„Apreciez naţional-socialismul ca o formulă statală viguroasă şi deosebită care a ridicat munca la rang de cinste. Cred că marele conducător [Führer în original – n.n.] trăieşte şi activează pentru impunerea justiţiei şi bunăstării poporului german şi că este interesat de aflarea adevărului profund cînd e vorba despre chestiuni importante [...], iar în pofida acţiunilor îndreptate contra mea mi-am exprimat în ţară şi în străinătate adînca adeziune faţă de marea idee naţional-socialistă germană. Am impresia că numai puţini îşi mai aduc aminte de lupta mea, dusă de prin 1910, contra alogenizării în toate domeniile artelor, cît şi contra puterii evreieşti dominante.”
Aceste propoziţii le-a scris pictorul expresionist german Emil Nolde (7 august 1867-13 aprilie 1956) într-o misivă, adresată lui Goebbels în iulie 1938, în care se plînge că lucrările sale au fost scoase din muzee, fiind considerate decadente, aparţinînd aşa numitei arte degenerate. La sfîrşitul aceluiaşi an, Nolde îi scrie din nou lui Goebbels şi recurge la registrul grosolan al antisemitismului, încercînd să-l convingă pe ministrul nazist al propagandei că arta sa exprimă, de fapt, spiritul curat german, sperînd că regimul îl va accepta şi îi va repune din nou lucrările în circulaţie.
N-a fost să fie aşa. Nolde, de la a cărui naştere s-au implinit 150 de ani, a rămas un proscris.
În epoca postbelică, Emil Nolde a devenit un soi de artist de stat al Republicii Federale Germania. În scrierile care i-au fost dedicate s-a trecut sub tăcere susţinerea nazismului şi încercările sale (eşuate) de a impune expresionismul ca adevărata artă germano-nordic-ariană şi naţional-socialistă.
În scrierile sale memorialistice, apărute înainte de război, reeditate după 1945 (inclusiv de Fundaţia Nolde), s-a autocenzurat, eliminînd toate pasajele în care elogiază nazismul şi recurge la limbajul rasist stigmatizant al propagandei oficiale.
Între timp, procesul de reconsidere critică a lui Emil Nolde se află în plină desfăşurare. În numeroase scrieri, se atrage atenţia asupra dublului statut al acestui important pictor expresionist, cel de victimă şi de făptaş. Într-un articol recent, se subliniază ironic faptul că un Nolde s-a aflat în biroul fostului cancelar social-democrat Helmut Schmidt şi se află şi pe pereţii biroului cancelarei creştin-democrate, Angela Merkel.