Gastarbeiterii nu au putut stabili de comun acord care din patriile lor noi e locul perfect pentru o viaţă de om, dar au constatat la unison că Grecia, Italia şi Rusia sînt ţări mai primitoare decît Moldova.
Am fost de Paşti într-un sat pitoresc din centrul Moldovei. Şi am avut ocazia să discut cu trei gastarbeiteri moldoveni reveniţi acasă de sărbători. Primul muncea în Italia, al doilea în Grecia şi al treilea în Federaţia Rusă.
Ne-a invitat „grecul” în ograda lui, aducîndu-ne la masă un cozonac, o farfurie cu sarmale şi un vin alb foarte gustos. Şi am vorbit cu însufleţire despre ţările în care lucrează oamenii.
Omuleanul care monta ferestre şi uşi termopan în Italia ne-a mărturisit că e foarte fericit de alegerea pe care a făcut-o. Reieşea din spusele sale că Italia îi oferă un salariu frumos, că legile sunt respectate acolo, că clima Italiei e încîntătoare.
„A fost cineva dintre voi în Sardinia?”
Nu fusese nimeni şi muncitorul din Italia ne-a privit cu multă compasiune.
Omul care lucra pe post de şofer în Grecia ne-a vorbit cu mare satisfacţie despre ţara lui Socrate. Rezulta din vorbele lui că Grecia are o climă şi mai prielnică decît Italia, că în ciuda crizei economice se pot cîştiga bani buni acolo, că există posibilitatea de a obţine tot felul de chilipiruri.
Şi cetăţeanul care construia case în Federaţia Rusă ne-a vorbit cu plăcere despre soarta lui. Reieşea din cele spuse de el că în Rusia se poate cîştiga bani frumoşi, că el nu are nevoie de vize şi că, spre deosebire de ceilalţi doi, nu trebuie să piardă timp cu învăţarea limbii, căci rusa o ştie de mic copil.
La un moment dat, i-am întrebat, în calitatea mea de ziarist, ce cred ei despre Moldova, i-am întrebat dacă vor să se întoarcă în patrie şi să lase ţările mirifice în care îşi făuresc acum viitorul.
Îmi este jenă să reproduc ce mi-au spus interlocutorii. Tustrei, ca la comandă, au început să facă cu ou şi cu oţet patria, dar mai cu seamă pe guvernanţii care s-au perindat la putere de la 1991 încoace. Cei trei gastarbeiteri ar vrea în principiu să revină în Moldova, dar numai cu condiţia că vor primi aici salariile din Italia, Grecia şi Rusia. Şi cum cei trei presupun că în Moldova asemenea salarii nu vor exista în următorii zece ani, ei pur şi simplu nu vor să se întoarcă.
„Vatra doinelor străbune”, vorba cîntecului, îi lasă reci pe aceşti soli ai Moldovei, iar revenirea e posibilă numai în caz de forţă majoră. Gastarbeiterii nu au putut stabili de comun acord care din patriile lor noi e locul perfect pentru o viaţă de om, dar au constatat la unison că Grecia, Italia şi Rusia sînt ţări mai primitoare decît Moldova. O constatare tristă pe care eu, în ciuda elocinţei de filolog, nu am reuşit s-o combat…