DIALOGURI
25.02.2007
Buna ziua dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri. 15 minute cu Radio Europa Liberă. Începem emisiunea noastră cu cele mai importante ştiri ale saptamanii trecute, prezentate de colega mea, Lina Grîu.
-------------------------------------------------
Statele Unite şi majoritatea ţărilor mari din Uniunea Europeană au recunoscut independenţa Kosovo, proclamată pe 17 februarie. Printre primele tari europene care au salutat independenţa Kosovo-ului s-au aflat Franţa, Marea Britanie, Italia, Germania şi Turcia. Reserve serioase au exprimat Spania, Grecia, Slovacia, Bulgaria şi România.
La Moscova, autorităţile ruse au condamnat proclamarea independenţei Kosovo, calificînd-o drept un precedent periculos. Externele de la Moscova au precizat însă că Rusia nu se va grăbi sa întreprindă ceea ce au numit “măsuri de răspuns simetrice”. Pe de altă parte, parlamentul rus a adoptat luni, 18 februarie, o declaraţie în care se spune că proclamarea independenţei Kosovo creează premise pentru edificarea unui nou tip de relaţii ale Rusiei cu statele nerecunoscute din spaţiul post-sovietic.
Javier Solana, responsabilul de politica externă a Uniunii Europene, a promis continuarea sprijinului economic pentru Kosovo. Luînd cuvîntul marţi, la Priştina, Solana a fost prima oficialitate internaţională care a vizitat Kosovo după proclamarea independenţei faţă de Serbia.
Între timp Belgradul - în semn de protest faţă de recunoaşterea Kosovo de către unele ţări - a început să-şi recheme ambasadorii. Joi seara, la Belgrad, zeci de mii de sirbi au particiapt la un miting de protest – care a degenerat in acte de violente. Ambasada Statelor Unite a fost atacata si incendiata. Au fost atacate, cu mai putina violenta, si alte ambasade . Atoritatile sirbe au condamnat violentele.
Aflat la Bucuresti, presedintele Serbiei Boris Tadic a asigurat ca tara sa nu va incerca sa se opuna independentei Kosovo decit pe cai diploamtice . Totodata, el a reafirmat ca Serbia nu renunta la ambitiile sale de integrare europeana.
Declaratia de independenta a regiunii Kosovo a trezit îngrijorare în Republica Moldova, potrivit unei declaratii a Guvernului de la Chisinau. Desi problema Kosovo este unica dupa continut, o astfel de formula de „solutionare” reprezinta un factor serios de destabilizare in Europa şi un stimulent periculos pentru activizarea mediului separatist in toate zonele de conflict, se spune în declaratia Guvernului moldovean. O declaraţie similară a adoptat şi Parlamentului de la Chişinău.
Pe de altă parte, la Tiraspol, independenţa Kosovo a fost calificată drept un precedent care ar trebui să apropie recunoaşterea Transnistriei ca stat.
Premierul rus, Victor Zubkov, a declarat miercuri la Moscova, după întîlnirea cu omologul său moldovean că Rusia va continua să sprijine suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova. „Rusia pledează pentru un dialog multilateral în problema transnistreană, iar pentru elaborarea unui statut cu garanţii sigure al Transnistriei vom continua să reconstruim dialogul direct dintre Chişinău şi Tiraspol, a spus Zubkov.
Asigurări în privinţa disponibilităţii Kremlinului de a găsi o soluţie în problema transnistreană a dat şi preşedintele rus Vladimir Putin, la o întrevedere avută joi cu preşedintele moldovean Vladimir Voronin, în ajunul summitul neformal al CSI de la Moscova. Putin a spus că abordarea şi nivelul discuţiilor de pînă acum purtate de Rusia în problema transnistreană nu vor suporta modificări.
-------------------------------------------------
Dragi ascultatori, invitatul emisiunii noastre este analistul politic de la Moscova Fiodor Lukianov, redactor-şef al publicaţiei „Rusia în politica globală”. Dle Lukianov, evenimentul central al săptămînii trecute cu certitudine a fost începutul recunoaşterii internaţionale a independenţei Kosovo. Se disută mult despre posibilul impact al acestui eveniment şi chiar despre faptul că el ar putea declanşa o aşa-numită paradă a independenţelor în spaţiul post-sovietic a regiunilor nerecunoscute. Aşa să fie oare şi care în opinia dumneavoastră ar putea să fie totuşi impactul proclamării independenţei Kosovo asupra regiunii noastre?
