Un articol publicat pe blogurile Adevărul de Andrei Vlăsceanu constată că ultimele patru runde de alegeri din Republica Moldova au avut loc în situații de tipul „pe margina prăpastiei”. „La ora actuală, Republica Moldova riscă să devină «Venezuela Europei», şi nu «Noua Elveţie». Unica șansa reală la un viitor cert și sigur este Unirea cu România!”, scrie Vlăsceanu, care vede aliniate la start patru forțe politice, creditate cu șanse diferite: 1. Partidul Socialiștilor și Igor Dodon se califică deja pentru primul loc, cu șanse de a forma și guvernul. În schimb, dacă vor voi să schimbe Constituția, vor avea nevoie de o alianță.
2. Partidul Democrat și Vlad Plahotniuc, care dețin guvernarea și banii, dar nu vor avea voturi suficiente pentru a forma guvern. 3. Blocul opoziției ACUM, în care se regăsesc Partidul Acțiune și Solidaritate și Platforma Demnitate și Adevăr, va intra în Parlament, dar nu poate aspira să formeze guvernul. E posibil însă, susține Andrei Vlăsceanu, să se apeleze la un broker Washington-Bruxelles-Bucureşti pentru o «alianţă» cu fracţiunea PD şi a «independenţilor», dar şansele de reuşită sunt scăzute”. Mai sunt independenții și nu se exclude surpriza intrării în cursă și, eventual, în Parlament, a unor nume care se adresează aceluiași electorat ca și PSRM: Ilan Shor și Vladimir Voronin.
Continuă comentariile la discursul de duminică al liderului Partidului Social Democrat Liviu Dragnea. Pe site-ul ziare.com, Ioana Ene-Dogioiu îl numește „urlet al disperării în fața Justiției”. Jurnalista revine la refrenul că lui Viktor Orban și altor lideri iliberali europeni „le-a mers”. Poate, dar niciunul dintre ei nu este infractor – vine explicația. În acest articol speranța, singura!, ar fi „luciditatea” celor din PSD, care ar fi de așteptat să nu sacrifice chiar totul de dragul lui Dragnea.
Pe site-ul digi24, Laurențiu Mihu îl alătură pe Dragnea cel de duminică nu doar de Hugo Chavez sau Fidel Castro, ci și cu Nicolae Ceaușescu. Același naționalism și izolaționism discreționar. Nu și conjunctura geopolitică și societală. Căci între timp „milioanele de români (au devenit) dintr-un grup inert menit doar să fie exploatat, o forţă civică reală, care poate fi periculoasă pentru politicienii cu ambiţii nemăsurate”.
România începe să semene cu Italia anilor 1980, când infracționalitatea și politica acționau concertat împotriva justiției...
G4Media a consultat un expert în problemele penitenciarelor, pe Sorin Dumitrașcu, pe chestiunea consecințelor unei eventuale legiferări a amnistiei și grațierii. Acesta spune că: „România începe să semene cu Italia anilor 1980, când infracționalitatea și politica acționau concertat împotriva justiției. Colegii polițiști deja acuză o creștere exponențială a volumului de infracțiuni reclamate și constatate, iar acest fapt se va vedea și la nivel statistic în perioada următoare”.
Estimarea sa este că „după primul an de aplicare, doar recursul compensatoriu va aduce un plus de 7.000 de recidiviști și de peste 12.000 de persoane vătămate, cu precizarea că fiecare an în care un viitor recidivist este în libertate costă societatea românească între 18 și 20.000 de euro în pagube umane, prejudicii materiale, costuri pentru justiție și de reîncarcerare. (Iar) Metoda de estimare este cea folosită de specialiștii italieni în justiție și are un fundament științific cât se poate de serios”.