DIALOGURI 18 feb 2008
Doamnelor si domnilor, buna ziua. La microfon este Viorica Zaharia, prezentatoarea emisiunii Dialoguri. 15 minute cu Radio Europa Liberă.
La o sesiune de dezbateri organizata recent pe tema reglementarii transnitrene de Asociatia pentru Politica Externa de la Chisinau, la care au participat reprezentanti ai organizatiilor neguvernamentale dar si ai structurilor guvernamentale de la Chisinau si Tiraspol, fostul sef al Misiunii OSCE la Chisinau, Willam Hill, si-a facut publice cateva opinii proprii pe marginea stagnarii procesului de negocieri dintre Chisinau si Tiraspol. In opinia sa nerezolvarea problemei transnistrene are consecinte grave atat asupra malului drept, cat si a celui sang al Nistrului.
William Hill: Atunci cand te ocupi de problema transistreana trebuie sa te gandesti la consecintele nerezolvarii acestei probleme. Ce am observat eu timp de aproape 10 ani? Cand am venit pentru prima data in 1999 ca sef al misiunii OSCE in Moldova m-am intalnit cu reprezentanti ai diferitelor institutii, ministere, organizatii neguvernamentale de pe ambele maluri ale Nistrului. Acum, mai mult de jumatate din acesti oameni cunoscuti au plecat. Ei se afla in Florida, in Vashington, in Moscova, in Novosibirsc, la Bucuresti, in Spania, in Italia. In 1999 cautam la Misiune un traducator bun de limba engleza. Au venit peste 50 de buni specialisti. In 2005 am anuntat un nou concurs si abia daca au venit 10 oameni dar nu erau la fel de calificati ca primii. Unde sunt acestia? Au plecat. Fosta traducatoare lucreaza acum cu sotul la Kiev. A doua e in Statele Unite. Transnistrenii – se afla si ei la Moscova si Kiev, am mers prin diferite orase de pe malul stang – sunt geamuri pustii – unde acum cativa ani era lumina. Astfel, treptat forta de munca de pe ambele maluri ale Nistrului pur si simplu dispare. Nu sunt locuri de munca aici, sunt in Italia si Moscova. Moldova construieste o noua Moscova, si rusii stiu foarte bine acest lucru. Sunt consecinte reale pe care eu personal le-am observat timp de 10 ani. Daca conflictul nu se va rezolva procesul va continua. Ce viitor va fi aici?
L-ati auzit pe fostul sef al Misiunii OSCE la Chisinau, Willaim Hill. Il intreb acum pe invitatul de astazi al emisiunii noastre, redactorul-sef adjunct al publicatiei administratiei de la Tiraspol “Adevarul Nistrean”, Vladimir Coval, daca este de accord cu aceste afirmatii si cum se arata realitatea din interiorul regiunii?
Vladimir Coval: Sigur ca intr-o anumita masura Willam Hill are dreptate dar cred ca nu neaparat conflictul moldo-transnistreanan este motivul pentru care oamenii pleaca de aici. E vorba de nivelul foarte jos de trai. Nimeni nu ganaranteaza ca daca se va rezova conflcitul intr-o forma sau alta, chiar si daca se va face unificarea Moldovei problema se va rezolva. Nu inseamna ca lumea va reveni aici. Nu asta e cauza principala ca lumea pleaca. Economia dicteaza viata. Oamenii nu au cu ce trai si de asta pleaca. Nu au locuri de munca.
Va multumesc, dle Vladimir Coval. Vom reveni la discutie dupa ce vom asculta cateva opinii ale locuitorilor regiunii transnistrene culese la intamplare pe strazile din Tiraspol si Bender. Oamenii au fost intrebati daca faptul ca traiesc intr-o regiune neregunoscuta oficial le creaza probeme si daca sunt interesati intr-o reglementare granica a conflictului moldo-transnistrean.
"Ma deranjeaza putin, doar noi nu suntem recunoscuti official, probleme deosebite nu am din cauza asta, dar ma deranjeaza ca parca nici nu am exista, nici nu suntem pe harta"
"Sigur ca ma deranjeaza, in primul rand nu poti pleca de aici nicaieri. Trebuie neaparat sa ai pasaport pentru strainatate. Si multe alte probleme sunt…iata acum eu nu pot merge la bunica mea, care locuieste in Ucraina. Trebuie sa-mi fac pasaport fie ucrainean, fie rusesc. Si nu stiu de care sa-mi fac".
