Henrik Christiansen: „În România salariul minim este insuficient pentru un trai decent” (VIDEO)

În România salariul minim este insuficient pentru un trai decent. Pentru ca un cetățean să poată trăi din salariul său, acesta ar trebuie să fie cel puțin 60% din salariul mediu pe economie. Or salariul minim din România este sub acest prag. Deși situația economică este mai bună în România, salariul minim a fost ținut tot sub limita de 60% din salariul mediu. În plus, există o prăpastie între salarizarea unor categorii de personal în România.

Cu un guvern social-democrat la putere, România are unul dintre cele mai mici salarii minime din Europa - 1.263 lei net, adică 265,23 Euro. În ciuda creșterii economice, acesta a fost ținut mult sub pragul de 60% din salariul mediu pe economie, iar cei care trăiesc din salariul minim abia pot să se descurce de pe o zi pe alta. „România violează Carta drepturilor sociale”, explică într-un interviu cu Europa Liberă Henrik Christiansen, secretar executiv adjunct al Comitetului pentru drepturi sociale, corp de experți al Consiliului Europei, care a publicat ultimul său raport pentru anul 2018.

Henrik Christiansen: „Salariul minim din România este sub pragul impus de Carta drepturilor sociale”

Europa Liberă: Domnule Christiansen, președintele Comitetul European pentru Drepturi Sociale, dl Pamisano, ne-a spus anul trecut că în ultimii zece ani s-a înregistrat un creștere a dezinteresului guvernelor pentru drepturile sociale. Ce spune raportul de anul acesta al Comitetului, s-a schimbat ceva între timp?

Henrik Christiansen: „Este dificil de spus dacă s-a schimbat sau nu ceva. Cert este că anul trecut, Comitetul a elaborat un raport despre securitatea socială, protecția socială, și este adevărat că de la criza economică încoace, din 2008, guvernele au tăiat foarte

multe ajutoare sociale, bugetele pentru politicile de protecție socială. Nu știu dacă este vorba de lipsă de interes sau o chestiune de priorități. Un lucru este clar: protecția socială nu a fost o prioritate. Prioritatea a fost și este ieșirea din criză și creșterea economică. Desigur, am văzut aceste măsuri de austeritate, iar acestea afectează foarte mult cele mai vulnerabile categorii de populație. Anul acesta am examinat dreptul la muncă: drepturile de muncă individuale, cele colective, drepturile muncitorilor la locul lor de muncă și dreptul de a avea sindicate și de a negocia colectiv. Acestea sunt drepturile pe care le-am analizat în acest raport.”

Europa Liberă: Sindicatele? Care sindicate? Mediul economic s-a schimbat foarte mult, sindicate mari, care să reprezinte o forță în raport cu patronatele mai există doar în industriile grele. Cum sunt în această era digitalizată și fragmentată drepturile lucrătorilor respectate în absența unor sindicate puternice ca un IG Metal, spre exemplu?

Henrik Christiansen: „Este clar că drepturile lucrătorilor au evoluat o dată cu evoluția și schimbările economice. În ultimul deceniu competiția și condițiile din mediul economic au devenit mai dure. Regulile au devenit fie mai flexibile, fie mai dure. Timpul de lucru, de exemplu, a devenit mai flexibil. Vedem însă și restricții impuse sindicatelor. Dreptul de a se organiza într-un sindicat și acela de a negocia colectiv. Este parte din cauza legislației, dar și din cauza mediului economic, mai puțin prietenos, mai puțin deschis organizărilor colective. Pentru noi este esențial ca sindicatele să poată funcționa. Dar nu vom încerca să stimulăm crearea sindicatelor. Lucrătorii trebuie să aibă această inițiativă, dar îi putem ajuta.”

Europa Liberă: Este România una dintre țările unde sindicatele sunt restricționate sau nu pot funcționa liber?

Henrik Christiansen: „În general, în România dreptul lucrătorilor de a se organiza și constitui sindicate este respectat și legislația românească respectă Carta drepturilor sociale, din acest punct de vedere. Cu toate acestea, există probleme cu dreptul de a face

grevă, care este posibil doar pentru sindicatele care au ajuns la o anume reprezentativitate. Aici, Comisia a identificat că în legislația românească există o restricție a dreptului la grevă pentru anumite sindicate, care încalcă documentul nostru de referință, Carta drepturilor sociale.

Apoi, în România salariul minim este insuficient pentru un trai decent. Pentru ca un cetățean să poată trăi din salariul său, acesta ar trebuie să reprezinte cel puțin 60% din salariul mediu pe economie. Or salariul minim din România este sub acest prag. Mai mic de 40% din salariul mediu. Problema este că, deși situația economică este mai bună în România, salariul minim a fost ținut tot sub limita de 60% din salariul mediu.”

Europa Liberă: România are un guvern socialist de multă vreme. Au mărit salariile de mai multe ori, în acest răstimp. Medicii au salarii foarte mari, judecătorii au salarii foarte mari și, în general, salariile de la stat sunt mai mari decât cele din mediul privat. Vreți să spuneți că există o prăpastie între salarizarea unor categorii de personal din România?

Henrik Christiansen: „Da, este, dar nu contează categoriile sociale, ci salariile. Adică nu contează meseriile unor categorii, ci diferența dintre salarii nu trebuie să fie atât de mare, iar minimul 60% din salariul mediu.”

Europa Liberă: Ce ar trebuie să facă guvernul și cum pot cetățenii sancționa guvernul dacă nu le respectă drepturile sociale?

Henrik Christiansen: „Guvernul român trebuie să ofere explicații Comitetului, apoi Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei. Acestea vor avea loc în cursul anului 2019. În funcție de răspunsurile guvernului, Comitetul de miniștri poate cere guvernului să ia măsuri să schimbe situația. De fapt, guvernul poate începe de acum să ia măsuri pentru remedierea acestor probleme identificate de noi.

Din păcate, cetățenii nu pot merge la CEDO pentru a da statul în

judecată dacă nu le sunt respectate drepturile sociale. Pot veni la noi, la Comitetul pentru drepturi sociale, dar nu pot face plângeri individuale. Trebuie să o facă printr-o organizație sindicală sau profesională. Din păcate, Consiliul Europei nu a fost capabil să înființeze un sistem care să impună statelor membre respectarea drepturilor sociale, așa cum a făcut-o cu drepturile civile și politice, prin CEDO. Statele nu doresc să facă acest pas. Drepturile sociale sunt mai controversate, chiar dacă CoE consideră drepturile sociale parte a drepturilor omului”.