La umbra rachetelor rusești: Viața la granița de vest a Kazahstanului

Un tren trece prin Saihin, în regiunea Kazahstanului de Vest. 

Saihin, un sat care are aproximativ 3.000 de locuitori, se află la doar 80 de kilometri de terenul de antrenament militar rusesc Kapustin Iar. De pe acest sit de testare, în anii 1950, au fost lansați câini în spațiu și au fost efectuate cel puțin 29 de teste nucleare.
Situl continuă să funcționeze și astăzi ca teren de testare pentru rachete intercontinentale și alte tipuri de armament. 

O mașină pe drumul prăfuit care duce la Saihin

Din capitala regională Oral (cunoscută în rusă sub numele de Uralsk), din vestul Kazahstanului, până la Saihin, sunt 550 de kilometri de drum greu. Prima jumătate a drumului este asfaltată, ultima este un drumeag prăfuit de stepă, pe care nici măcar mașinile cu tracțiune integrală nu îl pot parcurge dacă a plouat.
Autoritățile regionale au promis să deschidă un nou drum până în 2021, dar lucrările la proiect nu au fost încă finalizate.

Gara pustie din Saihin.

Trenurile rusești de marfă și de pasageri trec cu repeziciune prin Saihin, dar niciunul nu oprește aici. Gara din localitate, construită la începutul anilor 1900, pare încremenită în timp. Localnicii își amintesc că gara a încetat să mai funcționeze la scurt timp după prăbușirea Uniunii Sovietice, când mulți săteni au rămas fără loc de muncă.

O casă în Saihin

Calea ferată împarte Saihin în două părți - veche și nouă. În jumătatea nouă se află un spital, o casă de cultură, magazine și coafor. Locuitorii din partea veche, mai degradată, își numesc zona „Shanghai" și se consideră locuitorii de baștină ai satului.

O capră paște pe un tăpșan din Saihin

Când Troțenko a vizitat zona „Shanghai” a satului, trei bărbați de vârstă mijlocie stăteau pe o bancă și beau vodcă, privind trenul care trecea când și când. Pe o bucată îngălbenită de ziar se afla o sticlă de vodcă cu o gustare rurală simplă, formată din pâine, sare, castraveți și roșii. Bărbații aveau poftă de vorbă. Organizaseră această mică petrecere pentru a sărbători o zi de naștere. Sărbătoritul s-a prezentat ca fiind Nurlan și a oferit imediat o băutură.

"Noi, cei din Shanghai, nu te lăsăm să pleci fără o tratație", spune bărbatul de 56 de ani.

Saihin văzut de sus.

Troțenko a refuzat politicos băutura și a întrebat despre viața din satul aflat la umbra bazei de testare a rachetelor.

„Viața este normală aici. Granița este în apropiere - la cinci kilometri”, spune Nurlan, care l-a întrebat pe vizitator: „Vedeți turnul ăla de fier de acolo? Armata l-a instalat, dar este inactiv de mult timp. Sunt multe astfel de turnuri ca acesta aici. Dacă mergeți de-a lungul liniei pe care sunt instalate, veți ajunge, până la urmă, la polilgonul rusesc de antrenament".

„Ar trebui să vindem turnurile la fier vechi", spune prietenul său, un bărbat scund, cu o față gânditoare și dinți de aur. El se referă la industria artizanală din regiune a localnicilor care dezmembrează piesele de rachete căzute pentru a le vinde la fier vechi.

„Când cad treptele rachetelor, oamenii vin imediat. Cine ajunge primul acolo le colectează", spune el.

Fotografie de arhivă din 2018 a unei rachete Iskander lansată de la situl de testare Kaspustin Yar din Rusia.

Când sunt întrebați dacă rachetele cad des, bărbații care beau vodcă în Saykhin răspund: "Nu, nu, nu, asta este problema. Se întâmplă rar și departe de aici. Până când afli că au căzut și ajungi acolo, nu va mai rămâne nimic din rachetă".

În ceea ce privește testele nucleare care au fost efectuate pe situl rusesc, bărbații cred că le-ar putea afecta sănătatea, dar spun: „Nu suntem oameni de știință. Habasr nu avem”.

Nurlan, sărbătoritul zilei de naștere, spune: "De ce credeți că bem? Ne salvăm de radiații. Eu însumi sunt un supraviețuitor de la Cernobîl. În 1986, am servit în Ucraina, în Donețk. La cincisprezece zile după explozia [de la centrala nucleară], am fost trimiși să izolăm o zonă de 30 de kilometri. Acum am un handicap. Cum pot să nu beau?"

Ertarghin Samigullin, localnic din Saihin.
„Nu am văzut niciodată vreo lansare de rachetă, dar în timpul testelor ferestrele noastre erau spulberate de șocul exploziei", își amintește Samigullin. „Acum nu mai explodează așa, doar zboară avioanele peste sat. Se spune că asta are un efect asupra vieții de aici. Unii oameni se plâng de dureri de cap, alții că li se îmbolnăvesc animalele."

