Potrivit lui Kaj Schueler, care a consultat documente ale Academiei Suedeze, CIA, agenţia centrală de informaţii americană ar fi jucat un rol decisiv în impunerea lui Pasternak în faţa juriului premiului Nobel.
Teoria nu este nouă şi a fost expusă deja, la sfîrşitul anului 2006 de un cercetător rus, Ivan Tolstoi, membru al redacţiei postului Radio Liberty. Conform teoriei lui Tolstoi, autor al unei cărţi pe această temă, CIA-ul a plătit traducerea în limba rusă a romanului Doctor Jivago, existenţa lucrării în limba maternă a autorului fiind una din condiţiile acordării premiului Nobel unui scriitor. Tolstoi declara cu acel prilej pentru Moscow News că, îl citez, “în timpul războiului rece ambele părţi au folosit metode diferite, dar pentru subversiunea ideologică a puterii sovietice, americanii au utilizat întotdeuna metode originale. In loc de a folosi otravă, deraieri de trenuri şi răpiri de persoane, CIA-ul a subminat Kremlinul prin cultura rusă, care sovieticilor le era interzis să o cunoască sau să o amintească”. “Graţie faptului că i s-a acordat premiul Nobel, Pasternak nu a fost arestat – spunea Tolstoi adăugînd că acţiunile serviciului secret american au salvat un mare poet rus”. In mod similar, prin finanţări secrete, CIA a contribuit la publicarea altor scriitori interzişi, cum au fost Osip Mandelstam sau Ahmatova.
Ceea ce aduce nou ziaristul suedez, care s-a grăbit să profite de ridicarea embargoului de 50 de ani asupra documentelor interne ale dezbaterilor din cadrul Academiei Nobel, este atmosfera în care a fost impus numele lui Pasternak. Şedinţa definitivă ar fi avut loc la 25 septembrie 1958. In acea zi, comitetulul Nobel s-a reunit pentru a lua o decizie unanimă. Candidaţii principali, scrie reporterul suedez, italianul Alberto Moravia şi scriitoarea daneză Karen Blixen, au fost înlăturaţi pentru a i se acorda premiul lui Pasternak. Secretarul comitetului, Oesterling, cel care avea să anunţe premiul la 24 octombrie 1958, scria cu ocazia şedinţei amintite din septembrie următoarea declaraţie: “analiza făcută, prin intermediul unei terţe persoane, a contribuit la forjarea convingerii mele că Pasternak este unul de poeţii de mare importanţă ai epocii actuale, prin îndrăzneala şi rafinamentul său artistic” (am încheiat citatul).
Ziaristul de la Svenska Dagbladet notează însă şi că acelaşi secretar al comitetului susţinuse cu un an înainte că Boris Pasternak nu era unul din acei poeţi a cărui premiere “ar stîrni un ecou în rîndurile publicului”. Numele lui Pasternak mai fusese pronunţat, spunîndu-se că nu există mulţi scriitori care să fi scris lucruri atît de puţin pe înţelesul tuturor ca el.
Ce a schimbat deci radical opinia Comitetului Nobel şi a secretarului său şi care a fost acea misterioasă “a treia persoană” ce şi-a impus analiza? Concluzia la care ajunge reporterul ce a văzut documentele Academiei Nobel, coincid cu cele ale cercetătorului rus, Ivan Tolstoi de la Radio Liberty. Publicarea romanului Doctor Jivago este cea care a schimbat opinia, a treia persoană fiind un informator Italian, care a făcut cunoscut Academiei Suedeze existenţa atît a unei traduceri la editura Feltrinelli, cît şi apariţia în limba rusă, la Paris, a unei ediţii ilegale. Potrivit teoriei lui Tolstoi, care se bazează pe mărturia unui emigrant rus ce a fotografiat pentru CIA manuscrisul romanului pe aeroportul din Malta, agenţia centrală americană de informaţii a plătit apoi publicarea în limba rusă a lui Doctor Jivago. Detaliile întregii afaceri arată ca un film cu James Bond, la teoria lui Tolstoi, la care subscrie şi ziaristul suedez Kaj Schueler, adăugîndu-se şi un comentariu mai vechi la un articol din Washington Post, din 2007, în care se susţine că lucrurile ar fi fost lămurite deja din 1998, în Olanda, unde s-ar fi dezvăluit că serviciul de informaţii olandez a lucrat mînă în mînă cu CIA-ul, în afacerea publicării indispensabilei ediţii ruse a lui Doctor Jivago, condiţie a acordării premiului Nobel lui Pasternak.
