Reforma justiției și lupta împotriva corupției - două probe importante pentru integrarea europeană a Moldovei

Lupta cu corupţia şi reforma justiţiei sunt unele din probele pe care Republica Moldova trebuie să le depună în dosarul său european. Vor reuşi oare autorităţile de la Chişinău să accelereze această reformă juridică?

Recent Transparency International Moldova se arăta îngrijorată de reformarea sistemului judiciar şi a cerut reprezentanţilor tuturor ramurilor puterii să demonstreze voinţă în reformarea reală a sistemului judiciar, să susţină cadrele profesionale şi integre din acest domeniu, sporind credibilitatea şi imaginea acestuia.

De ce lipseşte această încredere în organele de drept? Am răspuns de la trecătorii întâlniţi ocazional pe străzile din oraşul Ungheni.

– „La televizor se transmite: am prins un „corupţioner” „700 de lei a luat, un învăţător”. Măi, măi, măi, ce corupţioner!!! Dar acei care iau cu milioanele ?”

– „Nivelul corupţiei, procentual, dacă ţinem cont de populaţie, cred că e cam jumătate.”

– „Конечно, это надо кончать! Как? Это должны сделать только, только власть. Должен быть строгий закон. И закон должен выполняться.”

La Ungheni

– „Absolut oriunde te-ai întoarce în Republica Moldova, e corupţie.”

– „Aceasta e o boală naţională. Ca să putem noi exclude problema aceasta, trebuie să angajăm miniştri din altă ţară.”

– „Există peste tot corupţie, peste tot. Aceştia cu poşetele mari, aceştia sunt cu corupţia mai mare, că cu peceţi, au legi. Dar pentru noi legea e egală cu zero.”

– „De la şefi e toată corupţia.”

– „E nedreptate în toate.”

– „Corupţia merge, cum n-ai da.”

– „Care iau banii cuiva şi-i pun la dânşii în buzunar, asta eu ştiu vă e corupţie.”

– „Cel care dă şi cel care ia, influenţează să fie sistemul aşa.”

– „Care dă e prost. Dapoi ce? E hâtru, dacă el dă?”

– „Dreptate nu a fost şi nici nu va fi. Eu socot că omul e ca animalul, dacă el dorâvaetsya do vlasti, ajunge la putere, se gândeşte pentru dânsul şi pentru rudele lui.”

– „Corupţia e mituirea oamenilor, se face ceva ilegal, adică sub mâna legii, numaidecât. E răspândită peste tot locul. Asta poate e o moştenire de la comunism, tot era aşa ceva. A luat amploare, trebuie să dăm mită, dacă trebuie să facem ceva.”

– „Da, dacă dai banul, se rezolvă mai repede, asta e corupţia.”

– „Dând mită, e uşor să rezolvi problemele, mult mai uşor.”

– „Коррупция? Воровство! У какой кормушке кто стоит, где поближе можно взять.”

– „Pentru că iau mită peste tot locul, de atâta credem că există. Da, e o obişnuinţă.”

– „Şi la noi în Moldova corupţia încă nu se va termina mulţi, mulţi ani la rând.”

– „Republica noastră este o ţărişoară micuţă. Când ai căta, aproape toţi sunt rude unul cu altul şi ştiţi, cumătrismul e prea... Şi cred că asta nu se va rezolva degrabă. Peştele de la cap se strică, dar nu trebuie de uitat că se mai curăţă şi de la coadă câteodată.”

– „Până nu intrăm în Europa, aici adevăr nu va fi. Când vom intra în Europa, îi vor impune să îndeplinească legile, să stârpească corupţia.”

***

Premierul Iurie Leancă regretă că reforma justiţiei, poliţiei, procuraturii şi combaterea corupţiei a bătut pasul pe loc. El a adăugat, într-un interviu cu Europa Liberă că, din acest motiv, Moldova are nevoie de un sprijin european şi mai mare.