Samigullin are 69 de ani. S-a născut și a crescut în Saihin și acum are propriul mic salon de coafură. De asemenea, face mobilă la comandă și vinde cuțite și topoare confecționate manual. În ciuda faptului că rudele sale au fost întemnițate în repetate rânduri de autoritățile sovietice, el este un pro-Kremlin înfocat.

Samigullin arată pașaportul defunctului său bunic. Acesta a fost încarcerat de două ori după ce a făcut pelerinajul la Mecca. 

Când vorbește despre învecinatul poligon militar al rușilor, Samigullin spune: „Nu mă deranjează. Acolo nu se fac pur și simplu teste, ci se gândesc și la securitate. Cum să respingă inamicul - NATO. Vedeți, eu sunt de partea lui Putin. Dacă nu aș fi fost atât de bătrân, m-aș fi dus să lupt [în Ucraina]. Poate că unora nu le place, dar eu nu-mi ascund opinia".

Un magazin în Saihin 

În ciuda apropierii de Rusia, produsele din magazinele din Saihin sunt în mare parte fabricate în Kazahstan. Vânzătorii spun că, înainte de pandemie, se aprovizionau cu bunuri din Volgograd, un oraș rusesc aflat la doar 250 de kilometri distanță, dar când a devenit mai dificil trecerea graniței, prețul produselor rusești a crescut.

Acum, acestea sunt cumpărate din orașul kazah Oral. Localnicii călătoresc în capitala regională doar atunci când este absolut necesar. Oral se află la 550 de kilometri distanță și ca să ajungi acolo trebuie să străbați niște drumuri groaznice.

O pictură murală din Saihin care îl reprezintă pe Jhahangir Han, un conducător al Hanatului kazah în secolul al XVII-lea

Sătenii din Saihin trec des granița. Mulți dintre locuitorii de aici au rude și prieteni în satele rusești din apropiere. Există un punct de control simplificat pentru persoanele cu înregistrare locală, astfel încât sătenii kazahi pot trece cu ușurință. Dar localnicii din Saihin au voie să viziteze doar așezările rusești situate în apropierea graniței și doar pentru chestiuni personale, cum ar fi vizitarea prietenilor și a familiei.

Drumul spre  Han Ordasi.

La mai puțin de 50 de kilometri de Saihin se află Han Ordasi. Satul este cunoscut pentru un lac sărat numit Haki Sor, care s-a transformat într-un fel de sit arheologic militar. Timp de zeci de ani, rachete lansate din poligonul de tragere Kapustin Iar au căzut în lac.

Marjan Mahmetova iese cu vaca la păscut, în Han Ordasi

„Nu aș spune că avem probleme grave de mediu, dar atunci când sunt lansate rachete și vântul bate dinspre lac, castraveții mei se ofilesc imediat. Trebuie să îi stropesc cu vitamine, altfel nu aș mai avea nimic de recoltat”, spune Marjan Mahmetova, localnică din Han Ordasi.

Pensionarul Bergen Kajgaliev cu soția sa în Han Ordasi.

Kajgaliev, în vârstă de 83 de ani, s-a născut și a crescut în Han Ordasi. A lucrat aproape toată viața, ca profesor de istorie la o școală locală. Kajgaliev își amintește când au început testele militare în sat și spune că se auzeau explozii zi și noapte.

„Acum, nimeni nu poate confirma acest lucru, dar cred că mulți oameni au murit aici din cauza testelor nucleare. Multe familii aveau copii cu handicap. Au fost cazuri când s-au născut fără brațe, fără picioare”, spune el. 

„Medicii de la acea vreme au presupus că acestea erau consecințele testelor, dar nimeni nu a vorbit despre asta în mod public. Tuturor le era teamă să se opună autorităților. În anii 1990, unele familii au primit beneficii pentru copiii cu dizabilități, în timp ce altele nu au primit nimic. Mulți dintre cei care s-au născut handicapați au murit deja.”

Aiman Bekmambetova (stânga) și fiica ei, Ulbike, localnice din Han Ordasi.

Ulbike a fost diagnosticată cu paralizie cerebrală și slăbiciune musculară cauzată de afectarea funcțiilor cerebrale. Aiman crede că mediul otrăvit ar fi afectat dezvoltarea fiicei sale.

Ulbika are 28 de ani, dar se comportă ca un copil. Ea se joacă cu jucării și poartă scutece. Aiman spune că vecinii au avut o fiică cu un diagnostic similar, dar aceasta a murit. Înainte vreme, spune femeia, „erau mulți astfel de copii în sat”.

Muzeul local, adăpostit într-o fostă clădire a trezoreriei din Han Ordasi.

În interiorul muzeului, la loc de frunte se află o fotografie a fostului președinte al Kazahstanului, Nursultan Nazarbaev, care a vizitat muzeul de două ori, în 1990 și 1997. Personalul muzeului își amintește cu mândrie de aceste vizite.

Arme antice în muzeul Khan Ordasy

În muzeu, suntm expuswe, pe un covor tradițional, cu modele, cuțite antice, pumnale și un topor de luptă tradițional. Potrivit unui vechi proverb kazah, acest topor este arma pe care trebuie să o ții mereu aproape dacă ai ghinion să ai vecini răi.