"Cum sa va spun, nu ma deranjeaza in mod deosebit, dar ar fi mai bine daca ne-ar recunoaste ca stat independent. Comertul ar merge mai bine. Intreprinderile si-ar putea exporta productia. Acum, cand republica nu este recunoscuta, nu avem marca noastra licentiata, reise ca marfa nu este autentica. De asemenea, ca sa pleci undeva trebuie sa iei cetatenia altui stat pentru ca pasaportul transnistrean e ca si cum l-ai desena acasa, nimeni nu-l va lua in serios. Actele emise in Transnsitria nimeni nu le recunoaste ca autentice. Asta e principala problema".
"Uitati-va ce se face in jur: criminalitate, imoralitate… e o degradare totala aici. Nu intelegi ce se se intampla, nici communism, nici capitalism ca lumea nu e… dar in acelasi timp se duce o lupta, unii striga ca vor incolo, altii incoace. Nu exista o viziune clara a situatiei de aici. Dar uitrati-va cum traieste poporul: la nivelul papuasilor. Se gandesc doar sa manance si sa doarma. Cum se odihnesc oamenii in Occident si cum se odihnesc aici? E o diferenta. Nu s-a schimbat nimic – cum stateau lucrurile cu cateva decenii in urma asa si acum sunt. Nici un progres".
"Transnistria exista deja de15 ani si intotdeauna ni se face cate un dus rece si ni se spune ca iata-iata se va rezolva, toata lumea s-a saturat de acest statut de nesiguranta. Dar nici nu stiu daca trebuie sa ne bucuram s-au sa ne intristam ca reusim de-a lungul anilor sa ne aparam independenta".
"Cred ca pe orice cetatean al Transnistriei il intereseaza relatiile cu Rusia si cu Moldova. Sigur ca as vrea sa se rezolva o data problema pentru ca dureaza prea mult. Dar in ce forma? Vreau sa fim sau cu Rusia, sau cu Ucraina, dar in nici un caz cu Moldova".
Ati ascultat opinii culese la intamplare pe strada in orasele Tiraspol si Bender.
--------------------
Discursul de saptamana trecuta la conferinta a 44-a pentru Politica de Securitate de la München al presedintelui Republicii Moldova in care Vladimir Voronin a prezentat o abordare oarecum noua a reglementarii problemei transnistrene continua sa suscite reactii atat in interior, cat si in exteriorul tarii. Vladimir Voronin a declarat ca, in pofida intreruperii negocierilor directe dintre Chisinau si Tiraspol de mai bine de doi ani, un proces de reglementare prin ceea ce el a numit “euroterapie si euromodernizare” a inceput deja si este eficient. Iata un fragment din discurs:
„Trebuie să recunoaştem că politica euroterapiei s-a dovedit a fi pentru Moldova cel mai bun remediu. Ea a consolidat societatea, i-a sporit imunitatea faţă de orice acţiuni din exterior. E destul să reamintim că Misiunea Uniunii Europene în sectorul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene şi acţiunile solidare ale Moldovei şi Ucrainei au schimbat în mod principial însuşi contextul reglementării. În doi ani, regiunea transnistreană şi economia ei au intrat, practic, în albia comerţului exterior legal, iar acordarea de către Uniunea Europeană a preferinţelor comerciale autonome Moldovei îi permit acum şi regiunii transnistrene să-şi sporească substanţial potenţialul economic. Noi vedem cum, pe baza exemplului Moldovei, apare un nou model de reglementare a conflictelor, un nou mecanism de restabilire a suveranităţii şi a integrităţii teritoriale. Acest model ar putea fi numit reglementare prin euromodernizare. Cînd politica integrării europene coincide cu opţiunea politică internă, cînd democraţia şi drepturile omului devin o necesitate curentă pentru majoritatea societăţii, cînd relaţiile dintre părţile aflate în conflict sînt privite tot mai mult prin prisma colaborării şi încrederii reciproce, aceasta, trebuie să recunoaşteţi, este deja un avantaj serios şi un factor incontestabil de securitate”. Vladimir Voronin a accentuat ca Republica Moldova nu intentioneaza sa-si schimbe statutul de tara neutra si ca problema transnistreana poate fi rezolvata cu pastrarea acestui statut:
„Totodată, ţin să subliniez în mod special că modalităţile şi căile de asigurare a securităţii nu se limitează doar la participarea la blocuri militare. Însăşi experienţa europeană oferă un întreg spectru de abordări pentru această problemă. Exemplul unor ţări din Uniunea Europeană, cum ar fi cel al Irlandei, Suediei, Austriei, Finlandei, Ciprului şi Maltei, vorbeşte despre aceea că şi neutralitatea poate fi o garanţie serioasă a stabilităţii şi securităţii. În acest context, dezvoltarea în continuare, la modul practic, a neutralităţii Republicii Moldova consfinţite de Constituţie, interzicerea amplasării pe teritoriul ţării noastre a forţelor armate şi a obiectivelor militare ale altor ţări pot avea o perspectivă constructivă”.
