Your browser doesn’t support HTML5
Eu și câinele meu, Securitatea (18) - amintiri în serial de N.C. Munteanu
Europa Liberă în direct
Joi 7 iunie 2007
Moderatori: Ileana Giurchescu și Lucian Ștefănescu.
Eu și câinele meu, Securitatea (18)
Legile, alegerile, libertatea presei au alcătuit prima parte a scrisorii pe care, în 1977, am adresat-o lui Nicolae Ceaușescu. Urma nivelul de trai, preocuparea zilnică, obsesivă a milioane de români.
„E adevărat, când și când vă aduceți aminte că în societatea dreptății sociale, pe care tocmai o construiți, mai sunt și greutăți, mai avem multe de făcut pentru a asigura condiții optime de locuit, ca și de viață în general. Dar firește, această recunoaștere, totuși foarte modestă față de o realitate extrem de proastă, nu e făcută pentru a pune în discuție calitățile de conducător ale partidului care se află la putere de mai bine de trei decenii. Nu! Ci pentru a cere unei populații obosite, dezamăgite, lipsite de cele mai elementare bucurii ale vieții, de cele mai elementare drepturi, noi și noi sacrificii în vederea unui ipotetic viitor fericit, care se destramă ca o Fata morgana pe măsură ce se presupune că ne apropiem de el. În optica partidului, contemporanilor nemaiputându-li-se da vreo speranță, trebuie să ne îndreptăm atenția spre generațiile viitoare.
Pentru a da ceva totuși ceva și poporului astăzi și aici, pe acest pământ, presa noastră liberă vă sare în ajutor, de fapt chiar la indicațiile dumneavoastră, cultivând plină de zel mândria națională și patriotismul, evident fierbine. N-avem ce mânca, n-avem prea multe drepturi, în schimb avem dreptul, ba chiar datoria să fim patrioți. În fond, nimic altceva decât o încercare, încă una, de a distrage spiritele cât de cât critice, de a la abate atenția de la o situație internă mizeră, propunându-le obiective care de care mai ambițioase în politica externă și care mai apoi devin noi pretexte pentru a vă legitima atotputernicia. Li se servesc, în sosuri indigeste, enorme reportaje despre călătoriile dumneavoastră politico-turistice, din care cel mai adesea singurele rezultate vizibile sunt o bună colecție de medalii și de titluri academice, primite de dumneavoastră și de soția dumneavoastră.
Și fiindcă veni vorba, domnule Președinte, știați că un an din cei vreo zece de când vă aflați în fruntea partidului și statului român l-ați petrecut călătorind? Ați călătorit, desigur, în numele poporului român. S-ar putea spune că toți românii, mai ales cei care nu au un pașaport, au călătorit prin reprezentantul lor cel mai de seamă.
În sfârșit, pentru ca nu cumva românii să rămână cu senzația că numai lor le merge prost, din ce în ce mai prost, presa noastră liberă le servește toate detaliile despre criza și marasmul țărilor occidentale, pe care noi, societatea dreptății sociale, ne propunem cu multă energie să le ajungem din urmă, ba chiar să le și întrecem. Până să le depășim însă, sunt bune creditele și tehnologia avansată a acestor «bolnavi», despre care spunem că sunt în comă. Am ajuns oare să trăim din ajutorul unor muribunzi? Avem datorii de milioane la niște faliți? Dar atunci cine suntem noi, partid, noi, Ceaușescu-România, noi, cu prezentul nostru falnic, noi, cu viitorul nostru minunat?
V-am vorbit, domnule Președinte, doar despre câteva dintre articolele Constituției Republicii Socialiste România încălcate mai tot timpul de statul și de partidul în fruntea cărora vă aflați. Mai sunt și altele. Și asta în ciuda faptului că Marea Adunare Națională, organul suprem al puterii de stat, conform aceleiași Constituții, exercită controlul general al aplicării Constituției, iar dumneavostră ați jurat, cum scrie chiar în Constituție: «Jur să respect și să apăr Constituția și legilele țării, să fac totul pentru aplicarea consecventă a principiilor democrației socialiste, pentru afirmarea în viața societății a normelor eticii și echității socialiste».
Cum exercită Marea Adunare Națională controlul aplicării Constituției? Cum vă respectați dumneavostră jurământul? Nu e nevoie să mai insistăm.”
Și n-am mai insistat. Întrebarea era oricum retorică. Vroiam să ajung cât mai repede la Codul principiilor și normelor muncii și vieții comuniștilor. Acolo aveam mult de zis, și de asta ne vom ocupa săptămâna viitoare. Până atunci, s-auzim numai de bine.