Iurie Leancă: „Angajamentele noastre, în raport cu partenerii noştri europeni, sunt în interesul societăţii din Republica Moldova şi a fiecărui cetăţean. Să luptăm împotriva corupţiei, să facem aşa încât instituţiile statului să fie funcţionale şi să acţioneze în interesul statului, ca justiţia să fie una corectă şi să se judece după buchea legii şi nu în funcţie de mita care i se dă unui sau altui judecător, ca procuratura şi alte instituţii ale statului, la fel, să acţioneze în strictă conformitate cu legea. Pe acest motiv, de fapt, integrarea europeană este atât de importantă pentru noi, acest obiectiv, fiindcă ne ajută să modernizăm ţara, ne ajută să creăm un stat cu instituţii funcţionale în interesul cetăţeanului, ne ajută să creăm un stat unde vom avea nu doar drepturi economice, sociale, politice ş.a.m.d., dar statul va reuşi să creeze mecanisme de a asigura aceste drepturi cu resurse reale. Şi atunci vom avea şi pensii bune, şi salarii bune, şi lumea nu va mai emigra în afara Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Dar, la modul practic, impactul acestor reforme nu se face simţit sau, din contra, se mai fac auzite voci care spun că reformele se mimează.

Iurie Leancă: „Reformele, în cele mai multe domenii, nu au fost duse la un anumit sfârşit logic. Şi atunci, sigur, este mult mai greu să simţi efectele pozitive.

Europa Liberă: Totuşi lupta cu corupţia, lupta cu marea corupţie nu arată că cineva ajunge după gratii, chiar şi dacă se cunoaşte în societate că există nu numai peştişori, dar şi cineva mai cu pondere care e bănuit, a fost demonstrat că e corupt, dar puşcăria mai aşteaptă.

Iurie Leancă: „În ultimii, dacă nu mă înşel, 4-5 ani, niciun caz de corupţie nu s-a soldat cu o sentinţă a instanţei, prin care cel care era bănuit de respectivul flagel ar fi pedepsit cu întemniţarea. Ceea ce denotă sau că nu avem corupţie – ceea ce nu este adevărat – sau că nu este eficient sistemul. Trebuie să acţionăm, foarte prompt, şi problema e că nu doar guvernul are, în acest sens, responsabilităţi. Atunci când ne-am întâlnit cu conducerea justiţiei moldoveneşti, le-am spus că totuşi cea mai mare responsabilitate stă pe umerii lor şi ei trebuie să dea dovadă de înţelegere a responsabilităţii şi de capacitate de autosanare a corpului.”

Europa Liberă: Dar se pare că mulţi din sistem chiar se opun acestor reforme şi atunci este mult mai greu să aşteptaţi rezultatele.

Iurie Leancă: „Sigur ă există o rezistenţă. Lumea s-a obişnuit, lumea e mulţumită de starea de lucruri, nu toată, dar o anumită parte. Şi atunci, dacă situaţia îţi asigură un mare confort, ca să-i zic aşa, nu vor schimbări. Dar statul, pe de o parte, are anumite pârghii, are anumite instrumente, are anumite resurse din propriul buget, dar şi pus la dispoziţie de către partenerii noştri: 60 milioane de euro grant, nu împrumut, din partea Comisiei Europene, pentru reforma justiţiei. Deci eu nu vreau să mă euforizez, într-un fel, ştiu cât de dificil este, dar nu e o misiune imposibilă. Cer tuturor celor care ştiu că domeniile lor necesită aceste schimbări de mentalitate, în primul rând, de practici, fiindcă nimeni nu mi-a explicat de ce, după ce guvernul american, prin Ambasadă, a investit aici bani, în crearea unor softuri care permit distribuirea aliatorie a dosarelor, în instanţă, de ce nu se aplică acest soft?! Am auzit tot felul de explicaţii, îmi pare rău să zic, dar nu sunt pertinente. De ce, în cazul altor state, aşa ceva funcţionează, ceea ce reduce riscurile de corupţie, iar la noi nu poate fi aplicat acest principiu, extrem de important pentru a avea o justiţie corectă? Deci noi vom insista foarte mult. Avem un moment unic acum, Valentina, unic din punct de vedere al situaţiei, pe plan intern, dar unic şi din punct de vedere al situaţiei regionale. Există o simpatie din partea partenerilor europeni pentru acest obiectiv de integrare europeană. Dar noi trebuie să demonstrăm că această simpatie se bazează nu doar pe anumite situaţii de moment, pe o anumită conjunctură, ci pe faptul că promovăm politici orientate pe realizarea unor obiective foarte clare. Aţi văzut, de 4 ani încoace, toţi cei care ne vizitează, şi numărul este considerabil, ne spun, de fiecare dată, aceleaşi lucruri: să performăm justiţia, procuratura, poliţia, să luptăm împotriva corupţiei şi aşa mai departe. Înseamnă că nu s-a schimbat mare lucru, în ultimii ani, din păcate. Înseamnă că trebuie acum, încă o dată, să beneficiem de o susţinere constantă din partea europenilor. Avem nevoie de a-i convinge pe ei, dar, în primul rând, pe concetăţenii noştri că noi suntem capabili, într-adevăr, să schimbăm lucrurile.”

