Înaintea catastrofei. Fotografii color cu armeni în Imperiul Otoman

Această imagine cu un grup de copii armeni în ceea ce e azi Istanbul, Turcia, a fost realizată de fotograful francez Stéphane Passet în septembrie 1912. 

Două armence în Artvin, estul Turciei de azi, pozate de faimosul fotograf rus Serghei Prokudin-Gorski în aprilie același an.

Printr-o remarcabilă coincidență, Passet și Prokudin-Gorski i-au documentat  pe armeni în și în afara Imperiului Otoman în aproape același timp, cu puțin înainte ca această minoritate a fost decimată aproape total în ceea ce azi e recunoscut de multă lume drept genocidul armean. 

Orașul Artvin, majoritar armenesc, fotografiat de Prokudin-Gorski în aprilie 1912. 

Prokudin-Gorski (1863–1944) s-a aflat ani de zile într-o misiune sprijinită de țarul Rusiei ca să fotografieze Imperiul Rus folosind o complexă tehnică timpurie de fotografie color. 

Fete și femei armene în ceea ce e azi Istanbul, în 1912, fotografiate de  Passet. 

Passet (1875-1941) se afla în Imperiul Otoman din partea proiectului Arhive ale Planetei care documenta lumea întreagă folosind tehnica franceză de fotografie color numită autocromie. 

 

Orașul Artvin, în apropiere de coasta Mării Negre, era locuit în majoritate de armeni când a fost realizată această fotografie, în 1912. Artvin a trecut de mai multe ori de sub stăpânirea Turciei Otomane în aceea a Rusiei Țariste la începutul anilor1900.

Armeni prizonieri de război păziți de soldați sârbi la fortăreața Kalemagdan din Belgrad în 1913. Armenii luptau probabil pentru Imperiul Otoman în timpul Primului Război Balcanic, în care Turcia Otomană a pierdut majoritatea teritoriilor sale europene în fața unei alianțe de regate creștine din care făceau parte Bulgaria, Serbia, Grecia și Montenegru. 

Doi ani după realizarea acestei imagini pentru proiectul Arhive ale Planetei, distrugerea sistematică a poporului armean și a culturii sale a zguduit Imperiul Otoman. Între 1915-1917, aproximativ 1.5 million  de armeni au fost uciși în ceea de multe țări, între care și Statele Unite, numesc genocidul armean. Turcia se opune folosirii cuvântului „genocid" și spune că sute de mii de musulmani au fost uciși și ei în regiune, în timpul haosului provocat de Primul Război Mondial.

Armeancă într-o tabără de refugiați la Port Said, Egipt, în 1918. 

Scara atrocităților comise contra populației armene din Turcia otomană a făcut ca acest tragic eveniment să fie numit „vârful ororilor ce pot fi imaginate” înainte de Holocaustul celui de-al Doilea Război Mondial.

Copii armeni orfani cu un preot catolic armean la Ankara, Turcia, în 1922. 

Populații mici de armeni au rămas după masacrarea armenilor din Primul Război Mondial, dar au urmat alte violențe.

Cartierul Armenesc din ceea ce e azi Izmir (pe atunci numit Smirna) transformat în ruine la ora când fotograful de la Arhivele Planetei a vizitat acest oraș din vestul Turciei, în 1922. 

Părțile armeană și grecească ale Izmirului au fost distruse de incendii puțin după cucerirea orașului în septembrie 1922 de către forțele turcești, în ultima parte a Războiului Greco-Turc.

Cartierul Armenesc al Izmirului în ruine, în 1922. 

În timpul devastării Izmirului, au fost uciși mii de locuitori armeni și de greci ai acestui oraș. Sursele turceși pretind că armenii și grecii ar fi dat foc orașului ca să mânjească reputația armatei turce. 

Doar câteva mii de armeni creștini mai trăiesc azi în Turcia.