Pe 2 septembrie, la Tiraspol a avut loc o paradă militară, marcând aniversarea a 25-a autoproclamatei republici transnistrene, eveniment criticat la Chișinău ca fiind împotriva „obiectivului de reglementare a conflictului”. Ce s-ar fi schimbat în viața de zi cu zi a locuitorilor de rând, dacă în cei 25 de ani, la un moment dat, regiunea transnistreană ar fi redevenit parte, cu un statut de largă autonomie, în cadrul Republicii Moldova? O întrebare adresată ziaristului din Tiraspol, stabilit la Chișinău, politologul Ernest Vardanean.
Ernest Vardanean: „Dacă am admite o situație în care regiunea transnistreană ar fi primit în componența Republicii Moldova un statut de autonomie – un statut mai înalt decât cel al Găgăuziei – acest lucru ar fi soluționat multe probleme politice, dar nu le-ar fi eliminat pe toate până la capăt.
Să începem cu faptul că în momentul scindării URSS în regiunea transnistreană se aflau 37% din industria republicii sovietice socialiste moldovenești. Acest lucru înseamnă că aproape jumătate din industria Moldovei ar fi fost amplasată pe teritoriul Transnistriei și că Transnistria ar fi avut o influență și o pondere mult mai mare nu doar industrială, dar și economică și financiară și, implicit, și politică în comparație cu Găgăuzia.
De ce spun asta? Pentru că astăzi Găgăuzia, atunci când apar careva probleme sociale sau politice, cere ajutor de la Chișinău, face apeluri, insistă, dar vocea acesteia de regulă nu se prea aude pentru că Găgăuzia este o regiune foarte slabă din punct de vedere economic și nu se compară din această perspectivă cu Transnistria. În condiții identice, dacă Transnistria ar fi avut în cadrul Republicii Moldova un statut identic sau chiar mai înalt în comparație cu cel al Găgăuziei, vocea Tiraspolului ar fi fost mult mai sonoră decât vocea Comratului. Și în dialogul cu Chișinăul această voce ar fi fost mult mai dură și cu mult mai multe pretenții.
Ernest Vardanean
De exemplu, în chestiunile legate de educație, nu-mi imaginez ca Tiraspolul să accepte, așa cum a făcut-o Comratul, concepția de istorie a românilor, sau denumirea limba română. Deși în Găgăuzia oficial, conform Constituției, limba este numită moldovenească, totuși toată lumea înțelege că este vorba despre limba română și s-a obișnuit cu asta. În Transnistria nu-mi imaginez așa ceva. Deci, minim într-un domeniu, cel lingvistic, dialogul dintre Chișinău și Tiraspol nu ar fi fost posibil.
Pe de altă parte, din punct de vedere economic Transnistria ar fi primit multe avantaje. Transnistria ar fi avut o ieșire directă legală pe piețele europene și internaționale, nu ar fi existat aceste bariere artificiale în calea exportului mărfurilor care există în prezent, printre aceste bariere ar fi de exemplu și punctele vamale interne care există pe teritoriul constituțional al Republicii Moldova dinspre Transnistria. Aceste bariere nu ar fi existat și costul de produrece a mărfurilor transnistrene ar fi fost mai mic și acestea ar fi fost mai competitive pe piața internațională.
Pe de altă parte, există și alt aspect important aici. Ne amintim cu toții cum s-a desfășurat privatizarea în Republica Moldova – cu ajutorul bondurilor, care apoi s-au dovedit a fi niște hârtii fără valoare, iar industria moldovenească în anii '90 a fost aproape în totalitate distrusă, furată și prădată. În Transnistria, din fericire, acest lucru nu s-a întâmplat. În pofida existenței unui număr mare de probleme de alt gen, în Transnistria s-a reușit totuși menținerea industriei și, cel puțin la modul general, această industrie arată mai solid decât în Republica Moldova.
Și nu-mi imaginez ce s-ar fi întâmplat cu industria transnistreană dacă Transnistria ar fi intrat oficial, legal, în componența Republicii Moldova. Poate că ar fi avut aceeași soartă ca și industria moldovenească. Sau, poate, dimpotrivă, exponenții industriei transnistrene ar fi reușit să-și lobeze interesele sale la Chișinău în așa fel încât industria să fie păstrată.
