Dacă pînă nu de mult, expozițiile consacrate lui Pablo Picasso erau, de regulă, organizate în funcție de stilurile sale artistice - perioada roz, perioada albastră, perioada cubistă etc. - în ultimii ani preferințele curatorilor se îndreaptă spre o imagine mai umană și în același timp, ancorată într-o realitate istorică redescoperită. Picasso și Jacqueline, ultima sa soție, era tema unei impresionate expoziții temporare, în 2016 , în sălile Colecției Rosengart de la Lucerna.
Astăzi, la Paris, la Muzeul Picasso, subiectul altei expoziții impresionante este relația dintre Picasso și prima sa soție, Olga.
Poate mai mult decît Picasso, în primele trei decenii ale secolului al XX-lea, Olga este un personaj ancorat în istoria tulbure a Europei, pendulînd între Rusia și Franța. Olga se născuse în 1891, la Nijin, o localitate din Ucraina, parte a Imperiului Rus, fiica unui colonel de armată, într-o familie cu șase copii. Familia avea să se deplaseze, se pare, în funcție de garnizoanele la care era afectat tatăl, la Sankt Petersburg, apoi în regiunea Kars, pînă la izbucnirea revoluției.
Your browser doesn’t support HTML5
Talent deosebit, Olga era primită în trupa Companiei Baletelor Ruse a lui Diaghilev în 1911, începe să colinde Europa cu ea și avea să-și revadă ultima oară familia în iarna lui 1914-1915.
Picasso avea să o întîlnească pe Olga în 1917, pe fundalul evenimentelor dramatice din Rusia. Invitat de Cocteau, autorul scenariului, să realizeze scenografia și costumele baletului Parade, pe muzica lui Erik Satie, Picasso se deplasa întîi la Roma, unde în februarie o întîlnea pe Olga, iar apoi asista la premiera pariziană, la 18 mai 1917, la Théâtre du Chatelet. În toamnă, Picasso îndrăgostit de Olga, însoțea Baletele Ruse la Barcelona.
Olga era bulversată de evenimentele din Rusia, unde tatăl ei și din dintre frați se alăturau Armatei Albe în Ucraina, pentru a-i combate pe bolșevici. Războiul civil avea să-i întrerupă legăturile cu Rusia și cu familia.
În iulie 1918, Olga și Pablo se căsătoreau în Biserica Rusă de la Paris, iar după luna de miere la Biarritz aveau să se mute la Paris, în apropierea galeriei colecționarului și negustorului de artă celebru Paul Rosenberg, ce devenea galeristul pictorului.
În mai-iulie 1919, cuplul făcea un sejur la Londra, unde Picasso primise comanda pentru scenografia și costumele baletului Tricornul, pe muzica lui Manuel de Falla. Olga, care părăsise scena cu un an înainte în urma unui accident, reia pentru scurtă vreme dansul, pentru a se retrage apoi definitiv din trupa Baletelor Ruse și a pune capăt carierei ei de balerină.
Greu de spus în ce măsură istoria Olgăi îl afecta pe Picasso, dar, cu siguranță, ea era prezentă în viața cuplului. Iar Picasso, cum o atestă și o scrisoare a unuia din frații Olgăi, era un personaj central al Muzeului creat de faimosul colecționar Șciukin, cu nu mai puțin de 50 de pînze.
În ultimele luni ale anului 1919, înfrîngerea armatei albilor în sudul Rusiei, făcea ca tatăl și cei doi frați ai balerinei să fie dați dispăruți. Unul din ei Stepan, se pare că murise de tifos. În 1920, Olga afla și că un al treilea frate, Evgheni, murise, și că mama, împreună cu sora ei, Nina, trăiau în refugiu, în condiții foarte precare, la Tbilisi. Un alt frate, se refugiase în Serbia.
Nașterea unicului lor copil, Paul, în februarie 1921, și călătoriile în Italia, aveau să-l marcheze pe Picasso, ale cărui pînze amintesc în această vreme de imaginile renascentiste. În timp ce Olga este ocupată cu peripețiile familiei ei – ajutîndu-și fratele ajuns în Serbia să se instaleze la Belgrad – Picasso crează o nouă cortină pentru După-amiezile unui faun, noul balet al lui Vasili Nijinski, partenerul de viață al lui Diaghilev, pe muzica lui Claude Debussy.
Cei doi continuă să urmărească spectacolele Baletelor Ruse, dar, treptat, relația lor se răcește, iar întîlnirea pictorului cu Marie-Thérèse Walter, în vîrstă de 17 ani, în 1927, ce îi devine amantă, marchează începutul sfîrșitului.
În 1935, Picasso și Olga aveau să se separe, iar Marie-Thérèse dădea viață Mariei de la Conception, al doilea copil al pictorului, poreclită „Maya”. Căile Olgăi și ale lui Picasso se separau, dar căsătoria lor înceta numai în 1955, odată cu moartea Olgăi.
„Noi, subsemnații, Olga Koholova și Pablo Picasso, am căzut de acord să trăim în pace și dragoste pînă cînd moartea ne va separa. Cel care va rupe acest contract va fi condamnat la moarte”, fusese scris în Declarația oficială de dragoste alcătuită de cei doi la 4 martie 1918.
Expoziția de la Muzeul Picasso din Paris evocă relația pasională dintre pictor și balerina, care a impregnat lucrările lui timp de două decenii, de la pînzele în stil figurativ clasice, din 1917-18, pînă la cele cubiste.
O sală specială redă, cu numeroase documente și fotografii inedite, cariera de balerină a Olgăi, și implicarea lui Picasso în lumea baletului rus. Alte săli sînt dedicate Maternității Olgăi, băiatului lui Picasso, Paul, apoi, „Metamorfozei”, odată cu răcirea relației lor, ș.a.m.d.
Olga și-a păstrat amintirile, pînă la moarte, într-un dulap mare, ce conținea memorabilia ale vieții ei de balerină, sute de scrisore schimbate cu familia ei din Rusia și zeci de fotografii, Olga cu Picasso, Olga cu Paul, viața lor în societate, călătoriile la Barcelona, Napoli ș.a.m.d.
Majoritatea lor sînt expuse pentru prima oară, în expoziția pasionantă, ce îi are drept curatori pe Emilia Philippot, Joachim Pissarro și Bernard Ruiz-Picasso.