Fiodor Lukianov: „Eu nu aş exagera acest impact asupra ţărilor puternice şi care şi-au demonstrat viabilitatea, cum sînt cele din Europa de vest. Preşedintele Putin, însă, şi alte oficialităţi ruse exagerează de fapt atunci cînd aduc drept exemplu Belgia, Spania sau Franţa. Mă îndoiesc foarte mult că preprezentanţii blocului separatist flamand din Belgia, bunăoară, se gîndesc la Kosovo ca la un precedent. Cred că s-ar simţi chiar ofensanţi, dacă cineva ar veni la ei cu o asemenea analogie. În ce priveşte ţările care nu-s atît de puternice şi viabile – adică statele balcanice şi post-sovietice, desigur, impactul e inevitabil, orce ar spune marile puteri, la Washington, Bruxelles şi chiar la Moscova - este inevitabilă o extrapolare a cazlui Kosovo asupra teritoriilor nerecunoscute, care desigur că îl vor considera drept un precedent”.
Europa Liberă: dar exact asta e şi polemica – ce fel de precedent şi în ce sens anume?
Fiodor Lukianov: „Mie mi se pare că această discuţie se duce la un nivel foarte simplist şi de fapt, lucrul cel mai neplăcut în ceea ce înseamnă recunoaşterea Kosovo este că acest stat a fost creat nu doar ocolindu-se dreptul internaţional, ci pe principiile forţei militare, mai exact el a apărut ca urmare a intervenţiei militare şi pe ideea că principiul etnic este mai important decît toate celelalte.”
Europa Liberă: Tiraspolul însă invocă dreptul poporului la autodeterminare, spunînd că Trasnistria ar avea chiar mai multe drepturi decît Kosovo să-i fie recunoscută independenţa.
Fiodor Lukianov: „De fapt, acest principiu este mai puţin aplicabil în cazul Transnistriei, pentru că să zicem, în Abhazia, Nagorno-Karabah sau Osetia de Sud principiul etnic de constituire a acestor enclave este mai evident. În Transnistria , însă, înşişi liderii acesteia nu o singură dată o spun cu mîndrie că asta e o formaţiune multi-naţională şi că nu e construită pe principii etnice. Aşa că Transnistria aş spune că este mai aproape, teoretic vorbind, de un modelele ideale – pe care Europa le-a respins în cazul Kosovo. În acelaşi timp, mi se pare că fără o motivaţie etnică, posibilitatea constituirii unor state este mai puţin probabilă. Factorul etnic este un liant foarte puternic, dar asta-i o discuţie aparte”.
Europa Liberă: Dle Lukianov, revenind la poziţia Moscovei, se creează impresia că există pe undeva o contradicţie. Pe de o parte, Rusia condamnă ferm independenţa Kosovo, iar pe de altă parte lasă să se înţeleagă că ar putea să recunoască independenţa unor regiuni nerecunoscute din CSI. Cum să înţelegem această poziţie?
Fiodor Lukianov: „Această duplicitate este cumva de înţeles din punct de vedere politic, dar ea reduce din credibilitatea Rusiei. De aceea, la modul real eu nu cred că Rusia este interesată să răspundă simetric. Despre asta a spus şi Putin. Să luăm spre exemplu Abhazia. Această regiune este de fapt şi cel mai activ element al acestor discuţii. Recunoaşterea Abhaziei îi va crea Rusiei probleme foarte serioase. Aici nu poate fi vorba de un cîştig. Măcar pentru faptul că – oricum n-am privi la privi la situaţia din Kosovo – Statele Unite şi Uniunea Europeană dispun de resurse politice mult mai mari ca să atragă cîteva zeci de ţări europene şi musulmane în procesul recunoaşterii Kosovo. Dacă, spre exemplu, Rusia va recunoaşte Abhazia, nimeni nu-i va urma exemplul, nici măcar Belarus. Asta ar însemna un impas total - fără să mai spunem că va escalada relaţiile cu Georgia, posibil chiar pînă la conflict armat - şi toate celelalte consecinţe negative pe care Rusia le va avea de suportat”.
Europa Liberă: Care atunci ar putea fi acţiunile de mai departe ale Rusiei?
