„Fotbalul este parte a vieții mele”

Născută la 4 Februarie,1981 în Chișinău, Republica Moldova. Absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității de Stat din Moldova. În prezent activează la Liceul Teoretic „Alexandru Ioan Cuza” din Chișinău. Deținătoare de autografe și alte accesorii microbiste din partea jucătorilor și a conducătorilor echipei naționale, precum și a unor mult admirați și vestiți fotbaliști din Europa, în mare parte, membrii selecționatelor și cluburilor de fotbal din Germania, Belgia, Marea Britanie și Austria.

Luni

Fotbalul este parte a vieții mele, pasiunea mea de la 16 ani. Dimineața mă trezesc și ca de obicei îmi beau cafeaua. Anume cafeaua îmi dă energie pentru toată ziua. Știu că astăzi trebuie să mă întâlnesc cu Alexandru Spiridon. Am mari emoții, ca de fiecare dată. Am așteptat demult această întâlnire cu fostul selecționer Spiridon. Nu ne-am văzut de 15 ani. El a fost cel care m-a îndrumat, ajutat și încurajat să scriu prima carte despre fotbal: „Fotbal…vise și realitate”. Carte despre selecționata Republicii Moldova și asupra căreia am muncit 11 ani. Nu a fost deloc ușor, întâlniri și interviuri. Fotbaliștii m-au rugat să redau realitatea. Am reușit până la urmă, fiind prima femeie din Republica Moldova care a scris o carte despre fotbal. Lansarea a avut loc în primăvara lui mai, anul 2011, în incinta Federației Moldovenești de Fotbal.

Cu sprijinul Federației, al domnului Pavel Cebanu și al Congresului Azerilor din Republica Moldova - domnul Vugar Novruzov. Întâlnirea cu Alexandru Spiridon a fost cu multe emoții pozitive. Pe atunci când prima dată am vorbit și am făcut cunoștință cu dumnealui avea doar 18 ani. M-a întrebat acum dacă mai am de gând să continui să scriu? I-am răspuns afirmativ. Mi-am amintit de arbitrii, care au o profesie de bază dar sunt dedicați și ei fotbalului. Am avut un vis… Visul meu a fost să devin arbitru, dar, din păcate, nu s-a realizat din anumite motive. Deși, nu mi-aș putea imagina să joc în teren, dar totuși nu ar fi ceva imposibil.

Marți

Îmi continui lucrul asupra cărții cu numărul doi despre fotbal, care va fi mult mai diferită decât prima.Titlul fiind: „Diferențe dintre generații”. Am început munca asupra cărții împreună cu jurnalistul român Mihai Burciu. Încă mai trebuie câteva modificări. Am mers în 2017 până în Austria pentru a mă întâlni și a lua interviu de la unul dintre cei mai buni fotbaliști ai Austriei care face parte din a doua carte a mea – Stefan Maierhofer. De meserie este bucătar, dar dintotdeauna și-a dorit să fie fotbalist și a reușit doar prin propriile forțe. Pot spune sigur că are o personalitate puternică și este om atât în fotbal cât și în viața de zi cu zi. Ceea ce întâlnim foarte rar în ziua de azi. Urmărim de obicei fotbaliștii de la ecranele televizoarelor și atunci când avem unica ocazie să îi admiram pe viu, rămânem fără cuvinte. Unii au aere de vedete, alții sunt simpli. Se observă prin educație. Mă bucur că faima nu l-a schimbat pe Stefan. Mergând pe străzi alături de el, am observat respectul oamenilor față de personalitatea sa. Nu a vizitat Republica Moldova niciodată și despre ea a auzit de la mine. Fiind prima persoana pe care a cunoscut-o din Chișinău.

Cu această vizită în Viena i-am pregătit și adus tricoul naționalei noastre cu un număr deosebit pentru el și numele de familie în spate. Desigur că a rămas plăcut surprins. Iar eu aflându-mă în Viena 3 zile, am încercat să vizitez locurile pe unde am mai avut ocazia să fiu prin 2000, fiind studentă la Universitatea din Viena, facultatea de Traducător/Translator. Pot spune că nu mi-a fost ușor să obțin un „DA” pentru această unică întâlnire cu Maierhofer. Răspunsul l-am așteptat doi ani. Dar a meritat așteptarea. Mulțumesc familiei și prietenilor mei pentru susținere. De altfel, am avut ocazia să fac cunoștință cu băieții de la agenția sportivă Sportscon, pe care fotbalistul austriac a înființat-o cu scopul de a ajuta viitorii sportivi. El fiind și Ambasadorul acestei agenții.

