le apăra şi proteja drepturile. Or pe parcursul mai multor ani observăm că Guvernul de la Chişinău nu a făcut, practic, nimic. Nu are o strategie, nu are o viziune foarte clară, nu are un plan la urma urmei, cum ar trebui să procedeze, cum ar trebui să intervină în privinţa apărării şi protejării drepturilor acestor oameni. Am avut cazuri în care structurile constituţionale au furnizat informaţii, am avut cazuri în care cetăţeni ai Republicii Moldova au fost răpiţi, nu mai spun arestaţi pentru că nu a fost respectată procedura de arestare, deci au fost răpiţi de către poliţişti şi transmişi ilegal către aceste structuri din stânga Nistrului. Prin semnarea acestui document şi prin admiterea unor persoane cu statut dubios în cadrul examinării acestor dosare, considerăm că va fi pusă în pericol viaţa şi securitatea acestor oameni. În special a celor care au depus plângeri la Procuratura Generală a Republicii Moldova împotriva persoanelor care servesc regimul de la Tiraspol. Deci, oamenii au venit la Chişinău după ajutor, iar Chişinăul indirect sau direct, deja, furnizează informaţiile despre persoanele care au depus plângeri împotriva persoanelor care le-au încălcat drepturile.”
Europa Liberă: Pe de altă parte, poate e vorba de un compromis, iar această înscriere protocolară care prevede schimb de informaţii tocmai e o decizie prin care se doreşte cooperarea?
Ion Manole: „În aceşti 22 de ani de aşa-zise tratative sau negocieri, discuţii la nivel politic pe subiectul respectiv, am tot obosit să auzim despre tot felul de compromisuri, or compromisurile pot fi făcute numai în mod legal, numai respectând buchia legii. Aceste compromisuri, indiferent cât de nobile ar fi intenţiile celor care le semnează sau discută, ele trebuie să aibă un temei juridic. În momentul în care aceste acorduri contravin legii, ele trebuie anulate, cel puţin trebuie lăsate fără a fi respectate pentru că pun în pericol viaţa şi sănătatea acestor oameni.”
Europa Liberă: E lucru ştiut că un regim care nu este controlat de multe ori e un regim cu care nu poţi comunica. Cum vedeţi Dvs implicarea autorităţilor de la Chişinău în soluţionarea cazurilor, dosarelor penale, intentate împotriva cetăţenilor din regiunea transnistreană?
Ion Manole: „Aici cred că trebuie să vorbim pe şleau, este vorba de lipsa unei viziuni foarte clare a Chişinăului faţă de situaţia de acolo. Nu o dată am menţionat că ar fi fost mult mai eficient dacă Chişinăul ar fi intervenit individual, pe fiecare caz. Numai examinând situaţia şi soarta fiecărei victime care s-a adresat cel puţin către Chişinău, doar aşa autorităţile puteau să îşi facă o imagine foarte clară despre situaţia reală, despre problemele reale de acolo şi despre posibilităţile de a ajuta aceste persoane, de a schimba situaţia sau de a opri anumite fenomene negative. Or, Chişinăul neglijând, ignorând, să se ocupe de astfel de probleme, nu a făcut nimic altceva decât să devină incompetent şi nu cunoaşte situaţia de acolo. Or, dacă nu cunoaşte situaţia, nu poate veni cu propuneri, nu poate analiza această situaţie şi nu poate veni cu recomandări sau soluţii pentru rezolvarea lor. De multe ori îmi pun întrebarea: Ce discută reprezentanţii politici? Ce poate discuta, spre exemplu, dl Carpov cu dna Ştanski? Or, o avem pe Ştanski care are controlul asupra acestui teritoriu, are susţinerea unui actor implicat în acest format „5+2”...”
Europa Liberă: Federaţia Rusă...
Ion Manole: „... exact, toată lumea o ştie, deci ce interes ar avea ea ca să rezolve problema transnistreană? Ea nu are niciun interes.”
Europa Liberă: Am să vă solicit opinia într-un alt subiect în care s-a implicat Asociaţia Promo Lex. Şcolile cu predare în grafia latină din regiunea transnistreană care ştim că au obţinut câştig de cauză la CEDO împotriva Federaţiei Ruse. Şi-a onorat Kremlinul obligaţia de a achita despăgubirile?
Ion Manole: „Este vorba de 170 de victime care au obţinut câştig de cauză în faţa Curţii Europene. Federaţia Rusă era de aşteptat să nu îşi respecte această obligaţie. Federaţia Rusă are foarte multe dosare, decizii împotriva sa pierdute de guvernul rus la Curtea Europeană, pe care nu le execută. Federaţia Rusă este, dacă nu greşesc, lider la acest capitol printre ţările condamnate la CEDO. Ne aşteptam la o astfel de situaţie. Se încearcă tergiversarea executării şi achitării acestor sume. Din punct de vedere juridic noi depunem eforturi, am depus demersuri, foarte multe cereri către Guvernul rus, primim întotdeauna răspunsuri diplomatice că: da, se examinează, însă la nivel practic încă nu se întâmplă nimic. De asemenea, deja am expediat în adresa Consiliului Europei aceste informaţii, sperăm că şi Comitetul de Miniştri la următoarea adunare va putea emite anumite recomandări sau anumite propuneri. Există această hotărâre şi Rusia vreau nu vrea ar trebui să o execute.”
Europa Liberă: Organizaţia Dvs este specializată pe apărarea drepturilor omului în regiunea transnistreană. La începutula cestui an, Republica Moldova a fost vizitată de Comisarul ONU pentru Drepturile Omului, dl Thomas Hammarberg. După ce a vizitat şi regiunea transnistreană, Domnia Sa a oferit anumite recomandări care vizau în special îmbunătăţirea situaţiei din penitenciare. Se ţine cont de îndrumările dlui Hammarberg?
Ion Manole: „Am impresia că acest raport al dlui Hammarberg este utilizat de către administraţia de la Tiraspol drept un intrument de propagandă prin care încearcă, pe de o parte, să justifice legalitatea lor şi constituirea lor ca stat la nivel local, pe de altă parte, din câte înţeleg eu, este vorba şi de o tentativă a Tiraspolului de a obţine mai mulţi bani de la donatorii internaţionali, de la partenerii Republicii Moldova pentru rezolvarea acestor probleme grave cu care se confruntă administraţile închisorilor. Problema nici nu se poate pune în discuţie pentru că, într-adevăr, este nevoie de reparaţii, oamenii care sunt acolo deţinuţi au drepturi garantate de către Convenţia Europeană, de către Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. E trist faptul că Guvernul de la Chişinău nu explică foarte clar comunităţii internaţionale esenţa acestei probleme. Noi nu dorim ca acestor oameni să li se asigure condiţii mai bune în situaţia în care aceştia nu au beneficiat de un proces echitabil. Atâta timp cât persoanele aflate în aceste închisori nu au beneficiat de acel proces echitabil de care v-am spus, consider că ei beneficiază şi de prezumţia nevinovăţiei. În această situaţie trebuie să luptăm pentru eliberarea lor sau judecarea dosarelor respective de către organele constituţionale, ca să vedem dacă persoana a săvârşit o anumită faptă sau nu.”