A fost presedintele Republicii Moldova Vladimir Voronin rostind un discurs la o conferinta international tinuta saptamana trecuta la Munchen. Il intreb acum pe invitatul emisiunii de astazi - redactorul-sef adjunct al publicatiei administratiei transnistrene “Adevarul Nistrean”, Vladimir Coval, cum comentati declaratiile presedintelui Voronin referitoare la ceea ce el numeste “euroterapie” si “euromodernizare” ca solutie de rezolvare grabnica a problemei transnistrene?
Vladimir Coval: Sincer sa fiu, mie nu-mi e clara o asemenea terminologie si in general e greu de inteles tendina noilor si vechilor politicieni de a inventa cuvinte nu se stie din ce lexic. Dar ce a avut in vedere Vladimir Nicolaevici prin euroterapie mi-e greu sa inteleg. Daca el s-a referit la cooperarea cu structurile europene care au favorizat, in opinia sa, reglementarea transnistreana si la misiunea Uniunii Europene de control al frontierei moldo-ucraineanene pe segmentul transnistrean atunci eu as avea unele reserve. Daca, asa cum sugereaza Vladimir Voronin, in Transnistria chiar ar fi existat o structura banditeasca, ilegala, numiti-o cum vreti care ar fi fost lipsita astfel de EUBAM de posibilitatea de a face traffic de orice fel la frontiera si alte ilegalitati, atunci mi-e greu sa cred ca doar prin instalarea unor posturi de control la granita ar fi pus capat acestor ilegalitati intr-o saptamana, asa cum s-a anuntat. Daca ar fi fost cu adevarat asa, am fi resimtit niste consecinte. Reiese ca aceste afirmatii sunt doar niste valuri de vant…
Europa Liberă: Cum credeti, dle Coval, ce are in vedere presedintele atunci cand spune ca neutralitatea Moldovei ar trebui recunoscuta de Ucraina, Rusia, SUA si UE insa, in acelasi timp afirma ca Moldova nu are nevoie de garantii politice externe ale neutralitatii sale?
Vladimir Coval: Mi s-a creat impresia ca asta este un mesaj individualizat adresat Moldovei catre Rusia. Deoarece dupa intalnirea din ianuarie a presedintilor Voronin si Putin s-a vehiculat ca la ea s-a discutat ca una din garantiile faptului ca Rusia va sustine pozitia Moldovei in reglementarea transnistreana trebuie sa fie anume o oarecare legiferare a neutralitatii Moldovei nu doar la nivel de declaratii, ci si in vreun document juridic. Faptul ca o asemenea declaratie referitoare la neutralitatea Moldovei a rasunat pentru prima data intr-o formulare atat de clara cred ca este rezultatul acelei discutii de la Moscova. Dar s-ar putea sa gresesc, poate ca intr-adevar asta este o pozitie sincera a presedintelui Moldovei despre rolul si pozitia pe care trebuie sa o aiba tara sa.
Europa Liberă: Multumesc, dle Vladimir Coval.
------------------
O familie incompleta dar cu sase copii – mai precis o mama si sase copii – incearca sa-si croiasca impreuna viitorul biruind, in fiecare zi, prezentul. Cum se descurca o asemenea familie in conditiile de astazi, mai precis la moment – dupa un an cu seceta si cu preturi exorbitante? Va propunem sa ascultati un reportaj realizat dupa ce am vizitat saptamana trecuta familia Ivanov din orasul Bender. In familia Tatianei Ivanova de la Bender, unde cresc sase copii, acorduri muzicale poti auzi destul de des. Acum, la pian exerseaza Taisia, al patrulea copil, care are opt ani.
