Vineri, un comunicat al Cancelariei de Stat de la Chișinău anunța: „Comisia pentru decernarea Premiului Național a luat act de acuzațiile de plagiat semnalate în spațiul public în privința domnului Traian Vasilcău, nominalizat la Premiul Național de Stat pentru anul 2016. Ca urmare, Comisia a decis să suspende decernarea Premiului Național domnului Traian Vasilcău până la clarificarea situației”.
Un plagiat nefericit, revenit în actualitate chiar în momentul aniversării celor 25 de ani de independență. Radio Europa Liberă a stat de vorbă telefonic cu scriitoarea Doina Uricariu, ale cărei poezii au fost plagiate, și a început prin a-i cere o reacție despre cele întîmplate la Chișinău:
Doina Uricariu pe coperta unuia din volumele sale de poeme din anii 1980...
Doina Uricariu: „Eu am aflat că s-au publicat în 1988. Întîi am aflat că s-a publicat o poezie, după care am primit dovada, scanată bine. Poeziile transcriu, cuvînt cu cuvînt, poemele mele apărute în volumul Ochiul atroce, la Editura Eminescu în 1985. Ele apar în revistă [Orizont] în 1988, deci trei ani mai tîrziu, sub numele pe care nu doresc să-l pronunț al acestui scriitor-plagiator.
M-a șocat în primul rînd faptul că el a invocat după aceea, respectiv recent, după 25 de ani, un așa-zis scenariu de compromitere a lui făcut de KGB, de Securitate, faptul că cineva ar fi trimis poemele mele printr- corespondență în care el ar fi fost semnatarul, chipurile,
Pagina din revista „Orizont” (1988) cu poezia plagiată
acestor poezii. Faptul că el declară la un moment dat că această poveste se repetă din zece în zece ani, din punctul meu de vedere îl incriminează și mai mult pentru că el putea să-i pună capăt, dacă lucrurile ar fi fost adevărate - iată un nou dizident ieșit ca iepurii din pălărie! - el putea să se desolidarizeze de această apariție. Să solicite revistei un punct de vedere prin care să transmită «nu sînt eu autorul acestor poezii, nu le-am scris niciodată, nu știu cine vi le-a trimis»; și, cu asta, ar fi fost absolvit.
Your browser doesn’t support HTML5
În dialog cu scriitoarea Doina Uricariu
Nu cred, absolut de loc, în acest scenariu cu Securitatea, KGB-ul, care au vrut să-l înfunde pe un tînăr care la vremea aia se afla în armată, nici nu știu cîte poezii publicase... Scenarita asta pe mine nu mă convinge! Cel mai puțin, însă, mă convinge faptul că nu a avut vreme de aproape trei decenii nici un fel de reacții.”
Am întrebat-o pe Doina Uricariu dacă a primit vreun mesaj de la autorul plagiatului, Traian Vasilcău, nominalizat pentru Premiul Național 2016.
Doina Uricariu: „Am primit un e-mail acum de la el, în care îmi spune că mi-a scris, că m-a întîlnit cînd a fost o sărbătoare a Zilei Limbii Române la Chișinău, cînd am participat - fiind consilieră pentru cultură a primului ministru - și am mers acolo la festivități. Deci au fost foarte multe prilejuri... Am luat un premiu național pentru poezie tînără în Republica Moldova, am avut întîlniri...
Pentru mine însă cel mai trist lucru este faptul că într-o perioadă în care scriitori precum [Grigore] Vieru sau Leonida Lari, dar și foarte mulți intelectuali, profesori, oameni obișnuiți, se luptau pentru reintroducerea alfabetului latin, se luptau pentru limba română în școli, poeziile mele au apărut cu alfabet chirilic sub semnătura unui alt autor.
Deci, cîtă vreme se ducea o bătălie morală, legitimă, atît de importantă, de către scriitorii din Republica Moldova, un tînăr a lăsat să
Toate aceste forme de furt mi se par îngrozitoare. Faptul că am ajuns acum - cînd poate s-a pierdut mult din averea materială - să furăm și din poezie...
treacă pe lîngă el, cu foarte multă nonșalanță, acest episod care mie mi se pare penal. Eu îl declar penal! Pentru actul plagierii, a dreptului, drepturilor intelectuale, ideea de plagiat, mă oripilează; și toate aceste forme de furt mi se par îngrozitoare. Faptul că am ajuns acum - poate că s-a pierdut mult din averea materială - să furăm și din poezie, faptul că putem răspunde, așa cum mi-a răspuns și mi-a scris acest plagiator: că de ce se resuscitează din zece în zece ani această problemă? Pentru că el nu și-a curățat nici conștiința, nici propria biografie. El nu a crezut că istoria se poate schimba.