Fiodor Lukianov: „Cred că Rusia va aminti cu orce ocazie că acum totul e posibil şi că lumea nu e mai guvernată de dreptul internaţional, ci de principul forţei - ceea ce ar fi demonstrat ţările occidentale în cazul Kosovo. Concomitent, cred că Rusia va dezvolta, în mod demonstrativ, relaţii şi mai strînse cu Abhazia şi Osetia de Sud - economice, umanitare şi politice - adică totul în afară de recunoaştere”.
Europa Liberă: Unii analişti politici chiar şi dintre cei apropiaţi Kremlinului au observat însă că în această retorică a Moscovei lipseşte Transnistria. Ce ar putea să însemne asta? La Chişinău acest lucru e interpretat ca un semn că Moscova ar fi dispusă totuşi să ajungă la un compromis în problema Transnistriei.
Fiodor Lukianov: „Aş putea să adaug că dacă Transnistria apare foarte rar în această retorică, atunci Karabahul nu este pomenit deloc şi niciodată! Cred că dilema Rusiei e următoarea. Are sens să insiste asupra creării unei enclave separate de teritoriul Rusiei, cu perspective economice şi statale destul de incerte? Sau să încerce totuşi să contribuie la reglementarea acestui conflict, obţinînd în schimb o ţară prietenă şi loială – Moldova. Cea de a doua variantă este mai de preferat, pentru că o Transnistrie independentă, ce se declară parte a Rusiei, dar fără să fie în proximitatea ei - va fi o a doua durere de cap a Rusiei după Kaliningrad, numai că mult mai mare, pentru că evident va genera bătălii politice foarte serioase cu Occidentul. Contextul politic al relaţiilor cu Moldova este altul, mai bun decît cu Georgia, de aceea Transnistria lipseşte din acest gen de discurs. În cazul Karabahului lucrurile sînt şi mai clare – în ultimii ani, Azerbaidjanul a devenit un stat foarte important la Marea Caspică – şi nimeni nu vrea să-şi strice cu el relaţiile, punînd problema precedentului Kosovo faţă de Karabah. Asta nu-şi doresc nici Statele Unite, nici evident, Rusia. Aşa că, desigur aici se aplică standarde duble şi chiar triple, dar asta este ceva firesc în politică”.
-------------------------------------
Autorităţile Republicii Moldova vorbesc tot mai des în ultimul timp despre existenţa unui context favorabil al soluţionării problemei Transnistriei, invocînd îmbunătăţirea relaţiilor cu Rusia. Am încercat să aflăm şi opinia analistului politic de la Chişinău Igor Boţan despre cît de întemeiate ar fi aceste declaraţii şi mai ales afirmaţia prreşedintelui Voronin potrivit căruia deja în noul Parlament al Republicii Moldova, ales în primăvara lui 2009, ar putea să fie prezenţi şi reprezentanţi ai regiunii transnistrene:
Igor Boţan: „Dacă e să recurg la o metaforă, aş spune că înainte să topi fonta, trebuie să avem formele pregătite, adică trebuie să fie deja pregătită formula statutului special al Transnistriei, care acum însă nu există şi pentru elaborarea căruia e nevoie încă de foarte mult timp. Mă tem că în caz contrar, am obţine lucruri foarte nedorite, legate de destabilizarea situaţiei pe malul drept al Nistrului, iar în Transnistria lucrurile ar rămînea conservate. Nu văd vreo perspectivă cum aceste lucruri să fie aranjate, astfel ca să existe o finalitate, fiindcă atîta timp cît nu există statutul juridic al Transnistriei elaborat, nu putem crede că lucrurile se pot îmbunătăţi. Mai logic ar fi ca Sovietul suprem din Transnistria şi Parlamentul de la Chişinău ar lucra de comun acord în acest an pentru găsirea unor puncte comune, iar ulterior acest statut care ar fi acceptabil pentru Transnistria să fie votat de către Parlamentul moldovean şi după aceea să aibă loc alegerile în structurile naţionale cu participarea transnistrenilor. Altfel, mie mi se pare un nonsens.”
-------------------------------------
Centrul analitic Novîi Vek de la Tiraspol a făcut publice rezultatele unui proaspăt sondaj de opinie, potrivit căruia 36 la sută din locuitorii regiunii transnistrene cred că Rusia va recunoaşte independenţa Transnistriei ca urmare a dobîndirii independenţei de către Kosovo. Totuşi, cea mai mare parte a celor chestionaţi – 64 de procente - sînt sceptici în această privinţă sau au fost în dificultate să răspundă la întrebarea dacă Rusia va recunoaşte sau nu independenţa Transnistriei. Am încercat şi noi să aflăm un răspuns de la mai mulţi locuitori din Tiraspol şi Bender.