***

Despre vulnerabilitatea independenţei justiţiei în Moldova şi de ce este atât de complicat să fie asanat unul dintre cei mai importanţi piloni ai unei democraţii am discutat cu politicianul Nicolae Andronic, fost vicepreşedinte al Parlamentului, fost vicepremier în guvernul Sturza.

Nicolae Andronic: „Ceea ce s-a anunţat acum, că se face reformă, eu nu cred că aceasta ar putea fi o reformă amplă. Legislaţia Republicii Moldova trebuia adusă la nişte standarde europene, ca apoi să fie aplicate, să dăm, în primul rând, celor care lucrează în aceste instituţii mecanismele necesare. Iare, pe urmă, să vedem care corespund legislaţiei noi, să încercăm să le dăm salarii, pensii şi asigurări sociale. Spre regret, la etapa actuală s-a început cu totul invers. A fost formată o comisie. Credeau că această reformă generează o influenţă totală asupra justiţiei, dar nu s-au observat problemele care există. Când se vorbeşte despre reforma judiciară, despre implementarea acestei strategii adoptate, sterilă din start, şi acum m-am convins că era adoptată numai pentru a o arăta demnitarilor din Europa, care, cred, nu au intrat în esenţă că acolo nu era nimic concret şi toată discuţia despre reformă se reduce numai la ideea câţi bani ne mai trebuie şi câţi bani ne-ar mai da Uniunea Europeană pentru aceasta. Ori, au fost anunţate nişte cifre, că până acum s-au cheltuit 55 de milioane de lei pentru această reformă. Şi este foarte interesant pentru ce. De exemplu, pentru Consiliul Superior al Magistraturii au fost alocate 15 milioane de lei pentru a-şi construi o clădire nouă. De parcă noi nu ştim că Consiliul Superior al Magistraturii are altă problemă – el n-a devenit un organ de autoconducere a sistemului judiciar. Unii membri ai Consiliul Superior al Magistraturii, deschis, cer bani pentru promovarea judecătorilor. Şi nu cred că oferirea a 15 milioane de lei pentru construcţia clădirii va schimba mentalitatea sau deprinderile acestor membri ai CSM. El nu a devenit o oglindă, un principiu moral pentru toţi judecătorii. A doua problemă: iată, Procuratura Republicii Moldova a încasat pentru această reformă 6 milioane 738 mii de lei. Ori, noi putem să discutăm până la infinit dacă s-au cheltuit eficient sau nu aceşti bani, dar, până la urmă, vedem că Centrul de Armonizare a Legislaţiei a primit numai 1 milion 200 mii de lei pentru a face un rezumat. Reforma constă în nişte hotărâri adoptate de guvern, care sunt înaintate Parlamentului spre aprobare. Guvernul vine cu iniţiative? Nu, numai vorbeşte. Cu toată stima faţă de domnul prim-ministru, dar l-am auzit deunăzi cu o declaraţie că reformele nu prea merg în acest domeniu.”

Europa Liberă: Cu o declaraţie făcută Europei Libere...

Nicolae Andronic: „Da, Europei Libere. Şi vă mulţumesc că aţi abordat această temă. Dar aceasta nu schimbă nimic. Nu altcineva decât guvernul trebuie să vină cu iniţiative. Dacă noi vorbim despre reforme, atunci avem o situaţie concretă. Procuratura Generală a încasat 6 milioane, dar până acum nu a venit cu un proiect de lege de reformare a Procuraturii. Ştim că Procuratura este cel mai nevralgic punct al reformei judiciare. Procurorul general trebuia să meargă la deputaţi, inclusiv la cei din opoziţie, deoarece e nevoie de schimbat acest atavism din Constituţie, ce ţine de rolul Procuraturii, să se înţeleagă cu forţele politice. Şi aici cred că ar putea avea şi susţinerea opoziţiei, deoarece şi ei sunt cointeresaţi ca susţinătorii lor să îşi găsească dreptatea şi să nu fie batjocoriţi de procurori şi de sistemul judiciar. Să găsească un punct comun asupra viziunii unde pleacă Procuratura: la guvern ori la Consiliul Superior al Magistraturii?”

