In toamna trecută, când a devenit limpede că Ucraina lui Ianukovici nu va semna acordurile de asociere cu UE, liderii europeni au decis rapid o serie de măsuri în favoare Moldovei (și intr-o mai mică măsură și a Georgiei). Atunci s-a hotărât ridicarea obligativității vizei și semnarea rapidă a Acordului de asociere cu Moldova (ceea ce s-a întâmplat vineri, 27 iunie, alături de Georgia și Ucraina), dar și, ca o măsură la fel de concretă ca și suprimarea vizei, eliminarea oricăror restricții la exporturile de vin din Moldova.
Pînă recent, cantitatea de vinuri moldovenești pe piața europeană era limitată la câteva sute de mii de hectolitri. Deciziile comerciale ale producătorilor de vinuri din republica Moldova trebuiau să ia în considerare această limitare și, în consecință, să caute și alte piețe, precum cea rusă, care putea fi blocată în funcție de capriciile politice. Acum, strategia comercială a producătorilor de vinuri din Republica Moldova a integrat deja faptul că vinurile moldovenești, la fel ca orice alt vin european, pot avea acces pe piața UE, fără limite. Acțiunile de promovare comercială, de negociere, de contracte, pot acum să țină cont de asta.
Așteptările producătorilor moldoveni au fost, desigur, foarte foarte mari la auzul știrii. In realitate, ceea ce i se oferă Moldovei este doar simpla posibilitate de a vinde neîngrădit. Europa nu face însă nimic pentru a stimula importurile moldovene de vinuri. Totul depinde de strategia producătorilor și distributorilor moldoveni. Ei trebuie să-și găsească canalele de distribuire, ei trebuie să fixeze prețurile, ei trebuie să asigure transportul, sau să găsească intermediarii care să asigure transportul.
Vinurile moldovenești ar putea de altfel cu mare greutate să rivalizeze cu vinurile franceze, italiene sau spaniole. Piața acestora este tradițională în Europa, gusturile cumpărătorilor sînt deja rodate.
Apoi, exportatorii moldoveni au comis inițial eroarea de a-și supraevalua vinurile, de a căuta să obțină un preț cât mai mare pe unitate vândută. Abia acum, cu noile perspective si cu ridicare opreliștilor, moldovenii pot căuta să implementeze o strategie pe termen lung a exporturilor în Europa.
Prețurile nu sînt însă lucruri care se decid la nivel politic. La nivel politic s-a decis doar anularea limitărilor, gest încărcat de valențe politice, într-un moment în care Moscova tocmai blocase importurile de vin din Republica Moldova, iar Rusia era în acel moment —iar tehnic a rămas și acum, în așteptarea prospectării piețelor europene— principala piață de desfacere pentru vinurile moldovenești.
-------------
Efectele deschiderii, în urmă cu jumătate de an, a pieţei europene pentru vinurile moldoveneşti sunt deocamdată extrem de mici ca să fi reuşit să combată dauna pricinuită de embargoul rusesc producătorilor de vinuri, orientaţi mai mult spre piaţa rusă pe care nu mai pot exporta din cauza restricţiilor impuse de autorităţile sanitare ruse pe fondalul apropierii Moldovei de UE. Vice-ministrul agriculturii şi industriei alimentare, Gheorghe Gaberi, ne-a explicat într-un interviu cauzele acestei situaţii:
Gheorghe Gaberi: „Aşteptăm în toamna anului curent cele mai serioase probleme anume în acest sector. Ele ţin nu numai de embargoul din piaţa rusă. Dar s-a stopat exportul la nişte vinuri care nu se consumă pe alte pieţe. Ele au fost produse special pentru consumatorul rus care preferă vinurile demi-dulci, demi-seci, vinuri de alte categorii care nu se consumă în Europa. De aceea, pentru a ne reorienta, înseamnă mai mult decât a desemna un punct geografic, ci a ne orienta spre a fabrica vinuri care se consumă pe pieţele respectivă. A deschide piaţă încă un înseamnă a o valorifica.”
Europa Liberă: Deci, nu putem spune că avem o alternativă reală pentru închiderea pieţei ruse?