"Noi înţelegem deja că împreună e mai uşor să trăieşti decît separat. La fel şi Kosovo – ce va reuşi Kosovo separat? Absolut nimic! Oamnii supravieţuiesc mai uşor împreună decît fiecare în parte".
"Nu văd de ce Transnistria n-ar fi independentă. Deja mai bine să se alipească Rusiei decît să fie cu Moldova. Sigur, lasă să încerce să rezolve conflictul. Dar mie îmi este totuna. Orcum n-am de gînd să trăiesc nici în Moldova, nici în Transnistria".
"Nici nu ştiu ce se întîmplă acum în Kosovo. Pur şi simplu nu mă uit la ştiri în ultima vreme".
"Aş vrea să fim cu Rusia. Nu ne trebuie nici un fel de Moldovă. Nu ştiu de ce, dar aşa mi se pare că-i mai bine. Transnistria practic nu are nimic al său, uitaţi-vă ce preţuri sînt. Mie mi se pare însă că avem noroc de ajutorul Rusiei".
"Nu înţeleg de ce s-ar separa Kosovo de Iugoslavia. De ce i-ar fi fost rău împreună? Asta e la fel ca şi cu Transnistria şi Moldova".
"Există ceva comun între Kosovo şi Transnistria. Dar eu cred că separarea Kosovo nu e bună. Pentru că dacă fiecare popor sau etnie ar începe acum să se separe, atunci în lume am avea nu 195 de state recunoscute, ci vreo 2-3 mii. Este anormal. Eu sînt din Transnistria, dar sînt pentru unitatea Moldovei şi Transnistriei. N-are sens să fim despărţiţi".
"Eu aş vrea să trăim cu toţii în pace şi prosperitate. Iar în ce fel de stat, asta ne va arăta doar timpul, cum va fi mai bine”.
----------------------------------
Doamnelor si domnilor, aici se încheie emisiunea noastră de astăzi. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă doreşte toate bune. Aici e Radio Europa Liberă.
25.02.2007
Buna ziua dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri. 15 minute cu Radio Europa Liberă. Începem emisiunea noastră cu cele mai importante ştiri ale saptamanii trecute, prezentate de colega mea, Lina Grîu.
-------------------------------------------------
Statele Unite şi majoritatea ţărilor mari din Uniunea Europeană au recunoscut independenţa Kosovo, proclamată pe 17 februarie. Printre primele tari europene care au salutat independenţa Kosovo-ului s-au aflat Franţa, Marea Britanie, Italia, Germania şi Turcia. Reserve serioase au exprimat Spania, Grecia, Slovacia, Bulgaria şi România.
La Moscova, autorităţile ruse au condamnat proclamarea independenţei Kosovo, calificînd-o drept un precedent periculos. Externele de la Moscova au precizat însă că Rusia nu se va grăbi sa întreprindă ceea ce au numit “măsuri de răspuns simetrice”. Pe de altă parte, parlamentul rus a adoptat luni, 18 februarie, o declaraţie în care se spune că proclamarea independenţei Kosovo creează premise pentru edificarea unui nou tip de relaţii ale Rusiei cu statele nerecunoscute din spaţiul post-sovietic.
Javier Solana, responsabilul de politica externă a Uniunii Europene, a promis continuarea sprijinului economic pentru Kosovo. Luînd cuvîntul marţi, la Priştina, Solana a fost prima oficialitate internaţională care a vizitat Kosovo după proclamarea independenţei faţă de Serbia.
Între timp Belgradul - în semn de protest faţă de recunoaşterea Kosovo de către unele ţări - a început să-şi recheme ambasadorii. Joi seara, la Belgrad, zeci de mii de sirbi au particiapt la un miting de protest – care a degenerat in acte de violente. Ambasada Statelor Unite a fost atacata si incendiata. Au fost atacate, cu mai putina violenta, si alte ambasade . Atoritatile sirbe au condamnat violentele.
Aflat la Bucuresti, presedintele Serbiei Boris Tadic a asigurat ca tara sa nu va incerca sa se opuna independentei Kosovo decit pe cai diploamtice . Totodata, el a reafirmat ca Serbia nu renunta la ambitiile sale de integrare europeana.
