În Belgia, proprietarii de locuințe nu plătesc impozite pe veniturile rezultate din închirieri.
Belgia, țara suprarealismului, regat egalitar baroc și mic-burghez axat pe principiul proprietății, a ținut întotdeauna să păstreze un echilibru între drepturile proprietarilor și cele ale locatarilor. Așa se face că în Belgia proprietarii de locuințe nu plătesc impozite pe veniturile rezultate din inchirieri.
In schimb, chiriașii sînt la rândul lor protejați și nu pot fi, de pildă, supuși expulzării decât începând de la a treia chirie neplătită și în niciun caz în timpul iernii, altfel zis între lunile noiembrie si martie în Bruxelles (decembrie și martie în Valonia).
Situație la prima vedere echilibrată, însă asta a dus la apariția unei întregi categorii de escroci specializați în ceea ce în franceză se numește grivèlerie… o formă de escrocherie prin profitarea de încrederea celorlalți. Statul cu chirie, sau la hotel, fără a plăti, de pildă… sau mersul la un restaurant scump pentru a anunța - aproape triumfător în final - că buzunarele îți sînt goale și a propune în schimb să faci vesela.
La fel e cu chiriile și cu dificultatea de a expulza un chiriaș rău platnic, sau aflat într-o situație neprevăzută de lege. Astfel, în orășelul belgian Marchienne-sur-Pont, un tată și-a ucis fiul. Fiind tatăl mortului, asasinul i-a moștenit și contractul de închiriere a apartamentului. Omul refuză însă să plătească chirie, iar în același timp riscă să fie condamnat la… închisoare pe viață. Nu a plătit nicio chirie din aprilie, dar nu vrea să pună capăt contractului.
E vorba de Goran Ibraimovici, aparent de origine rom din Bosnia, care, beat, și-a omorât cu o halteră fiul adolescent culturist, Martin, pe când acesta dormea, de asemenea beat… Chiria neplătită urcă deja la 4000 euro… dar omul pretinde că nu poate plăti, deoarece statul îl ține închis. In același timp, refuză să pună capăt contractului pentru acea cameră în care nu locuiește, dar din care nu poate fi expulzat... O situație neprevăzută de lege.
Justiția belgiană a început însă să devină, treptat, din ce in ce mai intolerantă cu acest mod - aparent minor - de delincvență: grivèlerie. Sigur, nu e vorba de a pedepsi sever dacă lucrul se întâmplă o dată. Patronii de hoteluri și restaurante sînt însă din ce în ce mai exasperați de imposibilitatea legală de a se debarasa de escrocii profitori, sau de a își recupera sumele datorate de unii care fac asta în serie.
Interpretarea care se profilează este că e în mod limpede un delict penal, în măsura în care e vorba de un abuz de incredere și de încălcare a unui cod social. Această grivèlerie e de altfel foarte nocivă deoarece dăunează bunei funcționări a țesutului social.
O delincvență care rămâne însă greu de catalogat. Cazul tatălui asasin ce nu poate fi dat afară dintr-un apartament in care nu locuiește este un exemplu extrem.