Sunt multe aspecte ale acestei probleme. Aș vrea să cred, desigur, că intrarea oficială a Transnistriei în componența Republicii Moldova ar fi soluționat multe dintre aceste probleme. As vrea să cred asta, dar se pare totuși că a trecut prea mult timp și puțin probabil că vom putea înțelege cum ar fi arătat lucrurile dacă istoria ar fi mers pe o altă cale.”
Europa Liberă: Dar la nivelul oamenilor de rând și a vieții de zi cu zi s-ar fi schimbat ceva în Transnistria? Poate la nivel de comunicare între oameni?
Tiraspolul se pregătește să-și serbeze independența autoproclamată
Ernest Vardanean: „Dacă acum ar fi fost anul 1995 și nu 2015 am fi putut spune că, „da, probabil majoritatea oamenilor nu ar fi împotrivă să trăiască împreună. Chiar dacă războiul s-a încheiat de curând, totuși oamenii se simt parte a Moldovei de altădată, unite…”
Acum însă îmi este foarte greu să răspund la această întrebare pentru că în Transnistria nu doar s-a născut o generație care nu a trăit în Moldova, dar această generație deja a crescut și a intrat în viața matură. Acești copii, care s-au născut în anii '90, deja au terminat școala, au terminat facultatea, mulți dintre ei și-au făcut propriile familii. Și este vorba deja despre o desprindere a unei întregi generații de generația precedentă, cea care încă își mai amintește despre Moldova sovietică, cea care ține minte că nu existau frontiere, nu exista conflict. Astfel încât este foarte complicat să judecăm lucrurile din punctul de vedere al oamenilor simpli.
Tinerii transnistreni, de altfel la fel ca și cei din Republica Moldova, sunt mai mult axați pe ideea de a pleca undeva. Nu este o noutate asta. Diferența este doar că tineretul de pe malul drept tinde că plece în Europa, iar cel transnistrean – în Rusia. Deci există o migrație masivă. Apropo, din cauza acestei migrații în 25 de ani populația Transnistriei a scăzut în jumătate.
Poate că la nivelul oamenilor simpli unii s-ar fi simțit bine, în special oamenii de vârsta a treia care ar fi vrut ca acest conflict să se încheie și să nu mai existe frontiere. La nivelul celor mai tineri cu siguranță există, la fel, o categorie care vrea în Moldova, care consideră că împreună cu Moldova și cu Europa va fi mai bine. Din aceștia, cu certitudine, sunt mai puțini, chiar dacă un astfel de segment există. Dar, totuși, în Transnistria acum nu există un punct de vedere unic, comun, despre cum ar fi trăit oamenii de rând dacă Transnistria ar fi intrat oficial în componența Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Cum era Transnistria acum 25 de ani și cum este acum, după 25 de ani?
Your browser doesn’t support HTML5
La Tiraspol și Bender de 2 septembrie
Ernest Vardanean: „Acum 25 de ani Transnistria era o regiune cu orașe mici, provinciale, tipic sovietice, orășele mici, confortabile, curate – nimic deosebit.
După care evoluțiile au făcut ca Tiraspolul să devină capitală. Mai fusese o dată capitala republicii autonome sovietice socialiste moldovenești, între anii 1929-1940.
De atunci, Transnistria a pierdut jumătate din populație și acum în Transnistria în cel mai bun caz locuiesc 420 de mii de oameni. Transnistria și-a pierdut în van potențialul industrial, pentru că în pofida unor factori pozitivi – cum ar fi gazele rusești gratuite, forța de muncă ieftină și foarte calificată, legăturile industriale foarte bine puse la punct atât în interiorul Transnistriei, cât și între Transnistria, Ucraina și Federația Rusă – în pofida acestor factori economia transnistreană a decăzut.
Pentru că s-a furat și se fură, pentru că nu se gestionează eficient, pentru că echipamentele valoroase sunt scoase din regiune, pentru că specialiștii foarte bine calificați au plecat în Rusia și nu numai. În esență, Transnistria este repetarea a tot ce știm și vedem în tot spațiul post-sovietic, o repetare a unor evoluții tipice și pentru Moldova, și pentru Ucraina, și pentru Rusia – doar că în proporții mai mici și cu specificarea importantă că este vorba despre un statut nerecunoscut.”