Cand o intreb ce vrea sa devina cand va creste mare, Taisia ma uimeste si pe mine, dar mai ales pe maica-sa, care spera sa auda – pianista. "Eu vreau sa lucrez la politie. Imi place cum ii prind pe infractori".
Am vizitat familia Tatianei Ivanova ca sa vad cum se descurca o mama care creste sase copii al caror tata locuieste separat, iar de curand a fost decazut si din drepturile parintesti. Aflu (aproape firesc) ca foarte greu, duc lipsuri, dar Tatiana nu se plange, chiar daca bugetul familiei se constituie din salariul ei de 40 de dolari - lucreaza dereticatoare la o gradinita - si din micile indemnizatii pentru fiacare copil.
"Avem un lot de pamant si el ne hraneste… sigur ca anii trecuti erau mai bogati, dar multumim si de atat. Ce preturi sunt acum la piata... Acesti bani nu mi-ar ajunge nicodata sa-mi hranesc copiii daca as cumpara produsele. De carne nici nu mai vorbesc… Spal cu mana hainele, nu demult am cumparat o masina de spalat la mana a doua si s-a defectat aproape imediat. La magazine nu ajungem noi, incercam sa cumparam lucruri folosite, ce gasim prin anunturi…ca sa supravietuim…
Micuta Taisia povesteste cum o ajuta pe mama. "Mama ma roaga uneori sa fac curatenie, eu fac, sau sa matur la bucatarie si eu matur".
Tatiana spune ca familia beneficiaza de ceva inlesniri la plata serviciilor comunale, iar pentru ca fiica mai mare, Alina, este invalida de vaz si invata acum la colegiul muzical din Tiraspol, o parte din inlesnirile acordate fiicei au fost recent anulate, considerandu-se ca ea nu mai face parte din familie. Tatiana spune ca nu mai incearca sa apeleze la nici o autoritate, pentru ca aude "De ce ai nascut atatia copii?"
Am intrebat-o daca a auzit de Asociatia familiilor cu multi copii din Transnsitria care activeaza la Tiraspol si sprijina – cel putin asa declara – familiile cu multi copii din Transnistria. Ea spune ca nu a auzit niciodata dar nici nu s-a interest.
"M-au traumat psihologic o data, asa ca nu mai incerc sa ma adresez, presimt ca ma vor injosi".
Biserica la care merge Tatiana o mai ajuta cu ce poate, spune ea. Cand o intreb de unde mai primeste ajutor, strange din umeri. Peste un minut insa isi aminteste si imi spune cu mare insufletire cum de Craciun, la sfatul unei cunostinte, l-a rugat pe un om de afaceri ce detine un depozit de produse alimentare in apropierea casei sale sa-i dea ceva alimente. Tatiana spune ca nici acum nu stie cel putin numele lui de familie, ci doar ca il cheama Serghei Anatolievici.
Cinci litri de ulei, doua pachete cu hrisca, cateva cu crupe din grau, cascaval, oua mi-a dat… Astfel, de Craciun copiii au mancat oua. Nici nu stiu numele de familie, era un om atat de simplu, m-am mirat. Nu m-a intrebat nimic si mi-a dat. Pentru asa oameni trebuie sa ne rugam. Copiii au ramas uimiti: ”Mama, de unde-s toate astea?”
Spre finalul discutiei, o intreb pe Tatiana cum vede viitorul sau si al copiilor. Constat ca dificultatile materiale nu o descurajeaza.
"Copiii trebuie sa invete ca sa devina oameni impliniti, dar ca sa poata deveni ei asemenea oameni trebuie de muncit. Dar cine sa munceasca? Desigur mama. Eu trebuie sa-i imping pe acesti copii in viitor. Pentru ca altcineva nu are cine".
Viitorul? In viitor vad un ansamblu muzical format din copiii mei. Dar de ce nu? Ei spun deseori, uite cum evoluieaza artistii! Insemna ca si noi vom putea. Daca ei spun asa, inseamna ca asa va fi.
Doamnelor şi domnilor, încheiem aici emisiunea Dialoguri de astăzi. Sunt Viorica Zaharia, Vă multumesc pentru atenţie şi, pînă săptămîna viitoare, vă urez toate cele bune. Aici e radio Europa Liberă.
