Fără nici o îndoială, data de 29 martie va intra în istoria Marii Britanii și, implicit, a Europei. Londra se mai separă o dată de „continent”, chiar dacă separarea este încă departe de a fi consumată și înțeleasă în toate sensurile ei majore pentru viitor. Acolo unde Londra nu a fost niciodată separată, însă, de restul mapamondului, în lumea artelor, Brexit-ul nu va produce transformări majore. Sînt de așteptat doar turbulențe trecătoare, parte a lor - cum este o fluctuație, scădere, a numărului turiștilor - fiind deja în curs, urmare a atacurilor teroriste. O fațetă a lumii actuale ce afectează, însă, și alte mari capitale europene și, în general, Europa occidentală.
Your browser doesn’t support HTML5
Portretul artistului
Londra, însă, va rămîne o capitală mondială a artei, un formidabil creuzet și loc de întîlnire al curentelor artistice, o permanentă expoziție universală a istoriei artei și, pentru mulți veniți de pe continentul european, un loc de invidiat. Imensele tezaure de artă ale marilor muzee pot fi vizitate la infinit, pe gratis. De bilete de intrare nu ai nevoie decît pentru expozițiile periodice, e adevărat, atît de atrăgătoare, atît de inteligent realizate, încît este, practic, imposibil să faci abstracție de ele odată ajuns la Londra.
Sînt multe expoziții extraordinare de artă chiar în acest moment, al anunțului oficial de începere a negocierilor de ieșire din Uniunea Europeană. Una din cele mai semnificative o oferă Buckingham Palace-ul, la Queen's Gallery (Galeria de Artă a Reginei) prin Societatea Colecției Regale.
Monarhia rămîne una din cele mai solide ancore ale Marii Britanii în cultura universală și, în paranteză fie spus, Societatea/Trustul Colecției Regale, pe de o parte, administrează deschiderea către public a celor 13 reședinte regale, iar pe de alta este responsabilă de îngrijirea Colecției Regale; totul, fără să implice angajarea vreunui fond public. Colecția Regală este în custodia Suveranei pentru succesorii ei și pentru națiunea britanică și nu constituie o proprietate privată.
Dincolo de această paranteză, expoziția în curs – de-a lungul anului sînt două la Galeria de Artă a Reginei – se intitulează „Portretul artistului” și este o selecție de peste 150 de lucrări din marea colecție regală, ilustrînd imaginea geniului creator al pictorilor, începînd din secolul al XV-lea pînă astăzi.
Picturile și desenele includ portrete și autoportrete de mare valoare și expresivitate, între care se detașează cele ale lui Rembrandt, van Dyck, Tizian, Rubens și Leonardo da Vinci.
În prima jumătate a secolului al XVII-lea, Charles I a fost unul din primii monarhi europeni interesați de achiziționarea portretelor artiștilor, iar în colecția sa intra în 1623 un autoportret al lui Rubens, dăruit chiar de artist pentru a se scuza după trimiterea, inițial, doar a unui studiu făcut de asistenții săi din atelier, iar în 1638-39 un extraordinar Autoportret ca Alegorie a Picturii, al Artemisiei Gentileschi. Sub George al IV-lea, în colecție avea să intre și Autoportretul cu pălărie plată al lui Rembrandt, realizat în 1642, unul din cele cca 60 de auto-portrete produse de artist.
Printre lucrările cele mai amuzante, expoziția de la Buckingham Palace înfățișează un autoportret al pictorului Jean-Etienne Liotard, care a vizitat Levantul în anii 1738-1743 și a adoptat un stil de a se îmbrăca de la care avea să deriveze porecla ce i s-a dat ulterior, „Pictorul turc”. Cum explică organizatorii expoziției, înfățișarea lui cu o căciulă moldovenească și o barbă lungă, așa cum poate fi văzută pe un autoportret în miniatură, avea să contribuie la marele lui succes pe plan comercial.
De la modelele secolului al XVIII-lea la cele ale anilor noștri nu este decît un pas, iar expoziția înfățișează, între altele, un autoportret al lui Lucian Freud, „Reflecție” din 1996 și un altul al celebrului David Hockney, datat 6 aprilie 2012 și realizat de artist pe un iPad cu ajutorul programului Brushes…