Între România și Republica Moldova era un zid aproape similar cu cel al Berlinului. Nu se comunica. Noi nu iubeam să citim cu alfabet chirilic în România, ei erau obligați să scrie cu alfabet chirilic. El a fost un exemplu îngrozitor într-o perioadă în care, și de o parte și de alta a Prutului, existau speranțe și existau oameni care luptau.
Să nu uităm că ceea ce s-a întîmplat la Chișinău în august 1989, cînd s-au creat niște emoții enorme și o nouă speranță pentru schimbarea ocupației, a precedat perioada și decembrie 1989. Mi-aduc perfect aminte, am fost în Chișinău, i-am cunoscut foarte bine pe scriitorii care au luptat pentru limba română și alfabetul latin. E păcat să ai în biografia ta un asemenea episod și să nu te spovedești cinstit. Mai mult, să încerci să-ți creezi chiar o aură de dizident.”
Radio Europa Liberă: În clipa de față tot foarte important este că acest om a căpătat Premiul Național pentru Literatură acordat în ajunul sărbătoririi a 25 de ani de independență a Moldovei. Cum ți se par lucrurile din acest punct de vedere?
Doina Uricariu: „Guvernul a anunțat că acest premiu nu îi va fi atribuit dacă situația nu se clarifică. Nu știu cum se poate clarifica această situație fără să existe dovezile unei desolidarizări de această publicare a mai multor poezii ale mele în presa din Republica Moldova la trei ani după apariția lor într-un volum...
Radio Europa Liberă: Deocamdată au fost, totuși, două-trei desolidarizări ale unor scriitori, în primul rînd Gheorghe Erizanu și Emil Galaicu-Păun...
Emilian Galaicu-Păun distins în 2015 cu Premiul Național
Doina Uricariu: „Emilian Galaicu-Păun chiar a avut o atitudine extrem de fermă și a zis că deși riscă faptul că ar trebui să restituie o sumă mare de bani pe care a cheltuit-o între timp, preferă să facă muncă în serviciul comunității, să rezolve într-un fel problema, dar că el va renunța la Premiul [Național] în condițiile în care premiul va fi obținut de cel despre care vorbim.
Gheorghe Erizanu
Trebuie să fim solidari. Și îmi imaginez care ar fi fost situația dacă un scriitor de la București, din România, ar fi plagiat poeziile unui scriitor din R. Moldova și Uniunea Scriitorilor sau Guvernul României - pentru că este un premiu foarte important Premiul acesta Național, și din punct de vedere moral și din punct de vedere material - și ce s-ar întîmpla dacă premiul s-ar da în continuare. Ar fi un aviz amatorilor: fraților, nu mai scrieți, cum am fost invitați acum un secol și ceva, copiați, plagiați! Asta ar fi o nouă epocă în epoca literaturii fără de valoare morală...”
Am încheiat interviul cu scriitoarea Doina Uricariu de la New York întrebând-o dacă vede vreo ieșire din această criză culturală.
O carte autobiografică și despre Basarabia...
Doina Uricariu: „Adevărul este că nu eu pot să-i retrag acest premiu. Și Codul penal consideră fapta extrem de gravă. Dar nu eu, nu sînt guvern, nu sînt juriul care a premiat. În juriul care a dat acest premiu sînt mulți scriitori care îmi sînt și prieteni: este fostul președinte al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova, academicianul Mihai Cimpoi, președintele sau directorul Uniunii Scriitorilor este Arcadie Suceveanu. I-am scris un mesaj, [dar] nu mi-a răspuns. Mi-au răspuns la mesajele mele care erau adresate mai multor nume, scriitorii din Iași, care cunosc bine literatura din Republica Moldova în limba română.
Dar, să vedem! Eu aștept. Nu pot eu să-i retrag premiul. Mie mi se pare un premiu pătat și un premiu care pătează toată istoria Premiului Național și evenimentele în cadrul cărora el este acordat și pe care ar trebui să le cinstească. O să vedem!”