Doamnelor si domnilor, buna ziua. La microfon este Viorica Zaharia, prezentatoarea emisiunii Dialoguri. 15 minute cu Radio Europa Liberă.
La o sesiune de dezbateri organizata recent pe tema reglementarii transnitrene de Asociatia pentru Politica Externa de la Chisinau, la care au participat reprezentanti ai organizatiilor neguvernamentale dar si ai structurilor guvernamentale de la Chisinau si Tiraspol, fostul sef al Misiunii OSCE la Chisinau, Willam Hill, si-a facut publice cateva opinii proprii pe marginea stagnarii procesului de negocieri dintre Chisinau si Tiraspol. In opinia sa nerezolvarea problemei transnistrene are consecinte grave atat asupra malului drept, cat si a celui sang al Nistrului.
William Hill: Atunci cand te ocupi de problema transistreana trebuie sa te gandesti la consecintele nerezolvarii acestei probleme. Ce am observat eu timp de aproape 10 ani? Cand am venit pentru prima data in 1999 ca sef al misiunii OSCE in Moldova m-am intalnit cu reprezentanti ai diferitelor institutii, ministere, organizatii neguvernamentale de pe ambele maluri ale Nistrului. Acum, mai mult de jumatate din acesti oameni cunoscuti au plecat. Ei se afla in Florida, in Vashington, in Moscova, in Novosibirsc, la Bucuresti, in Spania, in Italia. In 1999 cautam la Misiune un traducator bun de limba engleza. Au venit peste 50 de buni specialisti. In 2005 am anuntat un nou concurs si abia daca au venit 10 oameni dar nu erau la fel de calificati ca primii. Unde sunt acestia? Au plecat. Fosta traducatoare lucreaza acum cu sotul la Kiev. A doua e in Statele Unite. Transnistrenii – se afla si ei la Moscova si Kiev, am mers prin diferite orase de pe malul stang – sunt geamuri pustii – unde acum cativa ani era lumina. Astfel, treptat forta de munca de pe ambele maluri ale Nistrului pur si simplu dispare. Nu sunt locuri de munca aici, sunt in Italia si Moscova. Moldova construieste o noua Moscova, si rusii stiu foarte bine acest lucru. Sunt consecinte reale pe care eu personal le-am observat timp de 10 ani. Daca conflictul nu se va rezolva procesul va continua. Ce viitor va fi aici?
L-ati auzit pe fostul sef al Misiunii OSCE la Chisinau, Willaim Hill. Il intreb acum pe invitatul de astazi al emisiunii noastre, redactorul-sef adjunct al publicatiei administratiei de la Tiraspol “Adevarul Nistrean”, Vladimir Coval, daca este de accord cu aceste afirmatii si cum se arata realitatea din interiorul regiunii?
Vladimir Coval: Sigur ca intr-o anumita masura Willam Hill are dreptate dar cred ca nu neaparat conflictul moldo-transnistreanan este motivul pentru care oamenii pleaca de aici. E vorba de nivelul foarte jos de trai. Nimeni nu ganaranteaza ca daca se va rezova conflcitul intr-o forma sau alta, chiar si daca se va face unificarea Moldovei problema se va rezolva. Nu inseamna ca lumea va reveni aici. Nu asta e cauza principala ca lumea pleaca. Economia dicteaza viata. Oamenii nu au cu ce trai si de asta pleaca. Nu au locuri de munca.
Va multumesc, dle Vladimir Coval. Vom reveni la discutie dupa ce vom asculta cateva opinii ale locuitorilor regiunii transnistrene culese la intamplare pe strazile din Tiraspol si Bender. Oamenii au fost intrebati daca faptul ca traiesc intr-o regiune neregunoscuta oficial le creaza probeme si daca sunt interesati intr-o reglementare granica a conflictului moldo-transnistrean.
"Ma deranjeaza putin, doar noi nu suntem recunoscuti official, probleme deosebite nu am din cauza asta, dar ma deranjeaza ca parca nici nu am exista, nici nu suntem pe harta"
"Sigur ca ma deranjeaza, in primul rand nu poti pleca de aici nicaieri. Trebuie neaparat sa ai pasaport pentru strainatate. Si multe alte probleme sunt…iata acum eu nu pot merge la bunica mea, care locuieste in Ucraina. Trebuie sa-mi fac pasaport fie ucrainean, fie rusesc. Si nu stiu de care sa-mi fac".