Gheorghe Gaberi: „Eu pot doar să spun că noi prea mult dezvoltăm pesimismul. Nu trebuie să ne dedăm aşteptărilor. Se cer acţiuni: de exemplu cooperarea în domeniul viti-vinicol la noi lasă mult de dorit. Noi am studiat pe parcursul ultimilor trei luni experienţa Austriei care are 45 de mii de ha. de viţă de vie, iar suprafaţa medie a unui producător nu depăşeşte 2,2 ha. Nu există nici un viticultor sau vinificator care nu este cooperat. Exact aşa nu demult am văzut în Argentina, unde o cooperativă spre exemplu produce şi vinde 360 de milioane de sticle de vinuri. Lipsa de cooperare nu duce doar la incapacitate de a penetra pieţe. La noi şi costul de producere este foarte mare pentru că fiecare producător vrea să aibă întreg ciclul, cu toate tehnologiile care sunt foarte costisitoare. ”
Europa Liberă: Totuşi, rezultatul poate fi văzut în cifre. Ce am exportat până acum în UE?
Gheorghe Gaberi: „În cifre, fireşte există creşteri. Doar că noi nu putem să compensăm deocamdată ceea ce exportam în Federaţia Rusă. Şi nu doar, pentru că volumele de vânzări un căzut şi în Belarus, Kazahstan, foarte problematică este şi piaţa Ucrainei care anul trecut a ocupat poziţia trei, iar acum exporturile merg lent nu numai pentru că nu sunt cumpărători, ci problemei achitărilor. Producătorii noştri nu prea cu mare dorinţă merg pe piaţa Ucrainei, dar eu foarte mult sper că odată cu stabilizarea acestei ţări, vom putea să revenim la volumele pe care le-am avut sau chiar să le creştem.”
Europa Liberă: Piaţa europeană este totuşi un vis deocamdată?
Gheorghe Gaberi: „Dacă urmărim de unde am pornit şi unde suntem nu este o piaţă de vis. Dacă luăm Polonia, de exemplu: în fiecare an se dublează volumele. Acum avem peste 25 de exportatori de vinuri din republica Moldova spre Polonia, iar volumul de export în primele luni ale anului sunt din nou duble faţă de perioada similară a anului trecut. Dar trebuie să ştim că vinul este un produs specific, fiecare consumator are preferinţe, care se formează atunci când îl bea. Deci, până nu venim, până nu-l vom promova, nu vom avea consumatori. Dat totuşi situaţia nu este atât de pesimistă. Polonia, România, Cehia, Slovacia - peste tot este export în creştere. Trebuie să mai lucrăm pe piaţa Germaniei care este cel mai mare importator şi consumator de vinuri din Europa. Trebuie să producem vinuri care sunt solicitate de consumatorii din aceste ţări, să asigurăm calitatea şi siguranţa acestor vinuri şi să ne facem calcule contabile, astfel încât să ajun gem la preţuri care să ne permită să le vindem acolo.”
Europa Liberă: Exemplul vinului arată totuşi că Moldova poate intra pe piaţa UE sau mai degrabă că nu?
Gheorghe Gaberi: „Noi putem intra. Produsele alimentare sunt în deficit. Plec acum la birou să răspund la o companie din Italia care este interesată să cumpere fructe uscate şi nuci. Mi-am lăsat calculatorul deschis ca să le răspund. Noi în piaţa UE să revitalizăm unele sectoare ale economiei. Lucrăm acum de exemplu să revitalizăm sectorul de producere a uleiurilor etero-oleaginoase –un domeniu care în trecut aducea bani Republicii Moldova cam cât vinul. Acum – zero. Produsul este solicitat, cotat pe piaţa UE. În august vom avea producătorii din Franţa care sunt interesaţi să ne ajute şi împreună cu ei să revenim la această producţie care este foarte valoroasă, nu necesită irigare. Sunt mai multe aspecte care ne vor permite să sporim volumele de export în UE. Dar trebuie să ne conformăm. Când vezi o piaţă, trebuie să determini ţintele – cu ce putem veni în UE.”