Pentru mulţi cetăţeni, ale căror drepturi au fost încălcate, urmare a confiscării abuzive de afaceri sau a penitenţei neîntemeiate, calea de revendicare a drepturilor şi mai cu seamă a proprietăţilor pierdute este foarte anevoioasă. Dovadă sunt numeroasele reclamaţii către organizaţiile neguvernamentale pentru apărarea drepturilor omului, instituţiile publice, dar şi cele depuse, mai ales cele acceptate, la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. În timp ce oamenii care ajung în contact cu justiţia spun că dosarele lor circulă cu anii prin instanţe, reprezentanţii oamenilor legii se tânguiesc din cauza numărului mare de dosare pe care trebuie sa le examineze, precum şi pe condiţiile proaste de muncă. De cealaltă parte, apărătorii drepturilor omului dau vina pe corupţia şi birocrația din mai multe instituţii ale statului, pe procedurile greoaie, dar şi pe lipsa de profesionalism al celor care trebuie să repună cetăţenii în drepturi.
Anastasia Savvides din Ialoveni ştie nu din auzite cum e să încerci pe căi legale să fii repus în drepturi în Republica Moldova. Un milion de euro – atâta costa afacerea lor în construcţii, preluată în timp ce soțul ei, omul de afaceri cipriot George Savvides, a fost ţinut în arest. Chiar dacă într-un final instanţa a constatat că arestul a fost neîntemeiat, familia nu a mai putut recupera nimic din bunurile pierdute. În unele cazuri procurorii nu au vrut să iniţieze proceduri, iar în alte cazuri au tărăgănat până a expirat termenul de prescripţie, ne spune Anastasia:
„Niciodată nu ne-am gândit că putem să ajungem în aşa situaţie. Soţul meu, atunci când a depistat contracte fictive şi persoane care nu lucrau, dar cineva ridica bani pentru ei, a mers la Poliţie, cu speranţa că o să-l ajute, dar a fost el arestat, învinuit pe nedrept. Chiar de faţă cu noi, când am mers pentru nişte detalii, anchetatorul a sunat şi i s-a precizat că dosarul a fost luat la controlul ministrului de atunci Papuc”.
Avocatul Vitalie Nagacevschi, care de mai mulţi ani susţine cauzele cetăţenilor la CEDO, spune că drumul unui om către dreptate prin organele de drept este destul de anevoios. De multe ori şi pentru avocaţi este dificil să susţină cauzele celor pe care îi apără, pentru că, afirmă Nagacevschi, le este îngrădit accesul la materialele din dosare, iar unii procurori şi ofiţeri de urmărire penală lasă impresia că lucrează împotriva celui căruia i s-au încălcat drepturile:
„Dacă reprezint o persoană într-un dosar penal mă strădui să nu dau nici un fel de declaraţii şi nici clientul meu să nu dea declaraţii. Începem lucrul şi deja după ce fac cunoştinţă cu materialele dosarului, deoarece dacă eu sunt activ în cadru dosarului neştiind ce este în dosarul clientului meu, ulterior pot să mă aştept la aceea că procurorul sau ofițerul de urmărire penală să facă totul ca proba prezentată de mine să se piardă din dosarul cela sau caută contraargumente şi mie îmi vine greu să lucrez”
În disperarea lor, pentru că nu văd capătul proceselor în care au intrat, oamenii uneori cad pradă funcţionarilor corupţi care le cer bani, pentru a urgenta sau finaliza procesul, sau ei înşişi caută să dea mită ca să soluţioneze mai repede cazul, ne spune experta Mariana Calughin:
„Procesul de revendicare a drepturilor pe cale legală este anevoios, el comportă timp, dar şi resurse, uneori oamenii nu mai pot aştepta opt ani până să ajungă la CEDO, să li se facă dreptate. Pentru că atunci când omul este eliberat, dacă a stat pe nedrept în arest, el este într-o mare încurcătură. Ca să pui lucrurile în poziţia iniţială, trebuie de undeva să o începi. Este foarte important timpul. Şi posibilitatea de a influenţa, de a-ţi revendica drepturile. Trebuie să începi dosare, dosare şi dosare, şi asta descurajează. Stă omul, contestă, se anulează măsura, merge mai departe, cere prejudiciul, dar ce este mai important s-a dus, pentru că el este pus în situaţia să înceapă practic totul de la zero”.
Avocatul public Natalia Moloşag care apără cel mai des drepturile persoanelor cu venituri susţine că de multe ori reprezentanţii organelor de urmărire penală nu cunosc suficient de bine legea şi în multe cazuri nu comunică persoanelor că au anumite drepturi, cum trebuie să şi le apere, inclusiv faptul că au dreptul la asistenţă juridică garantată de stat dacă nu au resurse să contracteze un apărător, iar cetăţenii nu fac uz de acest drept şi din această cauză rămân în afara procesului de justiţie:
„La moment avem un Consiliul naţional de asistenţă juridică garantată de stat. Sunt cinci oficii teritoriale care acordă asistenţă garantată de stat şi serviciile lor sunt, în opinia mea, mai bune decât ce era până în 2008...”
Accesul la justiţie şi la un proces echitabil, dar şi încălcarea drepturilor de proprietate, rămân a fi drepturile cel mai des invocate în dosarele puse pe rol la CEDO în ultimii ani.