Your browser doesn’t support HTML5
Eu și câinele meu, Securitatea (10) - amintiri în serial de N.C. Munteanu
Europa Liberă în direct
joi 12 aprilie 2007
Moderator: Lucian Ștefănescu
Eu și câinele meu, Securitatea (10)
Astăzi punem capăt celui mai sordid capitol al relaţiilor mele cu Securitatea. Cariera mea de informator a început prost pentru mine şi s-a terminat şi mai prost pentru Securitate. N-am fost informator, n-am semnat nici un angajament, n-am făcut nici un rău nimănui. Ponoasele însă le trag până în ziua de astăzi. Securiştii – funcţionarii răului – sunt bine merci, ei nu şi-au făcut decât datoria. Din gunoiul lăsat în urmă de Securitate şi triat de urmaşi, am recuperat două documente care au contribuit la faima turnătorului care n-a fost turnător.
Primul e o istorie de alcov între o actriţă şi doi regizori, ştiută de toată lumea în epocă şi pe care vărul Costel mi-o pune în cârcă pentru a demonstra că am activitate şi că are activitate, aşa cum mă făcuse şi informator fără să ştiu. Nu-ţi rămâne decât să te miri că Securitatea îşi bagă nasul şi sub plapuma oamenilor. Dar dacă partidul o făcea, de ce n-ar fi făcut-o şi băieţii cu ochii albaştri.
Cel de-al doilea document îl are ca personaj central pe Tudor Vornicu. Aici lucrurile sunt mai complicate. Om cu o istorie tulbure, suspectat şi de colaborare cu Securitatea, dar şi om de Televiziune cum n-au fost doi în istoria Televiziunii Române. Însă, aidoma altor tovarăşi cu munci de răspundere, avea şi un masiv dosar de urmărire informativă. Vărul Costel mi-a cerut o caracterizare. Mi-a şi sugerat ce îl interesa, aşa-zisa lui viaţă imorală. Omul avea reputaţia de afemeiat. Am scris însă ceea ce am crezut eu de cuviinţă şi de ceea ce am scris nu mă ruşinez nici astăzi. Vă supun atenţiei pasajele cele mai semnificative. „Tudor Vornicu îmi pare a fi unul din cei mai buni, din cei mai pricepuţi oameni din Televiziune, din mulţii care s-au perindat prin posturile de conducere mai mult sau mai puţin importante ale acestei instituţii. Este un strălucit organizator şi îndrumător, are intuiţia şi flerul calităţii artistice, dovedeşte nu o dată că are gust. Cu o extraordinară putere de muncă, e omul în stare să stea în Televiziune 24 de ore din 24. Cunoaşte la perfecţie toate sectoarele Televiziunii, de la cele tehnice la cele artistice şi administrative, şi în consecinţă e omul care ştie cel mai bine ce şi cât se poate cere de la fiecare. Suplu, posedă capacitatea de a lua decizii rapide şi să-şi asume răspunderea pentru execuţia şi oportunitatea lor, salvând de multe ori in extremis situaţii ce păreau iremediabil compromise. Îi place succesul, ştie să se bucure de el şi îi răsplăteşte pe cei care au contribuit la realizarea lui. Îi place ca oamenii să lucreze rapid şi eficace, nu explică de zece ori un lucru, dar vai de cel care încearcă să-l ducă, să nu-şi îndeplinească sarcinile. Are încredere în oameni, îi lasă să se descurce, intervine şi îi ajută exact când e nevoie de el, de cuvântul lui. Adeseori, metodele şi stilul lui par dure, dar numai pentru că vrea ca lucrurile să se facă bine şi la timp. Odată treaba făcută, disputele sunt uitate şi lucrurile îşi reiau mersul firesc. Niciodată nu s-a întâmplat ca o dispoziţie a lui să nu fie executată, acolo unde intervine el, nu există expresia «Nu se poate». Oamenii îl iubesc şi îl respectă. Promovează realmente tineretul, îl ajută să se afirme, îi acordă încredere, îl apără când ştie că omul respectiv merită încrederea lui şi munceşte, chiar dacă o dată a greşit. Are o calitate pe care puţini oameni de televiziune o au: îşi asumă răspunderea pentru eventualele erori săvârşite de oamenii din subordinea lui, nu-i abandonează la greu sau în momentele de cumpănă”.
Dacă cineva consideră cele auzite drept turnătorie, înseamnă că eu sunt şi Ceauşescu, şi Securitatea în persoană. Vărul Costel n-a fost mulţumit. Nu asta îmi ceruse. I-am spus că altceva nu ştiu, şi ce nu ştiu, nu scriu. Însă vărul Costel mi-a făcut mai o bucurie. Pe caracterizarea pe care mi-o asum şi astăzi a adăugat două cuvinte: notă şi semnătura Călin. Şi pentru asta, dar şi pentru altele sper să ne vedem la tribunal.
De săptămâna viitoare trecem la dosarul de urmărire informativă. Altă baricadă, cea care mă reprezintă cu adevărat. Până arunci, să auzim numai de bine.