Declaratia de independenta a regiunii Kosovo a trezit îngrijorare în Republica Moldova, potrivit unei declaratii a Guvernului de la Chisinau. Desi problema Kosovo este unica dupa continut, o astfel de formula de „solutionare” reprezinta un factor serios de destabilizare in Europa şi un stimulent periculos pentru activizarea mediului separatist in toate zonele de conflict, se spune în declaratia Guvernului moldovean. O declaraţie similară a adoptat şi Parlamentului de la Chişinău.
Pe de altă parte, la Tiraspol, independenţa Kosovo a fost calificată drept un precedent care ar trebui să apropie recunoaşterea Transnistriei ca stat.
Premierul rus, Victor Zubkov, a declarat miercuri la Moscova, după întîlnirea cu omologul său moldovean că Rusia va continua să sprijine suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova. „Rusia pledează pentru un dialog multilateral în problema transnistreană, iar pentru elaborarea unui statut cu garanţii sigure al Transnistriei vom continua să reconstruim dialogul direct dintre Chişinău şi Tiraspol, a spus Zubkov.
Asigurări în privinţa disponibilităţii Kremlinului de a găsi o soluţie în problema transnistreană a dat şi preşedintele rus Vladimir Putin, la o întrevedere avută joi cu preşedintele moldovean Vladimir Voronin, în ajunul summitul neformal al CSI de la Moscova. Putin a spus că abordarea şi nivelul discuţiilor de pînă acum purtate de Rusia în problema transnistreană nu vor suporta modificări.
-------------------------------------------------
Dragi ascultatori, invitatul emisiunii noastre este analistul politic de la Moscova Fiodor Lukianov, redactor-şef al publicaţiei „Rusia în politica globală”. Dle Lukianov, evenimentul central al săptămînii trecute cu certitudine a fost începutul recunoaşterii internaţionale a independenţei Kosovo. Se disută mult despre posibilul impact al acestui eveniment şi chiar despre faptul că el ar putea declanşa o aşa-numită paradă a independenţelor în spaţiul post-sovietic a regiunilor nerecunoscute. Aşa să fie oare şi care în opinia dumneavoastră ar putea să fie totuşi impactul proclamării independenţei Kosovo asupra regiunii noastre?
Fiodor Lukianov: „Eu nu aş exagera acest impact asupra ţărilor puternice şi care şi-au demonstrat viabilitatea, cum sînt cele din Europa de vest. Preşedintele Putin, însă, şi alte oficialităţi ruse exagerează de fapt atunci cînd aduc drept exemplu Belgia, Spania sau Franţa. Mă îndoiesc foarte mult că preprezentanţii blocului separatist flamand din Belgia, bunăoară, se gîndesc la Kosovo ca la un precedent. Cred că s-ar simţi chiar ofensanţi, dacă cineva ar veni la ei cu o asemenea analogie. În ce priveşte ţările care nu-s atît de puternice şi viabile – adică statele balcanice şi post-sovietice, desigur, impactul e inevitabil, orce ar spune marile puteri, la Washington, Bruxelles şi chiar la Moscova - este inevitabilă o extrapolare a cazlui Kosovo asupra teritoriilor nerecunoscute, care desigur că îl vor considera drept un precedent”.
Europa Liberă: dar exact asta e şi polemica – ce fel de precedent şi în ce sens anume?
Fiodor Lukianov: „Mie mi se pare că această discuţie se duce la un nivel foarte simplist şi de fapt, lucrul cel mai neplăcut în ceea ce înseamnă recunoaşterea Kosovo este că acest stat a fost creat nu doar ocolindu-se dreptul internaţional, ci pe principiile forţei militare, mai exact el a apărut ca urmare a intervenţiei militare şi pe ideea că principiul etnic este mai important decît toate celelalte.”
Europa Liberă: Tiraspolul însă invocă dreptul poporului la autodeterminare, spunînd că Trasnistria ar avea chiar mai multe drepturi decît Kosovo să-i fie recunoscută independenţa.