Teoria nu este nouă şi a fost expusă deja, la sfîrşitul anului 2006 de un cercetător rus, Ivan Tolstoi, membru al redacţiei postului Radio Liberty. Conform teoriei lui Tolstoi, autor al unei cărţi pe această temă, CIA-ul a plătit traducerea în limba rusă a romanului Doctor Jivago, existenţa lucrării în limba maternă a autorului fiind una din condiţiile acordării premiului Nobel unui scriitor. Tolstoi declara cu acel prilej pentru Moscow News că, îl citez, “în timpul războiului rece ambele părţi au folosit metode diferite, dar pentru subversiunea ideologică a puterii sovietice, americanii au utilizat întotdeuna metode originale. In loc de a folosi otravă, deraieri de trenuri şi răpiri de persoane, CIA-ul a subminat Kremlinul prin cultura rusă, care sovieticilor le era interzis să o cunoască sau să o amintească”. “Graţie faptului că i s-a acordat premiul Nobel, Pasternak nu a fost arestat – spunea Tolstoi adăugînd că acţiunile serviciului secret american au salvat un mare poet rus”. In mod similar, prin finanţări secrete, CIA a contribuit la publicarea altor scriitori interzişi, cum au fost Osip Mandelstam sau Ahmatova.
Ceea ce aduce nou ziaristul suedez, care s-a grăbit să profite de ridicarea embargoului de 50 de ani asupra documentelor interne ale dezbaterilor din cadrul Academiei Nobel, este atmosfera în care a fost impus numele lui Pasternak. Şedinţa definitivă ar fi avut loc la 25 septembrie 1958. In acea zi, comitetulul Nobel s-a reunit pentru a lua o decizie unanimă. Candidaţii principali, scrie reporterul suedez, italianul Alberto Moravia şi scriitoarea daneză Karen Blixen, au fost înlăturaţi pentru a i se acorda premiul lui Pasternak. Secretarul comitetului, Oesterling, cel care avea să anunţe premiul la 24 octombrie 1958, scria cu ocazia şedinţei amintite din septembrie următoarea declaraţie: “analiza făcută, prin intermediul unei terţe persoane, a contribuit la forjarea convingerii mele că Pasternak este unul de poeţii de mare importanţă ai epocii actuale, prin îndrăzneala şi rafinamentul său artistic” (am încheiat citatul).
Ziaristul de la Svenska Dagbladet notează însă şi că acelaşi secretar al comitetului susţinuse cu un an înainte că Boris Pasternak nu era unul din acei poeţi a cărui premiere “ar stîrni un ecou în rîndurile publicului”. Numele lui Pasternak mai fusese pronunţat, spunîndu-se că nu există mulţi scriitori care să fi scris lucruri atît de puţin pe înţelesul tuturor ca el.
Ce a schimbat deci radical opinia Comitetului Nobel şi a secretarului său şi care a fost acea misterioasă “a treia persoană” ce şi-a impus analiza? Concluzia la care ajunge reporterul ce a văzut documentele Academiei Nobel, coincid cu cele ale cercetătorului rus, Ivan Tolstoi de la Radio Liberty. Publicarea romanului Doctor Jivago este cea care a schimbat opinia, a treia persoană fiind un informator Italian, care a făcut cunoscut Academiei Suedeze existenţa atît a unei traduceri la editura Feltrinelli, cît şi apariţia în limba rusă, la Paris, a unei ediţii ilegale. Potrivit teoriei lui Tolstoi, care se bazează pe mărturia unui emigrant rus ce a fotografiat pentru CIA manuscrisul romanului pe aeroportul din Malta, agenţia centrală americană de informaţii a plătit apoi publicarea în limba rusă a lui Doctor Jivago. Detaliile întregii afaceri arată ca un film cu James Bond, la teoria lui Tolstoi, la care subscrie şi ziaristul suedez Kaj Schueler, adăugîndu-se şi un comentariu mai vechi la un articol din Washington Post, din 2007, în care se susţine că lucrurile ar fi fost lămurite deja din 1998, în Olanda, unde s-ar fi dezvăluit că serviciul de informaţii olandez a lucrat mînă în mînă cu CIA-ul, în afacerea publicării indispensabilei ediţii ruse a lui Doctor Jivago, condiţie a acordării premiului Nobel lui Pasternak.