Europa Liberă: Dar unde ar fi bine să fie?

Nicolae Andronic: „Aceasta depinde de voinţa politică, de acceptarea unor sisteme clasice, care sunt în diferite ţări ale Europei şi, de exemplu, dacă s-ar duce în Consiliul Superior al Magistraturii, mă gândesc, acolo unde trebuie să ai experienţă, cum vor deveni magistraţi cei tineri, care au un an de lucru? Şi multe, multe alte alte întrebări. Dar acestea trebuiesc discutate, nu ceea ce am auzit eu, cum s-ar spune: muntele a născut un şoarece. Deunăzi, când noul procuror general a anunţat că viitorul procuror general va fi înaintat în funcţie de către Consiliul Procurorilor. Aceasta este o bătaie de joc faţă de cei care cunosc ceva în jurisprudenţă. Întâi, trebuia să se spună unde pleacă această Procuratură şi atunci, clar, că acest Consiliu Superior al Procurorilor dispare şi rămâne un organ, de exemplu, Consiliul Superior al Magistraturii. Ori, şi europenii spun că noi întârziem cu reforma de drept. La noi demnitarii declară că noi întârziem, banii vin, rezultate – nici un fel. Da, se mai cheltuie ceva pentru reparaţia unor clădiri, pentru întreţinerea Ministerului de Justiţie, 14 milioane pentru aparatul central cam nu ştiu de ce. Pentru mine, ca şi pentru orice cetăţean al Republicii Moldova, indice ce vorbeşte despre reforma judiciară ar trebui să fie proiectele de legi care reies din această strategie, prezentate în Parlament. La moment nu am văzut nimic. Chiar am văzut şi e o ruşine mare, când în raioane sunt puse nişte corturi, în care se spune că nu ajung lucrători ai poliţiei şi se încadrează în serviciu oameni care habar nu au de acest lucru şi se spune că în şase luni o să ne pregătească. Dacă aceasta a fost reformă numai să facem nişte bani pe schimbarea automobilelor, uniformei ş.a.m.d., noi prin aceasta deja am trecut.”

Europa Liberă: Domnule Nicolae Andronic, la acest microfon al Europei Libere, ambasadorul american William Moser spunea că nu ar şti ce să spună despre magistraţii moldoveni, însă cei americani sunt conştienţi de faptul că sunt angajaţii statului şi sunt obligaţi să servească interesul public. Judecătorii din America sunt foarte conştienţi că este de datoria lor să asigure un proces de judecată echitabil şi corect, astfel încât decizia luată să se bazeze, în primul rând, pe fapte. De ce în America se poate, dar în Republica Moldova nu?

Nicolae Andronic: „În confirmarea acestei teze a ambasadorului, eu vă aduc şi alt exemplu. Un judecător dintr-un stat american divorţa de soţie şi nimeni din colegii lui nu a vrut să examineze dosarul de divorţ. L-au trimis la examinare în statul vecin ca să nu fie învinuiţi că au fost părtaşi ori cu soţia, ori cu judecătorul, colegul lor. Aceasta este o mentalitate. Iată, pot să vă mai citez din datele care au fost publicate, pe primul loc, după finanţele care au fost distribuite, este sistemul judiciar. Da, trebuie să spune că, odată cu venirea preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, domnul Poalelungi, s-a schimbat foarte mult. Încercarea ca Curtea să revină la nişe principii de care era nevoie să se conducă, de a elabora recomandări pentru judecătorii, de a mai curăţi sistemul, dar aceasta este la fel cum ai arunca un om în mare, fără să îi dăm ajutor. Pentru aceasta, pentru autocurăţire şi autoconducere a judecătorului există alt organ – Consiliul Superior al Magistraturii. Toate organele acestea, mai ales, de autoadministrare judecătorească au fost formate după principii partinice. Să nu uităm de unde a venit şi actualul preşedinte al Republicii Moldova, care încearcă şi el să influenţeze. Şi încearcă şi cei de la guvern, şi cei de la Parlament. Şi judecătorii, cred, nu mai au când să mai ţină de principiile nepartinice şi de asigurare a aplicării uniforme a legislaţiei. Cu cât mai mulţi bani vor fi daţi de Uniunea Europeană, cu cât mai mulţi bani vor fi repartizaţi din bugetul de stat, cu atât mai puţin oamenii vor înţelege, dacă nu li se face dreptate, ce fel de reformă se produce în ţară şi nemulţumirea lor va fi şi mai mare.”

