Acum două săptămîni, primarul Dorin Chirtoacă constata un fapt îmbucurător şi anume acela că în perioada „domniei” sale s-a micşorat cu 20% numărul gheretelor. Cică în 2007 erau 2800 de gherete, pe cînd astăzi sînt numai 2600! Constatarea asta era şi o replică dată socialistului Ion Ceban care vedea o legătură între corupţie şi „tot felul de pristroici, pristroicuţe şi gherete…”
Fireşte, putem să ne bucurăm, deşi dispariţia a 200 de gherete în opt ani nu mi se pare chiar o mare performanţă. Şi-apoi am impresia că au apărut în această perioadă altele. Una de-a dreptul slută şi inoportună, un atelier de vulcanizare, s-a înfipt în părculeţul muribund de pe strada Sarmizegetusa. Iar alta a apărut zilele astea la intersecţia străzilor Veronica Micle şi Vlaicu Pîrcălab. Ce-i drept, ultima are roţi şi poate fi mutată lejer în altă parte. Dar unde? Dacă ne-am strădui tare, am găsi şi alte buticuri şi gherete apărute de la 2007 încoace.
În acest domeniu sînt multe de făcut, în ciuda constatării optimiste a primarului. Şi nu e vorba doar de micşorarea numărului de gherete şi buticuri. La urma urmei, de ce nu ar avea cineva o mică afacere? Problema cea mai mare e locul rezervat gheretei şi felul în care acest loc este oferit. Unele buticuri stingheresc pietonii, altele se potrivesc în peisajul urbei ca nuca în perete.
Caravana gheretelor-chioşcurilor-buticurilor a pornit la drum în zorii tranziţiei. Pînă acum ea a cam fost lăsată în pace. Uneori mai lătra cineva la ea, dar caravana înainta mai departe. E timpul să se facă ordine dacă tot credem că trăim într-o capitală europeană…