Iran: Revoluția islamică din 1979

Teheranul a fost răpus de greve și de proteste masive împotriva șahului pe 7 septembrie 1978. Ziua a devenit cunoscută sub numele de Vinerea Neagră. Demostrațiile s-au răspândit în întreaga țară, în timp ce protestatarii au acuzat șahul că ar fi o marionetă a Statelor Unite ale Americii. Legea marțială a fost impusă patru zile mai târziu.

În pofida instituirii legii marțiale, mii de oameni au continuat să inunde străzile din Teheran pe 9 octombrie 1978, în semn de protest împotriva șahului iranian Mohammad Reza Pahlavi.

Protestatarii au dat foc mai multor obiecte pe străzile din Teheran în timpul demonstrațiilor antiguvernamentale din 5 noiembrie 1978. Au fost înregistrate și victime în aceeași lună, în urma confruntărilor între soldații înarmați și studenții de la Universitatea din Teheran.

Studenții iranieni strigă „Moarte șahului!” în timpul protestelor din Teheran, pe 28 noiembrie 1978. Mohammad Reza Shah Pahlavi a condus Iranul din 1941. Deși a modernizat țara, el a suprimat opoziția. 

Demonstranții țin un afiș al liderului islamic exilat, Ayatollah Ruhollah Khomeini, în timp ce protestele din Teheran cresc. Protestul împotriva șahului din 10 decembrie 1978 a avut loc în apropierea monumentului Shayah, care a fost construit pentru a comemora domnia și puterea monarhului.

Un mullah în piața din Teheran, pe 16 decembrie 1978, citind ultimele cuvinte ale liderului islamic exilat, Ayatollah Ruhollah Khomeini.

Un camion răsturnat, cu logo-ul Pepsi, arde în centrul Teheranului în timpul revoltelor care au paralizat orașul pe 27 decembrie 1978.

Protestele împotriva șahului continuă să crească. Demonstranții țin un poster al lui Ayatollah Ruhollah Khomeini pe 1 ianuarie 1979. Khomeini a petrecut 14 ani în exil. Discursurile liderului exilat, înregistrate pe casete, au fost introduse ilegal în țară, alimentând neliniștea.

Un protestatar este ridicat de jos de un soldat, după ce a fost lovit de un ofițer de armată (stânga) în timpul unei confruntări la Teheran, pe 14 ianuarie 1979.

Peste 100.000 de oameni s-au adunat în fața moscheei din Piața Teheranului pe 15 ianuarie 1979. Trupele au stat nemișcate în timp ce demonstranții le-au oferit flori, scandând „Trăiască Khomeini!” și „Moarte șahului!”.

Șahul iranian Mohammad Reza Pahlavi și soția lui, împărăteasa Farah, se pregătesc să urce la bordul unui avion pe 16 ianuarie 1979. Shahul a părăsit Iranul, afirmând că pleacă în vacanță. Mulți iranieni au scandat „Șahul a plecat!”. Liderul care a condus țara timp de 37 de ani nu se va întoarce niciodată din exil, murind 13 luni mai târziu.

O statuie distrusă a șahului într-o intersecție din Teheran, pe 18 ianuarie 1979.

Câțiva soldați și un tanc al armatei iraniene pe un drum spre aeroportul din Teheran. Armata a împiedicat un avion iranian să decoleze spre Paris, pentru a-l aduce pe liderul islamic exilat Ayatollah Khomeini la Teheran.

La câteva zile după plecarea șahului, sute de oameni, inclusiv mulți străini, erau disperați să părăsească Iranul. Oamenii așteaptă îmbarcarea în sala de plecare a aeroportului Mehrabad din Teheran, pe 25 ianuarie 1979, cu speranța că vor putea pleca din țară.

Confruntări severe au avut loc pe 26 ianuarie 1979, pe fondul instabilității politice a Iranului și a lipsei unui conducător. Protestatarii antiguvernamentali, culcați la pământ, se feresc de focurile soldaților armatei iraniene.

Ayatollah Ruhollah Khomeini își părăsește vila din Neauphle-le-Chateau, în apropiere de Paris, pe 31 ianuarie 1979, pentru a urca la bordul unui avion Air France și a se întoarce la Teheran.

Ayatollah Ruhollah Khomeini sosește la Teheran pe 1 februarie 1979. Circa 120 de jurnaliști l-au însoțit în zborul de la Paris. Deși șahul părăsise deja țara, întoarcerea lui Khomeini din exil este adesea considerată adevăratul început al revoluției islamice din Iran.

Khomeini este escortat în timp ce încearcă să părăsească aeroportul și să se îndrepte spre cimitirul Behesht-e Zahra.

Susținătorii au încercuit coloana oficială a lui Khomeini care se deplasa spre cimitirul Behesht-e Zahra.

Khomeini ține un discurs la cimitirul Behesht-e Zahra după întoarcerea sa din exil.

Khomeini și fiul său, Ahmad, se adresează mulțimii pe 4 februarie 1979.

Mehdi Bazargan ține un discurs la Universitatea din Teheran pe 9 februarie 1979. Bazargan a fost ales de Ayatollah Ruhollah Khomeini să preia conducerea iraniană. Bazargan a declarat că îl va introduce pe Allah în toate aspectele vieții iraniene, va reînvia economia și va organiza alegeri libere, înainte de a-și da demisia pentru a face loc unui regim islamic.

O ambulanță înconjoară obstacolele din sudul Teheranului și strânge răniții de pe străzi, pe 10 februarie 1979. În urma schimbului de focuri între armată, cadeții forțelor aeriene și urmașii lui Khomeini, 60 de oameni au murit și sute au fost răniți.

Oameni înarmați, loiali lui Ayatollah, în fața Ambasadei SUA din Teheran pe 15 februarie 1979, la o zi după ce ambasada a fost luată cu asalt. Ambasada a fost asediată pentru câteva ore înainte de a fi eliberată. A doua încercare de a devasta Ambasada SUA a fost în noiembrie. Zeci de diplomați au fost luați ostatici.

O victimă este scoasă din Ambasada Statelor Unite de către oamenii loiali lui Ayatollah Khomeini, după ce a fost luată cu asalt clădirea.

Un cetățean american trece pe lângă un bărbat loial lui Khomeini, care păzește o zonă de evacuare din Teheran pe 17 februarie 1979. Sute de americani au fugit din Iran după prima încercare de a lua cu asalt Ambasada SUA.

Oamenii loiali lui Ayatollah Khomeini stau de pază la Aeroportul Internațional Mehrabad din Teheran, pe 18 februarie 1979.

Zeci de mii de femei iraniene s-au adunat la Teheran pe 16 martie 1979, pentru a sprijini chemarea lui Ayatollah Khomeini. Khomeini a îndemnat femeile să adere la legile islamice. Acestea includ purtarea unui haine negre și lungi, numite chador.

Un lacăt la poarta Ambasadei SUA din Teheran, pe 27 noiembrie 1979. Studenții iranieni au preluat controlul asupra Ambasadei, au luat ostatici 52 de americani și au cerut ca șahul să fie întors în Iran. Criza ostaticilor din Iran a durat 444 de zile până în ianuarie 1981.

Mullahii trec pe lângă casa lui Ayatollah Khomeini din Qom, pe 17 decembrie 1979, în semn de solidaritate cu liderul iranian. Khomeini a devenit liderul suprem al Iranului în acea lună.