Premierul Moldovei Chiril Gaburici şi-a inceput activitatea. Ministrii noului sau cabinet şi-au luat locurile in ministerele lor. Uniunea Europeana si Departamentul de stat al Statelor unite au salutat formarea noului guvern si şi-au repetat sprijinul pentru calea europeana si democratica a Moldovei, ca si pentru suveranitatea si integritatea ei teritoriala. Cum se stie, Gaburici a obtinut postul de premier si cu voturile deputatilor comunisti, partid care si-a exprimat de mai multe ori indoielile in legatura cu acordul de asociere al Moldovei cu Uniunea Europeana, acord ce sta la baza programului de guvernare al noului premier. Intrebarea care se pune este, cita libertate va avea premierul si cabinetul sau pentru a face intr-adevar reformele economice si politice incluse in acest acord de asociere, avind sprijinul unei minorităţi parlamentare.
Nu este deloc sigur că un guvern minoritar va putea trece prin parlament legile asumate în acordul de asociere şi acesta ar fi primul motiv obiectiv de îndoială, aşa cum explică analistul politic Anatol Ţăranu, directorul centrului de consultanţă şi analiză politică Politicon:
„Guvernul Chiril Gaburici are ca suport în parlament o alianţă minoritară şi de aici decurg toate problemele. Aş dori desigur să cunosc mai profund înţelegerile care există între Vladimir Voronin şi liderii celor două partide ale coaliţiei, în special cu PD, dar, chiar dacă comuniştii nu sunt interesaţi ca acest guvern să cadă foarte degrabă, ei sunt legaţi de mâini şi picioare de electorat. În momentul în care în parlament vor apărea proiecte care provoacă repulsie electoratului comuniştilor, ei vor fi nevoiţi să voteze împotrivă sau vor căuta posibilităţi pentru a evita susţinerea făţişă a acestor proiecte. De aici şi toate frânele care vor apărea când în parlament vor ajunge proiecte principiale legate de reforme. Deocamdată, totuşi, putem constata un singur lucru: că avem o coaliţie proeuropeană, chiar dacă minoritară, şi un guvern cu un program eminamente proeuropean. Acum totul depinde de viteza reformelor, care la rândul ei va depinde de suportul pe care îl va avea guvernul în parlament.”
Pentru analistul Institutului de Politici Publice de la Chişinău, Oazu Nantoi, nesiguranţa provine întâi de toate din contextul tenebros în care acest guvern a fost investit, dar şi din îndoiala că antreprenorul care a ajuns în fruntea executivului, bănuit că ar fi într-o relaţie apropiată nu doar cu liderul liberal-democrat Vlad Filat, ci şi cu cel comunist, Vladimir Voronin, va avea capacitatea de a acţiona ca o figură politică independentă :
„Eu nu pot neglija faptul că acest guvern a fost votat în urma unei cârdăşii obscure între PLDM, PDM şi PCRM, că liderii PDM şi PLDM au neglijat recomandările partenerilor europeni şi au mers pe calea creării acelei coaliţii declarate minoritare, dar care e şantajabilă din partea lui Vladimir Voronin care de mai multe ori şi-a schimbat opiniile în funcţia de conjunctura imediată şi interesele de familie. Prin urmare, atâta timp cât guvernul Gaburici nu are în spate o coaliţie coerentă proeuropeană, în mod obiectiv pot exista dubii în ceea ce priveşte nivelul de responsabilitate a guvernului în faţa angajamentelor asumate odată cu semnarea acordului cu UE.”
Dar cum ar putea valorifica Chiril Gaburici apropierea pe care se crede că o are cu Vladimir Voronin? Anatol Ţăranu ezită deocamdată să dea un verdict:
„Dacă o fi existând o comunicare informală între Chiril Gaburici cu Vladimir Voronin, aceasta ar putea facilita procesul de găsire a unor soluţii. Sigur că Voronin se simte mult mai confortabil cu un guvern Gaburici, decât s-ar fi simţit cu un guvern condus de Leancă. Dar dacă este adevărat că Efrim a fost sacrificat la cerinţa lui Voronin, aceasta demonstrează că Voronin va avea un cuvânt greu de spus în deciziile coaliţiei minoritare.”
Anatol Ţăranu se referă la cazul jenant din parlament, când Chiril Gaburici a renunţat din mers la un ministru, pentru că propunerea sa nemulţumise PCRM-ul lui Vladimir Voronin.
Printre alte motive de nesiguranţă că guvernul coaliţiei minoritare va urma cu migală agenda europeană a mai fost formulat unul: imposibilitatea unei lupte reale cu corupţia - singurul lucru care ar putea să convingă Occidentul de determinarea europeană a Chişinăului, dar care ar însemna pentru mulţi ca justiţia să-i ajungă din urmă pe cei vinovaţi de privatizările şi concesiunile scandaloase comise de aceleaşi figuri politice care guvernează acum. Experţii mai pun la îndoială şi capacitatea noului guvern de a depăşi, fără cedări în faţa Rusiei, grava moştenire din domeniul energetic pe care o are Republica Moldova, care nu a reuşit să întreprindă nimic substanţial pentru a scăpa de dependenţa energetică estică.