Fiodor Lukianov: „De fapt, acest principiu este mai puţin aplicabil în cazul Transnistriei, pentru că să zicem, în Abhazia, Nagorno-Karabah sau Osetia de Sud principiul etnic de constituire a acestor enclave este mai evident. În Transnistria , însă, înşişi liderii acesteia nu o singură dată o spun cu mîndrie că asta e o formaţiune multi-naţională şi că nu e construită pe principii etnice. Aşa că Transnistria aş spune că este mai aproape, teoretic vorbind, de un modelele ideale – pe care Europa le-a respins în cazul Kosovo. În acelaşi timp, mi se pare că fără o motivaţie etnică, posibilitatea constituirii unor state este mai puţin probabilă. Factorul etnic este un liant foarte puternic, dar asta-i o discuţie aparte”.
Europa Liberă: Dle Lukianov, revenind la poziţia Moscovei, se creează impresia că există pe undeva o contradicţie. Pe de o parte, Rusia condamnă ferm independenţa Kosovo, iar pe de altă parte lasă să se înţeleagă că ar putea să recunoască independenţa unor regiuni nerecunoscute din CSI. Cum să înţelegem această poziţie?
Fiodor Lukianov: „Această duplicitate este cumva de înţeles din punct de vedere politic, dar ea reduce din credibilitatea Rusiei. De aceea, la modul real eu nu cred că Rusia este interesată să răspundă simetric. Despre asta a spus şi Putin. Să luăm spre exemplu Abhazia. Această regiune este de fapt şi cel mai activ element al acestor discuţii. Recunoaşterea Abhaziei îi va crea Rusiei probleme foarte serioase. Aici nu poate fi vorba de un cîştig. Măcar pentru faptul că – oricum n-am privi la privi la situaţia din Kosovo – Statele Unite şi Uniunea Europeană dispun de resurse politice mult mai mari ca să atragă cîteva zeci de ţări europene şi musulmane în procesul recunoaşterii Kosovo. Dacă, spre exemplu, Rusia va recunoaşte Abhazia, nimeni nu-i va urma exemplul, nici măcar Belarus. Asta ar însemna un impas total - fără să mai spunem că va escalada relaţiile cu Georgia, posibil chiar pînă la conflict armat - şi toate celelalte consecinţe negative pe care Rusia le va avea de suportat”.
Europa Liberă: Care atunci ar putea fi acţiunile de mai departe ale Rusiei?
Fiodor Lukianov: „Cred că Rusia va aminti cu orce ocazie că acum totul e posibil şi că lumea nu e mai guvernată de dreptul internaţional, ci de principul forţei - ceea ce ar fi demonstrat ţările occidentale în cazul Kosovo. Concomitent, cred că Rusia va dezvolta, în mod demonstrativ, relaţii şi mai strînse cu Abhazia şi Osetia de Sud - economice, umanitare şi politice - adică totul în afară de recunoaştere”.
Europa Liberă: Unii analişti politici chiar şi dintre cei apropiaţi Kremlinului au observat însă că în această retorică a Moscovei lipseşte Transnistria. Ce ar putea să însemne asta? La Chişinău acest lucru e interpretat ca un semn că Moscova ar fi dispusă totuşi să ajungă la un compromis în problema Transnistriei.
Fiodor Lukianov: „Aş putea să adaug că dacă Transnistria apare foarte rar în această retorică, atunci Karabahul nu este pomenit deloc şi niciodată! Cred că dilema Rusiei e următoarea. Are sens să insiste asupra creării unei enclave separate de teritoriul Rusiei, cu perspective economice şi statale destul de incerte? Sau să încerce totuşi să contribuie la reglementarea acestui conflict, obţinînd în schimb o ţară prietenă şi loială – Moldova. Cea de a doua variantă este mai de preferat, pentru că o Transnistrie independentă, ce se declară parte a Rusiei, dar fără să fie în proximitatea ei - va fi o a doua durere de cap a Rusiei după Kaliningrad, numai că mult mai mare, pentru că evident va genera bătălii politice foarte serioase cu Occidentul. Contextul politic al relaţiilor cu Moldova este altul, mai bun decît cu Georgia, de aceea Transnistria lipseşte din acest gen de discurs. În cazul Karabahului lucrurile sînt şi mai clare – în ultimii ani, Azerbaidjanul a devenit un stat foarte important la Marea Caspică – şi nimeni nu vrea să-şi strice cu el relaţiile, punînd problema precedentului Kosovo faţă de Karabah. Asta nu-şi doresc nici Statele Unite, nici evident, Rusia. Aşa că, desigur aici se aplică standarde duble şi chiar triple, dar asta este ceva firesc în politică”.
