Este posibil ca adolescența multora din cei care au azi peste 50 de ani să fi fost marcată masiv de cântecele lui Leonard Cohen, mai ales adolescența acelora care erau la prima lor dragoste neîmpărtășită.
Cântecele din primele albume ale lui Cohen au ceva din tristețea iremediabilă a despărțirii de o femeie pe care o iubești fără leac.
S-a născut în 1934 la Montreal, Canada, într-o familie de evrei din clasa de mijloc, cu rădăcini în Lituania și Polonia.
Face parte din acea tagmă rară a poeților care-și cântă propriile versuri. Mai fac parte din tagma asta Bob Dylan, Georges Brassins, Jim Morrison, Vladimir Vîsoțki și Bulat Okudjava, între mulți alții.
O bună bucată de vreme a fost călugăr budist, și probabil asta l-a învățat că e posibil ca doar umorul să te poată trage înapoi atunci când ești pe cale să faci cu bună știință un pas în abis.
A scris roman, poezie și muzică, iar textele cântecelor sale sale sînt studiate în marile universități ale lumii.
Luni, 22 septembrie 2014, la o zi după ce a împlinit 80 de ani, și-a lansat al 13-lea album, „Popular Problems”.
Întrebat recent de revista „Rolling Stone” dacă atitudinea lui față de a compune muzică s-a schimbat de-a lungul deceniilor, Leonard Cohen a răspuns: „N-am avut niciodată o atitudine. Am fost tot timpul ca un urs la un fagure cu miere, încercând să obțin ceva fără să fiu înțepat.”