"Cum sa va spun, nu ma deranjeaza in mod deosebit, dar ar fi mai bine daca ne-ar recunoaste ca stat independent. Comertul ar merge mai bine. Intreprinderile si-ar putea exporta productia. Acum, cand republica nu este recunoscuta, nu avem marca noastra licentiata, reise ca marfa nu este autentica. De asemenea, ca sa pleci undeva trebuie sa iei cetatenia altui stat pentru ca pasaportul transnistrean e ca si cum l-ai desena acasa, nimeni nu-l va lua in serios. Actele emise in Transnsitria nimeni nu le recunoaste ca autentice. Asta e principala problema".
"Uitati-va ce se face in jur: criminalitate, imoralitate… e o degradare totala aici. Nu intelegi ce se se intampla, nici communism, nici capitalism ca lumea nu e… dar in acelasi timp se duce o lupta, unii striga ca vor incolo, altii incoace. Nu exista o viziune clara a situatiei de aici. Dar uitrati-va cum traieste poporul: la nivelul papuasilor. Se gandesc doar sa manance si sa doarma. Cum se odihnesc oamenii in Occident si cum se odihnesc aici? E o diferenta. Nu s-a schimbat nimic – cum stateau lucrurile cu cateva decenii in urma asa si acum sunt. Nici un progres".
"Transnistria exista deja de15 ani si intotdeauna ni se face cate un dus rece si ni se spune ca iata-iata se va rezolva, toata lumea s-a saturat de acest statut de nesiguranta. Dar nici nu stiu daca trebuie sa ne bucuram s-au sa ne intristam ca reusim de-a lungul anilor sa ne aparam independenta".
"Cred ca pe orice cetatean al Transnistriei il intereseaza relatiile cu Rusia si cu Moldova. Sigur ca as vrea sa se rezolva o data problema pentru ca dureaza prea mult. Dar in ce forma? Vreau sa fim sau cu Rusia, sau cu Ucraina, dar in nici un caz cu Moldova".
Ati ascultat opinii culese la intamplare pe strada in orasele Tiraspol si Bender.
--------------------
Discursul de saptamana trecuta la conferinta a 44-a pentru Politica de Securitate de la München al presedintelui Republicii Moldova in care Vladimir Voronin a prezentat o abordare oarecum noua a reglementarii problemei transnistrene continua sa suscite reactii atat in interior, cat si in exteriorul tarii. Vladimir Voronin a declarat ca, in pofida intreruperii negocierilor directe dintre Chisinau si Tiraspol de mai bine de doi ani, un proces de reglementare prin ceea ce el a numit “euroterapie si euromodernizare” a inceput deja si este eficient. Iata un fragment din discurs:
„Trebuie să recunoaştem că politica euroterapiei s-a dovedit a fi pentru Moldova cel mai bun remediu. Ea a consolidat societatea, i-a sporit imunitatea faţă de orice acţiuni din exterior. E destul să reamintim că Misiunea Uniunii Europene în sectorul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene şi acţiunile solidare ale Moldovei şi Ucrainei au schimbat în mod principial însuşi contextul reglementării. În doi ani, regiunea transnistreană şi economia ei au intrat, practic, în albia comerţului exterior legal, iar acordarea de către Uniunea Europeană a preferinţelor comerciale autonome Moldovei îi permit acum şi regiunii transnistrene să-şi sporească substanţial potenţialul economic. Noi vedem cum, pe baza exemplului Moldovei, apare un nou model de reglementare a conflictelor, un nou mecanism de restabilire a suveranităţii şi a integrităţii teritoriale. Acest model ar putea fi numit reglementare prin euromodernizare. Cînd politica integrării europene coincide cu opţiunea politică internă, cînd democraţia şi drepturile omului devin o necesitate curentă pentru majoritatea societăţii, cînd relaţiile dintre părţile aflate în conflict sînt privite tot mai mult prin prisma colaborării şi încrederii reciproce, aceasta, trebuie să recunoaşteţi, este deja un avantaj serios şi un factor incontestabil de securitate”. Vladimir Voronin a accentuat ca Republica Moldova nu intentioneaza sa-si schimbe statutul de tara neutra si ca problema transnistreana poate fi rezolvata cu pastrarea acestui statut:
„Totodată, ţin să subliniez în mod special că modalităţile şi căile de asigurare a securităţii nu se limitează doar la participarea la blocuri militare. Însăşi experienţa europeană oferă un întreg spectru de abordări pentru această problemă. Exemplul unor ţări din Uniunea Europeană, cum ar fi cel al Irlandei, Suediei, Austriei, Finlandei, Ciprului şi Maltei, vorbeşte despre aceea că şi neutralitatea poate fi o garanţie serioasă a stabilităţii şi securităţii. În acest context, dezvoltarea în continuare, la modul practic, a neutralităţii Republicii Moldova consfinţite de Constituţie, interzicerea amplasării pe teritoriul ţării noastre a forţelor armate şi a obiectivelor militare ale altor ţări pot avea o perspectivă constructivă”.