-------------------------------------
Autorităţile Republicii Moldova vorbesc tot mai des în ultimul timp despre existenţa unui context favorabil al soluţionării problemei Transnistriei, invocînd îmbunătăţirea relaţiilor cu Rusia. Am încercat să aflăm şi opinia analistului politic de la Chişinău Igor Boţan despre cît de întemeiate ar fi aceste declaraţii şi mai ales afirmaţia prreşedintelui Voronin potrivit căruia deja în noul Parlament al Republicii Moldova, ales în primăvara lui 2009, ar putea să fie prezenţi şi reprezentanţi ai regiunii transnistrene:
Igor Boţan: „Dacă e să recurg la o metaforă, aş spune că înainte să topi fonta, trebuie să avem formele pregătite, adică trebuie să fie deja pregătită formula statutului special al Transnistriei, care acum însă nu există şi pentru elaborarea căruia e nevoie încă de foarte mult timp. Mă tem că în caz contrar, am obţine lucruri foarte nedorite, legate de destabilizarea situaţiei pe malul drept al Nistrului, iar în Transnistria lucrurile ar rămînea conservate. Nu văd vreo perspectivă cum aceste lucruri să fie aranjate, astfel ca să existe o finalitate, fiindcă atîta timp cît nu există statutul juridic al Transnistriei elaborat, nu putem crede că lucrurile se pot îmbunătăţi. Mai logic ar fi ca Sovietul suprem din Transnistria şi Parlamentul de la Chişinău ar lucra de comun acord în acest an pentru găsirea unor puncte comune, iar ulterior acest statut care ar fi acceptabil pentru Transnistria să fie votat de către Parlamentul moldovean şi după aceea să aibă loc alegerile în structurile naţionale cu participarea transnistrenilor. Altfel, mie mi se pare un nonsens.”
-------------------------------------
Centrul analitic Novîi Vek de la Tiraspol a făcut publice rezultatele unui proaspăt sondaj de opinie, potrivit căruia 36 la sută din locuitorii regiunii transnistrene cred că Rusia va recunoaşte independenţa Transnistriei ca urmare a dobîndirii independenţei de către Kosovo. Totuşi, cea mai mare parte a celor chestionaţi – 64 de procente - sînt sceptici în această privinţă sau au fost în dificultate să răspundă la întrebarea dacă Rusia va recunoaşte sau nu independenţa Transnistriei. Am încercat şi noi să aflăm un răspuns de la mai mulţi locuitori din Tiraspol şi Bender.
"Noi înţelegem deja că împreună e mai uşor să trăieşti decît separat. La fel şi Kosovo – ce va reuşi Kosovo separat? Absolut nimic! Oamnii supravieţuiesc mai uşor împreună decît fiecare în parte".
"Nu văd de ce Transnistria n-ar fi independentă. Deja mai bine să se alipească Rusiei decît să fie cu Moldova. Sigur, lasă să încerce să rezolve conflictul. Dar mie îmi este totuna. Orcum n-am de gînd să trăiesc nici în Moldova, nici în Transnistria".
"Nici nu ştiu ce se întîmplă acum în Kosovo. Pur şi simplu nu mă uit la ştiri în ultima vreme".
"Aş vrea să fim cu Rusia. Nu ne trebuie nici un fel de Moldovă. Nu ştiu de ce, dar aşa mi se pare că-i mai bine. Transnistria practic nu are nimic al său, uitaţi-vă ce preţuri sînt. Mie mi se pare însă că avem noroc de ajutorul Rusiei".
"Nu înţeleg de ce s-ar separa Kosovo de Iugoslavia. De ce i-ar fi fost rău împreună? Asta e la fel ca şi cu Transnistria şi Moldova".
"Există ceva comun între Kosovo şi Transnistria. Dar eu cred că separarea Kosovo nu e bună. Pentru că dacă fiecare popor sau etnie ar începe acum să se separe, atunci în lume am avea nu 195 de state recunoscute, ci vreo 2-3 mii. Este anormal. Eu sînt din Transnistria, dar sînt pentru unitatea Moldovei şi Transnistriei. N-are sens să fim despărţiţi".
"Eu aş vrea să trăim cu toţii în pace şi prosperitate. Iar în ce fel de stat, asta ne va arăta doar timpul, cum va fi mai bine”.
----------------------------------
Doamnelor si domnilor, aici se încheie emisiunea noastră de astăzi. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă doreşte toate bune. Aici e Radio Europa Liberă.