Miercuri

Dimineața, cu ceașca de cafea în mână, multe gânduri. Îmi amintesc cum părinții mei îmi spuneau că o să îmi treacă această pasiune pentru Fotbal- sportul rege. Cauza fiind următoarea: la moment, la 16 ani, tinerilor le plac multe și cu anii se schimbă. Dar, iată că acum fiind la o vârstă frumoasă, nu încetez să iubesc acest gen de sport. Și merg mereu la meciuri când am ocazia și să fiu alături de băieții noștri care ne reprezintă țara. Am spus de multe ori că fotbalul nu are naționalitate. Și asta așa e. Timp de câțiva ani încerc să mă întâlnesc cu personalități din fotbalul autohton și cel internațional. Uneori îmi reușește, alteori nu. Dar nu renunț! Un fost diplomat din Ambasada Germaniei la Chișinău și suporter, acum câțiva ani mi-a dat un sfat: „Diana, atâtea ocazii vei avea, întâlnește-te cu personalitățile din lumea fotbalului. Încearcă să discuți, să i-ai autografe, să faci poze. De ce nu, să legi prietenii. Vei rămâne cu multe amintiri frumoase. Și vei avea ce povesti următoarei generații”. La întrebarea jurnaliștilor dacă voi transmite pasiunea mea copiilor, am răspuns așa: „Nu voi impune copiii să iubească ce nu le place. Iar dacă vor hotărî să se ocupe de alt gen de sport decât fotbalul, îi voi susține oricum”. Totuși, cred că până la urmă pasiunea mea se va transmite fiului. Pentru că consider că dragostea față de un anumit gen de sport, trece din generație în generație. Mămicăi mele i-a plăcut hocheiul, iar când avea ocazia urmărea meciurile. Și era unica fată printre băieții care priveau cu atenție la ecran. Iar acum le urmărește pe cele de fotbal împreună cu mine. Mai puțin hocheiul, pentru că spune ea în perioada sovietică sportul totuși a fost o forță. Încă, mai avem să parcurgem un drum lung până la perfect în lumea sportului. Și ne doare când vedem progresul din alte țări.

Deocamdată Republica Moldova merge cu pași mici. Dar schimbarea va veni, sunt sigură. Dacă nu acum atunci peste ani. Important e ca generațiile din urmă să înțeleagă că sportul e necesar pentru viață. Tinerii trebuie să învețe să își iubească țara cu adevărat. Putem aduce Europa acasă la noi doar prin educație, implicare și atitudine. Primul meu proiect 2019, premieră în Republica Moldova, ideea îmi aparține. Întâlnirea dintre copii și fotbaliști. Unul dintre primii oaspeți fiind Artur Ioniță, membru al selecționatei Republicii Moldova și jucător la Cagliari Calcio. Și clubul de fotbal FC Gloria – antrenor Vasile Țepordei. Cea mai mare susținere a acestei idei am primit-o de la Federație și ex-selecționerul Alexandru Spiridon.

Copiii l-au întâlnit și petrecut pe jucător cu aplauze. Au avut mari emoții atunci când i-au pus întrebări, dar au rămas cu amintiri frumoase pentru toată viața. O întrebare care ne-a făcut pe toți să zâmbim a fost următoarea: Dumneavoastră ați știut că veți ajunge vedetă? Ați știut? Artur Ioniță a făcut poze cu toți cei prezenți la eveniment, a oferit tuturor autografe și le-a dat sfaturi micilor fotbaliști. Prin acest gest frumos am demonstrat că se poate, putem oferi șansa copiilor să se apropie de jucătorii noștri. Pentru că e bine știut că după meciurile oficiale, cele din Divizia Națională, nu toți copiii au ocazia să iau un autograf sau să facă o poză. Și deseori pleacă dezamăgiți. O oră jumate a fost puțin, dar deajuns ca copii, de altfel și noi maturii, să îl admiram pe cel mai bun fotbalist al Republicii Moldova. Evenimentul a avut loc în luna Iunie 2019 în incinta Liceului Teoretic Alexandru Ioan Cuza din Chișinău, director Tatiana Nagniebeda – Tverdohleb, înaintea meciului cu Andorra disputat acasă.