A fost presedintele Republicii Moldova Vladimir Voronin rostind un discurs la o conferinta international tinuta saptamana trecuta la Munchen. Il intreb acum pe invitatul emisiunii de astazi - redactorul-sef adjunct al publicatiei administratiei transnistrene “Adevarul Nistrean”, Vladimir Coval, cum comentati declaratiile presedintelui Voronin referitoare la ceea ce el numeste “euroterapie” si “euromodernizare” ca solutie de rezolvare grabnica a problemei transnistrene?
Vladimir Coval: Sincer sa fiu, mie nu-mi e clara o asemenea terminologie si in general e greu de inteles tendina noilor si vechilor politicieni de a inventa cuvinte nu se stie din ce lexic. Dar ce a avut in vedere Vladimir Nicolaevici prin euroterapie mi-e greu sa inteleg. Daca el s-a referit la cooperarea cu structurile europene care au favorizat, in opinia sa, reglementarea transnistreana si la misiunea Uniunii Europene de control al frontierei moldo-ucraineanene pe segmentul transnistrean atunci eu as avea unele reserve. Daca, asa cum sugereaza Vladimir Voronin, in Transnistria chiar ar fi existat o structura banditeasca, ilegala, numiti-o cum vreti care ar fi fost lipsita astfel de EUBAM de posibilitatea de a face traffic de orice fel la frontiera si alte ilegalitati, atunci mi-e greu sa cred ca doar prin instalarea unor posturi de control la granita ar fi pus capat acestor ilegalitati intr-o saptamana, asa cum s-a anuntat. Daca ar fi fost cu adevarat asa, am fi resimtit niste consecinte. Reiese ca aceste afirmatii sunt doar niste valuri de vant…
Europa Liberă: Cum credeti, dle Coval, ce are in vedere presedintele atunci cand spune ca neutralitatea Moldovei ar trebui recunoscuta de Ucraina, Rusia, SUA si UE insa, in acelasi timp afirma ca Moldova nu are nevoie de garantii politice externe ale neutralitatii sale?
Vladimir Coval: Mi s-a creat impresia ca asta este un mesaj individualizat adresat Moldovei catre Rusia. Deoarece dupa intalnirea din ianuarie a presedintilor Voronin si Putin s-a vehiculat ca la ea s-a discutat ca una din garantiile faptului ca Rusia va sustine pozitia Moldovei in reglementarea transnistreana trebuie sa fie anume o oarecare legiferare a neutralitatii Moldovei nu doar la nivel de declaratii, ci si in vreun document juridic. Faptul ca o asemenea declaratie referitoare la neutralitatea Moldovei a rasunat pentru prima data intr-o formulare atat de clara cred ca este rezultatul acelei discutii de la Moscova. Dar s-ar putea sa gresesc, poate ca intr-adevar asta este o pozitie sincera a presedintelui Moldovei despre rolul si pozitia pe care trebuie sa o aiba tara sa.
Europa Liberă: Multumesc, dle Vladimir Coval.
------------------
O familie incompleta dar cu sase copii – mai precis o mama si sase copii – incearca sa-si croiasca impreuna viitorul biruind, in fiecare zi, prezentul. Cum se descurca o asemenea familie in conditiile de astazi, mai precis la moment – dupa un an cu seceta si cu preturi exorbitante? Va propunem sa ascultati un reportaj realizat dupa ce am vizitat saptamana trecuta familia Ivanov din orasul Bender. In familia Tatianei Ivanova de la Bender, unde cresc sase copii, acorduri muzicale poti auzi destul de des. Acum, la pian exerseaza Taisia, al patrulea copil, care are opt ani.
