Cele două subiecte fierbinți agitate în Parlament și în presă – arhiva SIPA și ancheta parlamentară a posibilei fraudări a alegerilor prezidențiale din 2009 – sunt considerate de jurnaliști diversiuni.
Presupusa fraudare a alegerilor, mai întâi. Ioana Ene-Dogioiu scrie la ziare.com că parlamentarii nu doar că nu caută să afle adevărul despre acel scrutin, prin comisia de „anchetă” pe care au constituit-o, ci chiar cunosc adevăr: alegerile au fost în regulă. Nu puteau fi fraudate. Încă din 2005, în România funcționau „proceduri legale care nu mai permit o fraudă electorală decât dacă partidele însele consimt și comploteaza la ea”. Pe scurt, fiecare partid are un reprezentant în fiecare secție de votare și își pune semnătura alături de ceilalți membri în comisia de votare pe rezultatele finale. Apoi, fiecare partid își face imediat după anunțarea rezultatelor numărătoarea paralelă, pe baza căreia poate contesta deîndată cifrele. Nimeni n-a reclamat nimic.
Your browser doesn’t support HTML5
Revista presei de la București
De ce, de pildă, nimeni nu-i întreabă pe reprezentanții partidelor politice la secția de vot din Ambasada României din Paris, care a tot fost pomenită ca unul din locurile unde s-ar fi furat voturi? „Această anchetă [...], scrie Ioana Ene, are loc în cu totul alte scopuri [...] Pe de-o parte, trebuie hărțuite niște persoane în frunte cu Laura Codruța Kovesi, pe de altă parte e perdeaua de fum perfectă pentru a ascunde adevăratele probleme ale momentului, pietre de moară pentru PSD, de la Legea salarizării care scoate oamenii în strada, la problemele de deficit, la tensiunile din coalișie și din PSD unde se stă cu cuțitele pe masă, la bătălia pentru anihilarea justiției și multe alte perle care aproape zilnic apar la suprafață”.
În comentariul de la revista 22, Andrei Cornea se referă la subiectul arhivei SIPA. E vorba de un corpus de dosare sigilat din 2006 din ordinul fostului ministru de justiție Monica Macovei, dosare de urmărire a magistraților de către niște „funcționari” care au făcut, în anii 2000!, „poliție politică”. Scandalul SIPA este o pată pe obrazul justiției, a spus actualul ministru Tudorel Toader. E o pată, corect, spune Cornea. Dar nu pe obrazul întregii justiții, ci doar a celor care au înființat și au făcut să funcționeze acest serviciu de urmărire a magistraților, ba poate chiar au folosit datele adunate. Și e vorba, arată Cornea, de fostul ministru pesedist Rodica Stănoiu și de premierul de atunci Adrian Năstase, plus „funcționarii” cu pricina. Or pe ei nu îi întreabă nimeni nimic. „Nici Dragnea, nici Toader, nici Grindeanu nu-i pomenesc, iar televiziunile păstrează o tăcere vinovată”. În schimb, sunt puși la zid ca unici vinovați tocmai cei care au luat măsurile necesare ca să se desființeze acest serviciu monstruos. Scopul e la vedere, arată comentatorul: dacă vinovați ies Macovei, Danileț și Kovesi, atunci ”toată campania anticorupție din ultimii zece ani ar fi fost obținută prin șantajarea judecătorilor și a procurorilor în baza documentelor sustrase din arhiva SIPA. Marii corupți sunt, bieții de ei, persecutați politic”.
Sunt și alte diversiuni, la limita comicului, dacă n-ar suna jalnic în actualul context politic intern și internațional: guvernul Grindeanu vrea să schimbe logo-ul României, care există din ministeriatul Elenei Udrea. Frunza de acolo să fie înlocuită cu o ... oaie - Miorița, cum ar veni. Ideea îi aparține ministrului agriculturii, Petre Daea, pe care Andrei Cornea, dar și Marian Sultănoiu, de la Gândul, îl citează copios pentru stilistica lui incomparabilă.