Joi

Diana, tu vei fi managerul lui Dan! Am un nepot de 14 ani, originar din Orhei, îi zice Dan Boțan jucător la FC Sheriff Tiraspol. Anul nașterii 2005, poziția de jucător: atacant. Unul din liderii echipei din Tiraspol. Și-a început cariera la SS Orhei sub conducerea antrenorului Ion Cristalov. Actualul antrenor de la FC Sheriff Tiraspol: Denis Laptev. E dedicat fotbalului și muncește mult. Și-a dorit de mic să ajungă în selecționată. Îl susțin mereu atunci când am ocazia și are meciuri în Chișinău. Anul acesta a fost convocat pentru prima dată în selecționata Republicii Moldova Under-15, unde a petrecut câteva zile la Vadul lui Vodă în meciuri de selecție. Sub conducerea antrenorilor Vitalie Mardari și Igor Negrescu.

A plecat în deplasare în luna august cu cei mai buni fotbaliști în Lituania, unde a participat la Turneul de Dezvoltare U-15 UEFA în perioada 18-22 August, găzduit de Lituania. La competiție au mai evoluat naționalele similare ale Bosniei și Herțegovinei, Lituaniei, Georgiei. Este prima sa ieșire peste hotare. Viitorul fotbalului moldovenesc. Visează să facă pasul următor și să reprezinte țara în selecționata cea mare, iar verișoara mea, Inga Boțan mama lui Dan, mereu îmi spune că de acum sunt managerul lui Dan.

Mai în glumă, mai în serios m-am obișnuit cu ideea. Și încerc să povestesc despre nepot atunci când vine vorba despre Republica Moldova și tinerele generații. Consider că este un exemplu, pentru că mereu se gândește la fotbal, la cum să își atingă următorul scop. Și nu are de gând să renunțe.Nepotul, cu siguranță va lăsa urme în istoria fotbalului moldovenesc. Deja, e doar abia începutul. Nu pot decât să îl susțin și să îi urez succes în profesia deloc ușoară.

Vineri

Dis de dimineață, la prima oră, intru la Federația noastră de Fotbal, întâlnire programată cu Pavel Cebanu, președintele Federației. Anume în aceste clipe importante pentru mine, când mă aflu în această clădire, mă cuprind amintiri și o stare de bucurie sufletească. Am mai pășit pe aici de câteva ori, când urmam să public prima carte. Așa am făcut cunoștință cu domnul Pavel Cebanu. La intrare pe perete mesajul: Fotbalul – ambasadorul Păcii! Domnul de la ușă mă întreabă cu ce ocazie am venit? Mă prezint și îi explic care este scopul aflării mele în incinta Federației. Îmi răspunde calm și îmi explică cum să ajung la Pavel Cebanu. Întâlnirea cu Pavel Cebanu ca de fiecare dată a decurs bine. Am discutat despre posibilitatea ajutorului Federației în editarea cărții cu numărul doi. I-am povestit și arătat poze unde promovez fotbalul autohton peste hotare. Mi-a zâmbit și se vedea că este mândru: doar așa putem merge înainte. La sfârșitul discuției mi-a zis să nu uit de Federație și să mai trec pe aici.

Sunt mereu binevenită! Planificarea întâlnirii numărul doi dintre copii și fotbaliști va avea loc în luna Septembrie 2019. Oaspeți: Alexandru Dedov fotbalist în Petrocub Hîncești, parte a selecționatei Republicii Moldova și două echipe de fotbal- FC Gloria și FC Mold Progress. După întâlnirea din Iunie 2019, cu Artur Ioniță, care a decurs bine, am decis să continuăm șirul de întâlniri dedicate copiilor. Din nou voi aduna oameni dedicați fotbalului nostru, cei care își iubesc țara și o promovează prin activități sportive. Sunt sigură că această întâlnire va decurge bine, plus că vom avea oaspeți de peste hotare, suporteri care au auzit despre primul eveniment si și-au planificat vacanța anume pentru a vizita țara noastră și a participa la eveniment, și a asista la meciul dintre selecționata Republicii Moldova și cea Turciei de pe data de 10 Septembrie. A fost ironia sorții să îl întâlnesc pe Alexandru Dedov la meciul dintre Petrocub Hincești și AEK Larnaca de pe data de 18 iulie din cadrul UEFA Europa League. I-am povestit despre ideea mea și a acceptat să fie parte a evenimentului. Alexandru este nu doar oaspete la al doilea eveniment dedicat copiilor, dar și face parte din a doua carte asupra cărei lucrez, dedicată fotbalului: „Diferențe dintre generații”.