Cand o intreb ce vrea sa devina cand va creste mare, Taisia ma uimeste si pe mine, dar mai ales pe maica-sa, care spera sa auda – pianista. "Eu vreau sa lucrez la politie. Imi place cum ii prind pe infractori".
Am vizitat familia Tatianei Ivanova ca sa vad cum se descurca o mama care creste sase copii al caror tata locuieste separat, iar de curand a fost decazut si din drepturile parintesti. Aflu (aproape firesc) ca foarte greu, duc lipsuri, dar Tatiana nu se plange, chiar daca bugetul familiei se constituie din salariul ei de 40 de dolari - lucreaza dereticatoare la o gradinita - si din micile indemnizatii pentru fiacare copil.
"Avem un lot de pamant si el ne hraneste… sigur ca anii trecuti erau mai bogati, dar multumim si de atat. Ce preturi sunt acum la piata... Acesti bani nu mi-ar ajunge nicodata sa-mi hranesc copiii daca as cumpara produsele. De carne nici nu mai vorbesc… Spal cu mana hainele, nu demult am cumparat o masina de spalat la mana a doua si s-a defectat aproape imediat. La magazine nu ajungem noi, incercam sa cumparam lucruri folosite, ce gasim prin anunturi…ca sa supravietuim…
Micuta Taisia povesteste cum o ajuta pe mama. "Mama ma roaga uneori sa fac curatenie, eu fac, sau sa matur la bucatarie si eu matur".
Tatiana spune ca familia beneficiaza de ceva inlesniri la plata serviciilor comunale, iar pentru ca fiica mai mare, Alina, este invalida de vaz si invata acum la colegiul muzical din Tiraspol, o parte din inlesnirile acordate fiicei au fost recent anulate, considerandu-se ca ea nu mai face parte din familie. Tatiana spune ca nu mai incearca sa apeleze la nici o autoritate, pentru ca aude "De ce ai nascut atatia copii?"
Am intrebat-o daca a auzit de Asociatia familiilor cu multi copii din Transnsitria care activeaza la Tiraspol si sprijina – cel putin asa declara – familiile cu multi copii din Transnistria. Ea spune ca nu a auzit niciodata dar nici nu s-a interest.
"M-au traumat psihologic o data, asa ca nu mai incerc sa ma adresez, presimt ca ma vor injosi".
Biserica la care merge Tatiana o mai ajuta cu ce poate, spune ea. Cand o intreb de unde mai primeste ajutor, strange din umeri. Peste un minut insa isi aminteste si imi spune cu mare insufletire cum de Craciun, la sfatul unei cunostinte, l-a rugat pe un om de afaceri ce detine un depozit de produse alimentare in apropierea casei sale sa-i dea ceva alimente. Tatiana spune ca nici acum nu stie cel putin numele lui de familie, ci doar ca il cheama Serghei Anatolievici.
Cinci litri de ulei, doua pachete cu hrisca, cateva cu crupe din grau, cascaval, oua mi-a dat… Astfel, de Craciun copiii au mancat oua. Nici nu stiu numele de familie, era un om atat de simplu, m-am mirat. Nu m-a intrebat nimic si mi-a dat. Pentru asa oameni trebuie sa ne rugam. Copiii au ramas uimiti: ”Mama, de unde-s toate astea?”
Spre finalul discutiei, o intreb pe Tatiana cum vede viitorul sau si al copiilor. Constat ca dificultatile materiale nu o descurajeaza.
"Copiii trebuie sa invete ca sa devina oameni impliniti, dar ca sa poata deveni ei asemenea oameni trebuie de muncit. Dar cine sa munceasca? Desigur mama. Eu trebuie sa-i imping pe acesti copii in viitor. Pentru ca altcineva nu are cine".
Viitorul? In viitor vad un ansamblu muzical format din copiii mei. Dar de ce nu? Ei spun deseori, uite cum evoluieaza artistii! Insemna ca si noi vom putea. Daca ei spun asa, inseamna ca asa va fi.
Doamnelor şi domnilor, încheiem aici emisiunea Dialoguri de astăzi. Sunt Viorica Zaharia, Vă multumesc pentru atenţie şi, pînă săptămîna viitoare, vă urez toate cele bune. Aici e radio Europa Liberă.