Europa Liberă: Dar şi acea constatare că bugetul judecătoriilor din Moldova este de 20 de ori mai mic faţă de cel mediu din ţările membre ale Consiliului Europei...

Nicolae Andronic: „Bine. Dar uitaţi-vă care este pensia cetăţeanului de la noi şi pensia cetăţeanului de acolo. Nu poţi să iei în parte, să rupi sistemul judecătoresc din sistemul bugetar al Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Dar, poate, şi judecătorii nu sunt protejaţi de presiunea politică nejustificată?

Nicolae Andronic: „Dar judecătorii au un mecanism acum: ei sunt întăriţi pe viaţă, sunt inamovibili ş.a.m.d. Adică, ei şi-au primit şi s-au asigurat cu instrumentele de inamovibilitate, dar cetăţeanul nu vede că el este independent. Aceasta este problema mare şi discrepanţa mare – cetăţenii, businessmaul nu simt asupra lor schimbările. În principiu, unui businessman sau cetăţean din Republica Moldova i-ar fi indiferent cine este preşedinte, i-ar fi indiferent cine este prim-ministru, i-ar fi indiferent cine este preşedintele Parlamentului, dacă el ar şti că se duce în judecată şi acolo îşi poate apăra drepturile. Iată atunci, când vom ajunge la o aşa situaţie, vom putea spune că reforma a avut loc. La noi, la moment, spre regret, este o încercare de a mulge şi de a smulge nişte bani din Uniunea Europeană pentru a acoperi nişte goluri bugetare. Trebuie să recunoaştem că salariile judecătorilor au fost mărite. Dar s-a schimbat calitatea lucrului? Nu s-a schimbat.”

Europa Liberă: Şi de ce nu s-a schimbat?

Nicolae Andronic: „Pentru că nu s-a schimbat mentalitatea, pentru că nu sunt nişte mecanisme care ar permite autocurăţirea dinăuntru a acestui sistem judiciar. Ori, în cadrul CSM, este şi o aşa subdiviziune, instituţia de examinare a plângerilor asupra judecătorilor, care, de fapt, ar trebui să facă recomandări dacă el este bun sau nu. Nimic. Tot ce a fost înaintat în acest Consiliu disciplinar a fost muşamalizat, deoarece în acest Consiliu stau nănaşii şi cumătrii judecătorilor. Când vine dosarul şi plângerea cetăţeanului sau a cuiva pe judecător, ca să-şi spună părerea, ca să poată fi examinat dosarul la Consiliul Superior al Magistraturii, ei îşi spală mâinile şi uită de toate. Adică, dacă să vorbim de judecată, cu toate că avem organe formate, avem bani repartizaţi, nu a început să lucreze acest organ de autoadministrare a sistemului judiciar. Şi dacă vine un politician sau un cetăţean spune ceva despre lucrul prost al acestor organe, atunci spune că noi ne implicăm în sistemul judiciar. Dar nu poţi să stai aşa, pur şi simplu, să te sectarizezi, ca să nu vezi că societatea este contra acestui sistem.”

Europa Liberă: Şi totuşi summit-ul Parteneriatului Estic de la Vilnius bate la uşă, lupta cu corupţia şi reforma justiţiei sunt unele din probele care Moldova trebuie să le depună în dosarul său european. Are Moldova cu ce să se laude?

Nicolae Andronic: „Doamnă Valentina, cunoaşteţi vreun proces ce ar fi pus la punct, cei care corup acest stat şi cei care îl prejudiciază?”

Europa Liberă: De ce nimeni nu ajunge după gratii, domnule Andronic?

