Personalitate extrem de populară a muzicii clasice, mezzosoprana italiană Cecilia Bartoli și-a lansat recent ultimul proiect, un compact-disc intitulat simplu „St. Petersburg”. Explicația titlului este și ea simplă, cele 11 piese ale programului sînt toate extrase din fondul de arhivă rus „Colecția de opere lirice italiene din secolul al XVIII-lea”, aflat în păstrare în arhivele celebrei instituții culturale petersburgheze „Mariinsky Teatr” și sub autoritatea directorului ei, dirijorul Valeri Gergiev.
Ca întotdeuna începînd din 1999, cînd și-a lansat discul cu arii inedite de Vivaldi, Cecilia Bartoli și casa de discuri Decca au întreprins o campanie intensă de promovare a proiectului, materializată prin zeci de interviuri și de concerte în principalele capitale și centre muzicale europene. La fel ca în trecut, Cecilia Bartoli a insistat în declarațiile ei pe caracterul proiectului, ce ar fi cu totul original. Într-o măsură, proiectul poate fi caracterizat astfel, deoarece ariile a cinci din cei șase compozitori selectați au fost pînă acum cu totul necunoscute.
Originalitatea proiectului este însă doar parțială deoarece aportul personalităților culturale italiene la viața muzicală a St. Petersburgului și de la curtea țarilor, nu este, evident, o „descoperire” a Ceciliei Bartoli. În 2003, cu ocazia aniversării tricentenarului nașterii orașului sub Petru cel Mare, la St. Petersburg - și apoi în Italia, la Roma, chiar – o mare
Statuia lui Giacomo Quarenghi în Piața Manejului la St. Petersburg
expoziție, „St. Petersburg și Italia între 1750 și 1850”, a pus amplu în valoare, între altele, legătura dintre muzică și artele vizuale, faptul că arhitecți italieni ca Giacomo Quarenghi și Carlo Rossi au fost cei care au clădit, pentru a adăposti trupele muzicale invitate de țari, teatrele Ermitaj și Alexandrinski, iar Bartolomeo Rastrelli marea sală de recepții a palatului Stroganov, în care a fost cîntată pentru prima oară în Rusia, în onoarea împărătesei Elisabeta, capodopera lui Pergolesi, Stabat Mater.
La aniversarea din 2003 era semnalat și rolul unor muzicieni, cum au fost frații din Padova, Domenico, violonist, și Giuseppe d’Oglio, organist, în importul picturii italiene, a tablourilor lui Tiepolo în mod special. Și, tot atunci, era pusă în evidență impresionanta activitate a unor scenografi italieni, între care Pietro Gonzaga, invitat de arhitectul Quarenghi, care, în decurs de opt ani, a desenat decorurile a 36 de opere, 23 de balete și alte zece spectacole teatrale la St. Petersburg.
Livretul discului Ceciliei Bartoli nu pomenește nimic despre aceste cercetări anterioare și nici despre lucrările mai recente de istorie a muzicii ruse în epoca barocă, între care două cel puțin - „Muzica rusă în secolul al XVIII-lea” (Ashgate, 2006) de Marina Ritzarev și „Fascinația operei ruse: Țarina de la stat la scenă” (Oxford, 2011) de Ina Narodițkaia – i-au fost surse de „inspirație”, probabil, pentru proiect.
Programul ultimului CD al Ceciliei Bartoli
Ceea ce răzbate din interviurile Ceciliei Bartoli este însă că accesul la arhivele ruse nu a fost ușor. Proiectul ei avea în subsidiar ideea de a omagia interesul pentru muzică a trei împărătese – Ana, Elisabeta și Ecaterina a II-a. Or, la Moscova, în ultimii ani, propaganda a fost ocupată cu cultul… țarului, nu al țarinelor, în persoana președintelui Putin. Cecilia Bartoli a avut nevoie în consecință de intervenția apropiatului „țarului”, dirijorul Valeri Gergiev pentru a i se deschide porțile bibliotecii, iar prețul imediat pare să fi fost un concert dat la Mariinski în 2012. Mezzosoprana mai spune, undeva, că soarta proiectului, a discului, a fost decisă abia în timpul Olimpiadei de la Soci, ceea ce poate părea surprinzător.
Misterul a fost cumva dezlegat luna trecută, după concertele de promovare a discului la Paris, cel dintîi pentru o audiență elegantă, în
O invitație la concert (Foto: Elena and Gennady Timchenko Foundation)
ambianța Palatului de la Versailles, al doilea, pentru melomanii parizieni, dat la Théâtre de Champs-Elysées. O știre apărută pe site-ul unuia din miliardarii petrolului apropiați de Vladimir Putin a dezvăluit că discul și concertele Ceciliei Bartoli sînt sponsorizate de „Fundația de Caritate Elena și Ghenadi Timcenko”. Concertul din Paris a fost inaugurat cu un discurs al președintei Fundației, cu o pledoarie pro-domo în care a spus, între altele : „Cred că în momente dificile cum sînt cele actuale, nu ar trebui să oprim clădirea legăturilor dintre cultura rusă și europeană. Trăim într-o aceeași arie culturală. Este important să trecem peste obstacole și să o menținem intactă”.
Miliardarul Ghenadi Timcenko la Forumul Internațional Economic St. Petersburg 2014 (SPIEF 2014)
La concertul parizian urma să asiste și președintele companiei petroliere franceze Total, care a evitat însă, aparent în ultima clipă, o apariție publică în compania Elenei Timcenko. Problema este că, susținător al lui Vladimir Putin, Ghenadi Timcenko a fost unul dintre primii moguli vizați și afectați de sancțiunile americane după intervenția rusă în Ucraina și anexarea Crimeei…
Iar postura în care s-a pus Cecilia Bartoli, conștient sau doar folosită, finanțată de cercul din jurul „țarului” nu este cea mai fericită. Întrebată într-un interviu pentru „New York Times”, dacă este conștientă că discul e lansat într-un moment de răcire a relațiilor dintre Rusia și Occident, Bartoli se eschiva de la un răspuns clar, spunînd că ar fi… „fericită că proiectul iese pe piață acum, fiindcă este un mesaj de pace și toleranță…”