Ministerul Educației a publicat pe internet o bază de date despre instituțiile de învățământ, ușurând accesul publicului la informații despre performanțele fiecărei școli. Pentru prima dată, părinții vor putea vedea online ce buget are școala, câți bani se cheltuie pe cap de copil sau ce rezultate au copii. Câte de relevante sunt aceste informații și ce urmărește ministerul?
Nina Sorici, locuitoare a Chişinăului şi mamă a doi liceeni, spune că este total descumpănită după ce a aflat, consultând site-ul ministerului, anumite informaţii despre instituţia în care învaţă copii ei:
„Liceul acesta avea ceva ani în urmă o reputaţie foarte bună – era considerat unul din cele mai puternice. Acum mă uit la reuşită şi sunt total dezamăgită.”
Este vorba despre liceul Mihai Viteazul din Chişinău, despre care din fişa de pe site-ul ministerial se poate vedea că la ultima sesiune de bacalaureat, doar 70 la sută din absolvenţi au promovat matematica, de exemplu, iar nota medie pe care au obţinut-o e 5,5. La Mircea Eliade, la acelaşi examen, rata de promovare a fost de sută la sută, iar media notelor – 8, arată acelaşi soft al Ministerului educaţiei. Nina Sorici spune că aşteaptă demult momentul în care să poată face astfel de comparaţii şi constată cu bucurie că a aflat aceste informaţii suficient de devreme ca să poată lua anumite decizii:
„Noi achităm şi chiria cărţilor, nemaivorbind de rechizite, reparaţie etc… Nu există nici o facilitate pentru copii care au victorii la olimpiade… Şi când mai văd şi suma aceasta imensă care este cheltuită de la buget , îmi vine să râd – îmi dau seama că suntem pur şi simplu storşi de bani. Şi îmi dau seama că trebuie să schimbăm liceul.”
Igor Grosu, vice-ministru în exerciţiu al educaţiei, spune că anume astfel de reacţii din partea părinţilor a aşteptat ministerul atunci când a iniţiat elaborarea acestui sistem. Dacă vor fi astfel de reacţii, va exista presiune, dacă va exista presiune, va exista şi schimbare, explică demnitarul de la Ministerul Educaţiei:
„Fişa este bună pentru că e un indicator de calitate pentru părinţi. Iar părinţii în ziua de astăzi nu mai pun pe primul loc accesul la educaţiei. Ei pun tot mai mult accent pe calitate. Iar fiţa le va arăta unde este calitate.”
Un alt obiectiv urmărit e o mai bună gestionare a fondurilor bugetare destinate şcolilor, mai spune Igor Grosu. Dacă iei, la întâmplare, un liceu din Nisporeni, de exemplu „Boris Cazacu”, poţi constatat că cheltuiala pentru un copil în 2013 a fost de puţin peste 7 mii de lei. Alte instituţii apar în sistem cu o cheltuială de 11 mii de lei per elev. Este primul indiciu, spune Igor Grosu, că în cele din urmă există risipă. Iar consiliile locale vor fi nevoite să adauge fonduri ca să le întreţină, dacă nu vor să se gândească cum să restructureze reţeaua de şcoli ca să optimizeze cheltuielile.
„Să luăm de exemplu raionul Soroca. Acolo nu a existat voinţă politică ca să fie realizată reforma. Şi acest raion s-a trezit la sfârşit de an cu un deficit de 8 mln. de lei – deci nu vor avea din ce plăti salarii, alte lucruri. Din fişă toate aceste lucruri se văd. Şi atunci nu poţi să-i spui celui din raionul care face reformă că eu va trebui, ca stat, să dau mai mult în celălalt raion pentru că ei acolo au deficit bugetar pentru că nu fac reforme. Sper că forţa exemplului, plus instrumentul motivaţional - toate resursele pe care le avem şi o să le mai avem în sistem o să le aducem acolo unde lumea vrea reforme – şi aşa vom mişca lucrurile.”
Ministerul Educaţiei desfăşoară de mai mulţi ani o dificilă reformă bazată pe optimizarea reţelei şcolare, dar cum deciziile de închidere a unor instituţii şi extindere a altora, ce şi-au demonstrat performanţa, sunt de competenţa administraţiilor locale, s-a ajuns în situaţia în care în unele raioane reforma a mers, iar în altele - a trenat. Sistemul online identifică clar aceste situaţii, arătând care sunt instituţiile ce „înghit” cele mai multe resurse bugetare. Aşa că se mizează pe efectul presiunii populare şi în această chestiune.