Situația politică din România începe să fie catalogată drept criză politică. Însuși președintele Klaus Iohannis a pronunțat cuvântul, iar Iulian Leca, de la Ziare.com, consideră că a fost cel puțin neinspirat. Cine poate totuși debloca impasul creat de faptul că și premierul Victor Ponta și, mai nou, vicepremierul și ministru de interne Gabriel Oprea au probleme în zona penalului și nu vor să-și dea demisia? Iulian Leca vede doar două căi: fie Oprea demisionează - or deja a spus ca nu -, fie liderul social-democraților, Liviu Dragnea, îi retrage în cele din urmă sprijinul politic șefului executivului și astfel se poate forma un alt guvern. Problema gravă, semnalagtă de comentatori, este că președintele nu are un Plan B de ieșire din criză, nu are ”ce pune pe masă”.
Dan Tapalagă își intitulează articolul de pe site-ul Hotnews Cum a ajuns Iohannis că conteze pe Liviu Dragnea. Răspunsul începe cu accidentul care l-a adus pe ”garantul” actualei majorități de guvernare, liderul Uniunii Naționale pentru Progresul României, Gabriel Oprea, foarte aproape de o anchetă penală: a murit un tânăr polițist-motociclist aflat în deschiderea coloanei oficiale în care se afla generalul de la interne. A ieșit astfel la iveală că, de fapt, ministrul vicepremier n-ar fi avut dreptul că circule escortat. Deci, președintelui Klaus Iohannis nu-i mai rămâne decât antidotul Liviu Dragnea. Numai că, scrie ironic Dan Tapalagă, ”Iohannis (...) trebuie să se grăbească. Cât de curand s-ar putea ca liderul PSD sa fie condamnat (în dosarul fraudării referendumului din 2012) și sa nu mai poată conta nici pe el. (...)In general vorbind, în țara asta nu se mai prea poate conta pe politicieni. Din fericire sau nefericire - greu de stabilit așa pe genunchi - puterea nu se mai află la ei”.
Nici timp de gândire nu mai are șeful statului, trebuie pur și simplu să acționeze, arată Alexandru Gussi în săptămânalul „22”. ”Dacă în acest prim an de mandat a acumulat ceva putere, dacă cei care îl susțin vor să mai aibă în persoana sa un vector credibil, este clar că acum e ultimul tren”. Analiza lui Gussi scoate de asemenea în atenție mai multe gesturi politice care ar anunța un accelerando al evoluțiilor: ce să fi fost, de pildă, subita condamnare a crimelor comuniste, pe care a formulat-o de la tribuna recentului Congres al PSD Liviu Dragnea, și care, în mod vizibil, a nemulțumit pe mulți dintre participanți? E simplu, crede Alexandru Gussi: Dragnea știa că era iminent anunțul redeschiderii dosarului mineriadei din 13-15 iunie 1990, în care au intrat în cercetare penală lideri marcanți ai PSD-ului: Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu.
Exact de semnificația acestui eveniment se ocupă Andrei Cornea în revista 22. Procesul mineriadei trebuie pus în conexiune clasarea dosarului Revoluției din decembrie 1989, survenită la scurt timp. Potrivit lui Cornea, PSD (de fapt, forțele politice provenite din fostul Front al Salvării Naționale, care a preluat puterea după căderea lui Ceaușescu) par să spere că pot scăpa cu daunele cele mai mici: mai bine condamnări pentru doi morți de la mineriadă, decât pentru 1700 de la revoluție.