Nicolae Andronic: „Nimeni nu ajunge deoarece această justiţie este aservită puterii şi reforma, care trebuia să se producă, trebuia să se constituie din depolitizarea şi autonomizarea sistemului judiciar, dar, pe de altă parte, ridicarea răspunderii în sânul acestui sistem judiciar. Ori, nu o să ne înţeleagă niciodată cetăţenii, cu această reformă judiciară, dacă toată ziua la televizor, la radio se aduc mii de exemple că s-a furat, nu pur şi simplu o geantă cu grâu de la un depozit, s-a furat ceea, s-a furat altceva şi nimeni, nu mai ajunge în judecată. Se „uită”. Dar în campanii electorale, în loc să vorbim despre pensii, salarii, defalcării în buget, despre defalcările în sănătate, noi iarăşi ajunge că vorbim despre glotonim, etnonim, vorbim despre „am furat”, „n-am furat”. Populaţia nu vrea să intre în esenţa acestor reforme, populaţia vrea să le simtă. Şi când ajunge vremea să aleagă, îi alege tot pe acei care, pur şi simplu promit ceva, dar nu pot să vină să facă o reformă concretă.”

Europa Liberă: Dar această armată a magistraţilor are mustrări de conştiinţă că, uite, atâtea dosare ar fi ajuns în instanţe şi nu există niciun vinovat pentru marea corupţie?

Nicolae Andronic: „Nu poţi să intri în sufletul lor ca să ştii dacă au vreo mustrare. Dar cred că guvernul Leancă ar putea găsi voinţa.”

Europa Liberă: În ce constă voinţa politică?

Nicolae Andronic: „Această voinţă constă în faptul că guvernul trebuie să prezinte în Parlament proiectele de legi. Da, treaba Parlamentului. Dar eu vreau să cred că domnul Leancă este bine dispus şi o să cred aceasta, atunci când o să văd în Parlament mai multe proiecte de legi.”

Europa Liberă: Dar sunt rezerve la capitolul eficienţa justiţiei în Republica Moldova, din moment ce aşa şi nu mai cunoaştem adevărul despre 7 aprilie 2009, adevărul despre cazul de la Pădurea Domnească, adevărul despre încă atâtea multe alte dosare?

Nicolae Andronic: „Aceste lucruri stau nu numai pe obrazul justiţiei, dar şi pe obrazul politicienilor.”

Europa Liberă: Deci nota pe care o daţi activităţii organelor de drept?

Nicolae Andronic: „Nu pot să spun. Eu nu pun note organelor de drept. Guvernanţii trebuie să impună, prin mecanismele care le sunt date de Constituţie, prin proiecte de legi, prin modificarea legilor, nişte reguli mai clare de lucru a acestor judecători.”

Europa Liberă: Şi dacă din interior sistemul se opune?

Nicolae Andronic: „Cum credeţi, în ’94 era uşor?”

Europa Liberă: Dar au trecut 20 de ani?

Nicolae Andronic: „Cine s-a mai gândit atunci că poate fi vreodată un proces contradictoriu, când şi avocatul are aceleaşi drepturi cu procurorul? Dar eu, omul care am fost procuror, şi am introdus acest principiu, trei ani în urmă, când aveam trei dosare penale deschise şi mergeam în judecată, am înţeles că până astăzi judecătorul este la cheremul procurorului. El se uită în gura procurorului şi crede că avocatul care mă apără şi mă reprezintă, şi eu tot, trebuie să-l vînd şi să-l apăr pe procuror, cu toate tâmpeniile pe care le spune procurorul. Iată care este situaţia reală. Când aceşti procurori vor fi puşi în nişte condiţii conform legislaţiei despre care am vorbit eu, că ei nu sunt mai presus decât judecătorii şi nu le pot încurca să fie, de exemplu, numiţi pe viaţă sau altceva, atunci ei vor fi independenţi. Ori, sistemele din Uniunea Sovietică de influenţă a procurorilor asupra judecătorilor, a politicienilor asupra judecătorilor şi această loialitate a judecătorilor faţă de politicieni că, poate, vreodată, vor nimeri a rămas până acum şi de aceea aceasta poate fi schimbată numai prin legislaţia care ar spune „nu” sistemului vechi.”