Un an nou începe de obicei cu angajamente entuziaste. Gata cu țigările! Sau: ultimul pahar de vin! Nemaivorbind de: fără grăsime! Toate astea arată că în jur lucrurile stau bine sau acceptabil și singrul beteșug de vindecat sîntem noi, vicioșii, pofticioșii și nesătuii.
Primele zile ale anului par să fi fost puse în calendar anume pentru a repara defecțiunile rămase în noi și pentru a netezi, astfel, ce mai e nedrept pe lume. O industrie întreagă apare, la fiecare an, și ne sare în ajutor. Ziarele, televiziunile, netul și prieteni care vor să se arate și mai prieteni ne pun în fața ochilor rețete, diete, leacuri și metode care mai de care mai sigure și fără chin.
Ce se întîmplă mai departe nu se știe. Mai exact spus: nimeni nu vrea să știe. Asta deși lucrurile duc de regulă la unul și același rezultat: pacientul își ia angajamentul, toată lumea se bucură și nimeni nu mai întreabă.
Nu s-a scris încă o istorie a promisunilor de Anul Nou, dar nici nu e nevoie de așa ceva. După cîteva zile sau săptămîni, jurămintele de la început de an sînt uitate, iar binefăcătorii uită la rîndul lor să se mai intereseze de mersul celui pe care l-au salvat. La sfirsitul anului, nimeni nu mai știe de angajamentele de la început și, oricum, se apropie alt an. Vine timpul unui nou rînd de promisiuni. Toată lumea se pregătește să fie iar bună și hotărâtă pentru cîteva zile.