„Merkel este o minimalistă şi un maestru moderator”, scrie luni ziarul conservator berlinez „Die Welt”, într-un articol dedicat întîlnirii Vladimir Putin – Angela Merkel care a avut loc ieri la Moscova. Acolo, cancelara a depus împreună cu Putin o coroană de flori la monumentul eroului necunoscut, omagiind astfel milioanele de victime ale ultimului război mondial. În articolul din ziarul „Die Welt” se mai spune că multă lume şi-ar dori ca Angela Merkel să fie şi mai directă decît a fost ea în timpul conferinţei de presă. Însă, ce ar mai fi putut ea să spună în plus, faţă de ceea ce a declarat acolo, condamnînd fără menajamente diplomatice anexarea Crimeii şi operaţiunile militare din estul Ucrainei?
Merkel a calificat anexarea drept o acţiune „criminală” şi ca „o încălcare a dreptului internaţional”, afirmînd că din cauza aceasta „cooperarea ruso-germană a suferit pagube grave”.
Tocmai această declaraţie cît se poate de nevoalată o consideră „Die Welt” drept expresie a „forţei şi seriozităţii” cancelarei, iar discuţiile cu Putin – scrie acelaşi ziar – ar putea fi interpretate atît ca un „gest de bunăvoinţă a Occidentului” faţă de Rusia, cît şi ca o expresie a „aversiunii”.
„Süddeutsche Zeitung” din München subliniază că Angela Merkel recunoaşte vinovăţia Germaniei faţă de popoarele care au aparţinut cîndva Uniunii Sovietice. Pe de altă parte, ea este conştientă că „Moscova şi Berlinul au o responsabilitate comună faţă de statele din Europa centrală. Angela Merkel a încercat „să-l integreze pe Putin în această responsabilitate. Propoziţia, deseori repetată, că securitatea Europei poate fi asigurată doar împreună cu Rusia, sună banal. Responsabilitatea comună a ruşilor şi germanilor înseamnă acum transmiterea sentimentului de siguranţă către polonezi, popoarele baltice şi ucrainieni”.
Starea de spirit în acesta ţări însă este alta. Iar interpretarea pactului Hitler-Stalin, oferită ieri de Vladimir Putin nu contribuie la liniştirea spiritelor. Dimpotrivă. Putin a justficat ieri pactul, afirmînd că Uniunea Sovietică ar fi fost părăsită atunci de puterile occidentale.
„Din cauza asta s-a semnat atunci pactul Ribbentrop-Molotov. Sunt de părerea pe care a exprimat-o ministrul nostru al culturii. Acesta a spus că pactul a fost util pentru interesele de siguranţă ale Uniunii Sovietice.”
În urmă cu cîţiva ani, Putin avea o altă părere. În calitate de şef al guvernului, el a spus în 2009 în Polonia, că toate încercările de a încheia înţelegeri cu naziştii au fost „amorale, inacceptabile, iar, din punct de vedere politic, fără sens, nocive şi periculoase”.
Toate aceste înţelegeri au stat la baza tragediilor şi declanşarea celui de-al II-lea război mondial. „Desigur, trebuie să recunoaştem aceste greşeli”, a spus atunci Putin.
Angela Merkel l-a contrazis pe Putin, prezentînd o altă viziune asupra pactului:
„Din perspectiva mea, pactul Molotov-Ribbentrop este greu de înţeles, dacă nu se cunoaşte şi protocolul secret adiţional. Privit din această perspectivă, eu consider pactul drept o înţelegere care a provocat nedreptăţi.”
Tocmai acest protocol adiţional a dus la ocuparea Poloniei. Partea de vest ocupată de către germani, partea de est de către Uniunea Sovietică. Dumincă, Putin a susţinut că Polonia este de vină pentru această ocupare, fiindcă - după acordul de la München - ea însăşi a luat în stăpînire teritorii străine, aparţinînd Cehiei.
Rescrierea istoriei din această perspectivă, propusă de Putin, poate fi înţeleasă ca o justificare pentru alte acţiuni militare.
Să sperăm că greşim cu această interpretare.